17,527 matches
-
prolific și fluent în engleză, franceză, germană, irlandeză și alte limbi galice. Toate acestea, manifestate pe un fond puternic orientat artistic, l-au făcut să fie extrem de independent, știind încă de la vârsta de 11 ani că va urma să devină arhitect. În timpul cât a fost în liceu, Sullivan a fost un elev al profesorului Moses Woolson, a cărui influență educativă s-a exercitat de-a lungul întregii sale vieți. După absolvirea liceului înaintea generației sale, la vârsta de 16 ani, și
Louis Sullivan () [Corola-website/Science/307992_a_309321]
-
a MIT, care copia programa de învățământ a "École des beaux-arts" de Paris, se axa pe studiul exclusiv al arhitecturii anticilor, Renașterii, barocului, clasicismului și academismului, părăsește studiile, se mută la Philadelphia, Pennsylvania și își găsește singur serviciu la firma arhitectului Frank Furness. Depresiunea economică cunoscută în istoria Statelor Unite ca [The] Long Depression a anului 1873, l-a făcut pe Furness să renunțe la Sullivan, în ciuda aprecierii deosebite a calităților sale tehnice și artistice. În acest punct de cotitură al carierei
Louis Sullivan () [Corola-website/Science/307992_a_309321]
-
a mutat la Chicago, în același an 1873, pentru a fi parte a exploziei dezvoltării orașului care a urmat dezastrului provocat de "Marele incendiu din Chicago" (în original, ) din 1871). În această perioadă, Sullivan a lucrat pentru William LeBaron Jenney, arhitectul adeseori creditat cu înălțarea primei clădiri moderne cu schelet de oțel. După mai puțin de un an la firma lui Jenney, Sullivan s-a mutat la Paris și a studiat pentru un an la renumita . Deși programul acesteia, copiat de
Louis Sullivan () [Corola-website/Science/307992_a_309321]
-
Aon Center (200 East Randolph Street, formal Amoco Building) este un zgârie-nori modern în Chicago, Illinois, Statele Unite, design făcut de firma de arhitecți Edward Durell Stone și în parteneriat cu The Perkins and Will. Clădirea a fost terminată în 1973 ca Standard Oil Building. Cu 83 de etaje și o înălțime de 1,136 picioare (346 m), este a treia cea mai înaltă
Aon Center (Chicago) () [Corola-website/Science/308014_a_309343]
-
(, în traducere: „Turnul Arabilor”) este un hotel de lux în Dubai, fiind cunoscut drept singurul hotel de șapte stele din lume, oficial clasificarea fiind de cinci stele deluxe, proiectat de arhitectul britanic Tom Wright. La 321 de metri înălțime este cea mai înaltă clădire din lume folosită exclusiv ca hotel. Este situat pe o insulă artificială, la 280 m depărtare de plaja Jumeirah, fiind legat de țărm printr-un pod privat
Burj al-Arab () [Corola-website/Science/308009_a_309338]
-
este un muzeu particular specializat în design, localizat în Weil am Rhein, Germania. A fost fondat de Vitra, o companie elvețiană producătoare de mobilier. Arhitectul principal al clădirii muzeului, precum și al unei secțiuni a fabricii de mobilier care este plasată în imediata vecinătate a acestuia este Frank Gehry, unul dintre cei mai proeminenți arhitecți contemporani, exponent de frunte și promotor al curentului arhitectural contemporan al
Vitra Design Museum () [Corola-website/Science/308019_a_309348]
-
A fost fondat de Vitra, o companie elvețiană producătoare de mobilier. Arhitectul principal al clădirii muzeului, precum și al unei secțiuni a fabricii de mobilier care este plasată în imediata vecinătate a acestuia este Frank Gehry, unul dintre cei mai proeminenți arhitecți contemporani, exponent de frunte și promotor al curentului arhitectural contemporan al deconstructivismului. Rolf Fehlbaum, președintele executiv al companiei Vitra, a decis crearea muzeului la sfârșitul anilor 1980 ca fundație independentă particulară. Corporația Vitra contribuie cu o sumă anuală consistentă la
Vitra Design Museum () [Corola-website/Science/308019_a_309348]
-
clișee apărute în cartea sa. Structura și mai ales pictură au fost descrise mai pe larg de Victor Brătulescu în 1941, care a publicat și 18 imagini și 8 schițe. Tot atunci au fost făcute primele relevee ale bisericii, de arhitectul N. Chioreanu. Mult mai tarziu, în 1968, I. D. Ștefănescu a reluat descrierea temelor principale din pictură bisericii. Tot de pictură murala, dar mult mai sistematizat, s-a ocupat și Anca Pop Bratu în 1982. Biserică a fost documentata, studiată
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
fost turnate în bronz și realizate de sculptorul Mihai Onofrei. În perioada următoare, între anii 1900-1916, complexul este transformat pentru a răspunde nevoilor Arhivelor Naționale și este construit printre altele Palatul Arhivelor Naționale, viitorul sediul al Arhivelor statului, conform planurilor arhitecților Petre Antonescu, Cristofi Cerchez, Al. Băicoianu și M. Gabrielescu. Palatul a fost ridicat pe locul vechilor pivnițe ale mănăstirii, aripa de nord fiind renovată între anii 1940-1941. Începând cu anul 1920, odată cu înființarea Ordinului Mihai Viteazu de către regele Ferdinand și
