15,784 matches
-
acrișor. "Prin grădinuțe", racovicencele cultivă cu pricepere flori ca: trandafiri, panseluțe, coprine(narcise), garoafe, crini, ruji(gherghine), regina nopții, busuioc, tămâița, calapăr, flori de paie, sulumini(gălbenele), la loc de frunte fiind „mălinul”(liliacul) și florile albe(iasomia). Prin case cultivă plante ornamentale ca: țâtronul(lămâiul), leandru, urzica moartă, begonia, crăciuneasa, cercelușii și diferite specii de cactuși numiți de localnici „limba soacrii". În păduri este comun ursul, nărăvit uneori nu numai la vitele locuitorilor ci și la stupii și poamele de
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
toată "dijma" luată din ele atât de către localnici cât și de către [[Urs|urși]]... [[Fișier: Punga de bostanarita din Sebesu de Sus, Sibiu.png|150px|right|thumb|"Pungă de boștănăriță", utilizată în apicultură]] [[Viticultura]]. [[Viță de vie|Vița de vie]] se cultivă doar lângă casă și sporadic pe terenurile mai înalte ale satului. Se pare însă că viticultura a cunoscut o răspândire mai largă în trecut dacă se analizează toponimele terenurilor consemnate în conscripția din anul [[1765]] : ""Calea viilor"", ""După coasta viilor
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
această conscripție se menționează termenul de ""Vineae hic Loci nullae"", adică prezența viței de vie era deja dispărută din culturile satului. Deoarece toponimele menționate nu mai sunt vii în graiul racovicean, este de presupus că viile în speță au fost cultivate pe locurile numite astăzi: ""Dealu Morii"", ""La Pușcărie"", ""Pe Hume"", ""Pe Față"" și ""La Portișoară"", pe soluri mai mult sau mai puțin calaroase cu largi expuneri sudice sau sud-vestice, propice unor astfel de culturi. [[Apicultura]]. Toate conscripțiile cunoscute până în prezent
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
pastoral, numărul stupilor de albine s-a diminuat simțitor cu trecerea anilor, ajungând în [[1980]] doar la 28 de familii de albine. Printre principalii proprietari ai acestora sunt: Octavian Mînduc, Ștefan Stoica și Ioan Comșa. [[Fișier:StupiConscrișiRacovița.png|800px]] [[Legumicultura]].Cultivate doar în ""grădinuțele"" de pe lângă case și rar ""În cânechiști"" sau ""În verzării"", legumele au fost și au rămas întotdeauna sub nevoile de consum ale populației. În trecut acest deficit se echilibra prin cumpărarea lor de la renumiți grădinari ce veneau să
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
porci, 58 de stupi și 22 de cazane de fiert țuică. Cu 22 de ani mai târziu, în 1850, erau 300 de case în care locuiau 578 de bărbați și 667 de femei. Drept compensație pentru prestarea serviciului militar, grănicerii cultivau sesiile pe care le aveau în folosință pentru asigurarea hranei precum și pentru procurarea uniformei grănicerești numită și „mundir”. Mărimea sesiei a variat de-a lungul timpului de la doar „10 gălete de semănătură” în 1777, respectiv la cca. până la în 1851
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
polenizare. Smochinii fac uneori chiar 3 recolte pe an. Pot trăi până la vârsta de 80 de ani. Fructele smochinului sunt clasificate după varietăți și anotimpuri: smochine albe, smochine regină, smochine negre și de primăvară. Smochinul a fost printre primele plante cultivate de om. Un articol în revista Science descrie descoperirea a nouă smochini fosilizați, datați în jurul anilor 9400-9200 î.Hr., în așezarea neolitică Gilgal 7 I, în Valea Iordanului. Datorită faptului că smochinii sunt de tipul partenocarpio, fac parte din speciile domestice
Smochin () [Corola-website/Science/309653_a_310982]
-
Plinius menționează un tip numit "gutuie de Mulvian", care se putea mânca crudă. Columella menționează trei tipuri, una dintre ele "mărul de aur" - care era probabil fructul paradisului citat în "Grădina Hesperidelor"- a dat nume tomatelor italiene (pomodoro). Gutuiul este cultivat în zonele centrale și de sud, unde verile sunt suficient de calde pentru ca coacerea să fie bună. Nu sunt culturi de mare cantitate; în general unu sau doi arbori într-o grădină sau livadă. Carol cel Mare a dat ordin