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
Mihai Viteazu de către regele Ferdinand și transformarea bisericii în sediul cavalerilor Ordinului, mănăstirea devine locul în care militarii vor depune jurământul de credință. Între anii 1928-1935 mănăstirea a fost renovată din nou, de Comisia Monumentelor Istorice a vremii, sub îndrumarea arhitectului Emil I. Costescu. Pictura interioară este refăcută de către Costin Petrescu într-un stil neobizantin. În această perioadă biserica este recunoscută ca un simbol estetic și istoric al Bucureștilor, Cincinati I. Sfințescu într-o carte din 1932 vorbea astfel despre aceasta
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
cartierul Nicolina. La inițiativa episcopului romano-catolic de Iași, Petru Gherghel, în anul 1991 s-a început construirea Bisericii „Sf. Anton de Padova” pe un teren viran din cartierul Dacia, în apropiere de Fabrica de Țigarete. Proiectul a fost realizat de arhitectul Mihai Maica, autorul proiectelor mai multor biserici catolice de pe teritoriul Diecezei de Iași. Primele slujbe religioase au fost oficiate începând din 1993 în demisolul clădirii, după turnarea plăcii acoperitoare. Fondurile pentru construcția bisericii au provenit de la unele comunități catolice din
Biserica Sfântul Anton de Padova din Iași () [Corola-website/Science/308057_a_309386]
-
actriță, Andreea Damaschin, a fost obținut în urma participării sale la un casting. Personajul Andreea Damaschin reprezintă o femeie ambițioasă și lipsită de scrupule ce își doește o carieră muzicală de succes, motiv pentru care încearcă să aibă o relație cu arhitectul Dan Bratu (interpretat de Alexandru Papadopol). Într-un interviu acordat revistei "Acasă Magazin", Zăvoranu a declarat următoarele: "„Este o onoare pentru mine că am jucat în «Numai iubirea», așa consider eu, și cred că această telenovelă va rămâne tot timpul
Oana Zăvoranu () [Corola-website/Science/308069_a_309398]
-
Keramik, Rörstrand și Hoyang-Polaris. Prezentul grup de proprietari ai companiei Iittala Group sunt proprii săi menageri operativi împreună cu ABN AMRO Capital. Cele mai faimoase produse fabricate de compania Iittala în prima jumătate a secolului XX sunt vasele de sticlă ale arhitectului finlandez Alvar Aalto, respectiv ale sale în colaborare cu prima sa soție, Aino Aalto. Unul dintre aceste vase, numit Vasul Aalto (ori "Vasul Savoy"), realizat în 1936, devenit extrem de popular, este continuu produs până astăzi. După 1950, cele mai cunoscute
Iittala () [Corola-website/Science/308073_a_309402]
-
2 travee boltite în cruce pe ogive și absidă poligonală decrosată cu boltă pe nervuri, posedă picturi murale și icoane din secolul al XVIII-lea. Biserica a fost restaurată în anul 1925, sub patronajul regelui Ferdinand al României, după planurile arhitectului Károly Kós, când a fost ridicat și turnul. Textul inscripției de pe placa aplicată pe un perete al bisericii după finisarea renovărilor din anul 1925:<br> "Renoitu-sa și lărgitu-sa acest vechi sfânt locaș cu hramul “Adormirea Născătoarei de Dumnezeu” cu
Biserica ortodoxă din Feleacu () [Corola-website/Science/307541_a_308870]
-
Raoul Gustaf Wallenberg (n. 4 august 1912 - d. 17 iulie 1947?) a fost un arhitect, om de afaceri, diplomat și umanitarist suedez. Este renumit pentru eforturile sale reușite de a salva între câteva zeci de mii și o sută de mii de evrei din Ungaria ocupată de naziști în timpul Holocaustului, de fasciștii maghiari și de
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
amintește o conversație cu Raoul din 1930, când erau împreună într-un spital militar în timpul armatei: A absolvit cursurile universitare în 1935, dar la întoarcerea în Suedia, a constatat că diploma lui americană nu-i permitea să practice meseria de arhitect. În același an, bunicul său i-a aranjat un loc de muncă la Cape Town, Africa de Sud, în birourile unei companii suedeze care vindea materiale de construcții. După șase luni în Africa de Sud, a găsit un nou loc de muncă la o filială
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
Gordon Bernie Kaufmann (n.18 martie 1888 Leiningen Villa, Lowther Hill, Forest Hill, Kent, - d. 1949) a fost un arhitect american de origine evreu britanic cunoscut în special pentru opera sa de rafinare și stilizare în manieră Art Deco a tututor construcțiilor aferente barajului Hoover, precum și a barajului însuși. Gordon Bernie Kaufmann s-a născut ca Gordon Beni Kaufmann,fiu