Gutui () [Corola-website/Science/309707_a_311036]
-
este o zonă foarte propice, datorită temperaturilor mici ale verii care împiedică gutuia să se coacă în totalitate. De asemenea au fost duse în Lumea Nouă, dar sunt rare în America de Nord, datorită unei boli cauzată de bacteria Erwinia amylovora. Se cultivă mult în Argentina, Uruguay, Balcani, Spania și în bazinul Mediteranei. Aproape toate gutuile din magazinele Americii de Nord provin din Argentina. Există patru specii înrudite cu "Cydonia", clasificate în alte genuri. Aceste specii sunt "gutuiul chinezesc" ("Pseudocydonia sinensis"), originar din China, și
Gutui () [Corola-website/Science/309707_a_311036]
-
și Japonia pentru a parfuma încăperile și hainele, fiind folosit atât ca ornament, cât și în ceremoniile religioase. Coaja este pusă în saramură și presată apoi, pentru a extrage uleiul și a-l folosi pentru a da parfum cosmeticelor . Este cultivat și pentru coaja lui, care se pune în mâncăruri, dar poate fi și uscată sau făcută marmeladă. Fructul nu este suculent. Fructele se pot păstra aproximativ două săptămâni la temperatura camerei.
Mâna lui Budda () [Corola-website/Science/310065_a_311394]
-
de turn s-a păstrat până astăzi. Localitatea Covăsânț poartă urmele unei comunități care a trăit pe teritoriul său încă din epoca de piatră. Este de remarcat preocuparea locuitorilor pentru cultivarea căpșunilor, în acestă localitate fiind cea mai mare suprafață cultivată cu căpșuni din județul Arad.
Comuna Covăsânț, Arad () [Corola-website/Science/310105_a_311434]
-
se „cară” în clădituri sau se urcă în podul „șurilor”. De remarcat sunt acele „șuri cu paie” care încă mai există pe la unele din gospodăriile mogoșene (foto). Alte culturi nu prea găsim deși cu două-trei decenii în urmă se mai cultiva și grâul, care era secerat, îmblătit și era transformat în făină la acele mori pe apă, sau la morile mai moderne apărute mai târziu. Ovăzul cultivat pentru animale era cultivat aproape de fiecare gospodărie; acum însă doar cei mai zgârciți mai
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
foto). Alte culturi nu prea găsim deși cu două-trei decenii în urmă se mai cultiva și grâul, care era secerat, îmblătit și era transformat în făină la acele mori pe apă, sau la morile mai moderne apărute mai târziu. Ovăzul cultivat pentru animale era cultivat aproape de fiecare gospodărie; acum însă doar cei mai zgârciți mai cultivă pe suprafețe destul de restrânse pentru uzul propriu. Apărute pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății, datinile si obiceiurile au dăinuit atâta timp cât condițiile care le-
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
prea găsim deși cu două-trei decenii în urmă se mai cultiva și grâul, care era secerat, îmblătit și era transformat în făină la acele mori pe apă, sau la morile mai moderne apărute mai târziu. Ovăzul cultivat pentru animale era cultivat aproape de fiecare gospodărie; acum însă doar cei mai zgârciți mai cultivă pe suprafețe destul de restrânse pentru uzul propriu. Apărute pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății, datinile si obiceiurile au dăinuit atâta timp cât condițiile care le-au generat au rămas
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
și grâul, care era secerat, îmblătit și era transformat în făină la acele mori pe apă, sau la morile mai moderne apărute mai târziu. Ovăzul cultivat pentru animale era cultivat aproape de fiecare gospodărie; acum însă doar cei mai zgârciți mai cultivă pe suprafețe destul de restrânse pentru uzul propriu. Apărute pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății, datinile si obiceiurile au dăinuit atâta timp cât condițiile care le-au generat au rămas neschimbate, sau au dispărut odata cu schimbarea acestora. Ele reflecta o
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