Gordon Kaufmann () [Corola-website/Science/307600_a_308929]
-
Gordon Beni Kaufmann,fiu al comerciantului Gustav Kaufmann, originar din Bavaria, și al soției acestuia, Matilda May, născută Isaacs, din Margate, Kent, originară dintr-o familie provenită din Scoția (ulterior menționată sub numele de Cook, în actul de deces al arhitectului) Familia a locuit când în Anglia, când în Germania. În 1896 Gordon învăța la gimnaziul Hansa-Schule din Bergedorf, lângă Hamburg, În 1903 el s-a înscris la Whitgift School din Croydon, unde a fost remarcat de profesorul său de științe
Gordon Kaufmann () [Corola-website/Science/307600_a_308929]
-
lângă Hamburg, În 1903 el s-a înscris la Whitgift School din Croydon, unde a fost remarcat de profesorul său de științe, Walter Cross. La recomandarea mentorului său, a învățat doi ani mai târziu cu fratele mai mare al acestuia , arhitectul A.W.S. Cross, care se specializase în proiectarea de ștranduri publice. Apoi Kaufmann a studiat până în 1908 la Politehnica din Londra și la Institutul Regal al Arhitecților Britanici. După ce a lucrat o vreme in Europa continentală, inclusiv în birouri
Gordon Kaufmann () [Corola-website/Science/307600_a_308929]
-
a învățat doi ani mai târziu cu fratele mai mare al acestuia , arhitectul A.W.S. Cross, care se specializase în proiectarea de ștranduri publice. Apoi Kaufmann a studiat până în 1908 la Politehnica din Londra și la Institutul Regal al Arhitecților Britanici. După ce a lucrat o vreme in Europa continentală, inclusiv în birouri de arhitecți din Germania, Kaufmann a emigrat in anul 1910 in Canada, unde a lucrat în oficii de arhitectura din Montreal si Winnipeg. În 1914 a emigrat împreună cu
Gordon Kaufmann () [Corola-website/Science/307600_a_308929]
-
W.S. Cross, care se specializase în proiectarea de ștranduri publice. Apoi Kaufmann a studiat până în 1908 la Politehnica din Londra și la Institutul Regal al Arhitecților Britanici. După ce a lucrat o vreme in Europa continentală, inclusiv în birouri de arhitecți din Germania, Kaufmann a emigrat in anul 1910 in Canada, unde a lucrat în oficii de arhitectura din Montreal si Winnipeg. În 1914 a emigrat împreună cu prima sa soție în sudul Californiei, posibil din cauza unor probleme de sănătate ale soției
Gordon Kaufmann () [Corola-website/Science/307600_a_308929]
-
timpurie, Kaufmann a realizat multe clădiri și ansambluri de clădiri în maniera cunoscută ca stil mediteranean renăscut, care devenise popular în acel timp în Statele Unite, în special în Florida și California. În anii 1921-1925 a fost asociat în cadrul biroului de arhitecți Johnson, Kaufmann și Coate, cu sediul la Pasadena, California. Începând din 1925 el a deschis un birou independent. În 1933 a obținut cetățenia americană. În timpul celui de al Doilea Război Mondial în anii 1942-1945 a fost colonel în departamentul de
Gordon Kaufmann () [Corola-website/Science/307600_a_308929]
-
Bruno, California. A fost căsătorit prima dată cu o canadiană Eva St Denis McFarland. mama copiilor săi,fiul Kenneth și fiica Cecil.Apoi - cu Elsie Bryant,care a fost singura căsătorie înregistrată oficial în S.U.A. Kaufmann a fost de asemenea arhitectul inițial al unui colegiu de arte liberale pentru femei, Scripps College, localizat în Claremont, California, membru al ansamblului de colegii Claremont Colleges. Astfel, Kaufmann, împreună cu arhitectul peisagistic Edward Huntsman-Trout, au designat campusul principal, ale cărui patru clădiri principale urmau să
Gordon Kaufmann () [Corola-website/Science/307600_a_308929]
-
care a fost singura căsătorie înregistrată oficial în S.U.A. Kaufmann a fost de asemenea arhitectul inițial al unui colegiu de arte liberale pentru femei, Scripps College, localizat în Claremont, California, membru al ansamblului de colegii Claremont Colleges. Astfel, Kaufmann, împreună cu arhitectul peisagistic Edward Huntsman-Trout, au designat campusul principal, ale cărui patru clădiri principale urmau să fie construite în primii ani de existență ai colegiului (1927 - 1930). Întregul ansamblu este proiectat în stil mediteranean renăscut. În timpul perioadei când a început să fie
Gordon Kaufmann () [Corola-website/Science/307600_a_308929]
-
a început excavații arheologice. Echipa condusă de Curtius a reușit să găsească statuia lui Hermes de Praxitele și multe alte sculpturi de mare valoare artistică. Din echipa de specialiști care l-a însoțit cu această ocazie au făcut parte și arhitecții Friedrich Adler și Wilhelm Dörpfeld. Tot în această perioadă a început cooperarea dintre Curtius și Johann August Kaupert. Ernst Curtius a murit în vârstă de 82 ani la 11 iulie 1896 la Berlin.
Ernst Curtius () [Corola-website/Science/307732_a_309061]