se încadrează zonei de stepa (în zona de lunca a Șiretului) și de silvostepa, precum și etajului pădurilor de foioase (subetajul pădurilor de gorun și de amestec). Dacă în partea vestică a comunei, pădurile acoperă dealurile, în partea estică dealurile sunt cultivate cu vii ale localnicilor. Vegetația de lunca s-a păstrat în mică măsură. Fauna terestră este reprezentată de specii caracteristice habitatelor din zonelor colinare. În estul comunei se află o mică suprafață (9 %) a sitului Natură 2000 (ROSPA 0063) „Lacurile
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
la japonezi“), ori dintr-o propoziție-replică, sau dintr-o lozincă. Cuvântul românesc a fost importat din limba franceză, cuvântul francez "acrostiche" venind la rândul său din limba greacă, unde "akrostihis" se compune din "akros" - „extremitate“, și "stihos", „vers“. Specia este cultivată încă din antichitatea greco-romană; «în literatura română, "acrostihurile" lui Conachi, intitulate "Nume", ne fac cunoscute mai multe inspiratoare» ; cu țintă satirică / ironică, aflăm acrostihul folosit în celebrul poem-păcăleală, " La noi e putred mărul"..., trimis de B. P. Hasdeu revistei "Convorbiri
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]
-
industrii comune de imagini abstruze, idee neajunsă la exprimare, vrăjitorie fără vrajă și incantație fără cântec. Paradoxul conformismului în inconformism le subminează fatal tinerețea și poezia. Și mirarea cea mai legitimă este că mai toate revistele de literatură, după ce au cultivat proza rimată, ritmată sau doar ușor metaforizată, cultivă de câțiva ani această poezie, în uniformă, de data asta europeană“. După câteva edificatoare exemple, autorul își încheie articolul cu un verdict ce merită să fie memorat: „Poesis nu este însă Pythia
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
exprimare, vrăjitorie fără vrajă și incantație fără cântec. Paradoxul conformismului în inconformism le subminează fatal tinerețea și poezia. Și mirarea cea mai legitimă este că mai toate revistele de literatură, după ce au cultivat proza rimată, ritmată sau doar ușor metaforizată, cultivă de câțiva ani această poezie, în uniformă, de data asta europeană“. După câteva edificatoare exemple, autorul își încheie articolul cu un verdict ce merită să fie memorat: „Poesis nu este însă Pythia care deliră în fumigații toxice, după cum nu este
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
carierele de piatră din care se extrăgea material de construcții; solul stâncos și nefertil este cel care a dat și denumirea satului Pietroasele. Ulterior, însă, localnicii au învățat să profite de pe urma expunerii spre sud a pantelor dealurilor Istriței și să cultive viță de vie în ceea ce avea să fie unele din cele mai mari podgorii din țară, Podgoria Dealu Mare. De această activitate sunt legate numele altor localități din zonă, de dată mai recentă, cum ar fi Clondiru, denumit după unitatea
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
de vie, dotată cu stație meteorologică. Închisă temporar în perioada comunistă, stațiunea a fost reînființată și refăcută în 1972. Din 2005 a fost preluată spre administrare de Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. Cel mai celebru soi cultivat la Pietroasele este Tămâioasă românească, varietatea locală fiind cea mai aromată dintre soiurile tămâioase produse în țară, profitând de expunerea spre sud a pantelor și de ariditatea solului. Alte soiuri cultivate în Pietroasele sunt Fetească albă, Fetească regală, Cabernet Sauvignon
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
și Medicină Veterinară din București. Cel mai celebru soi cultivat la Pietroasele este Tămâioasă românească, varietatea locală fiind cea mai aromată dintre soiurile tămâioase produse în țară, profitând de expunerea spre sud a pantelor și de ariditatea solului. Alte soiuri cultivate în Pietroasele sunt Fetească albă, Fetească regală, Cabernet Sauvignon, Grasă de Cotnari și Merlot, suprafața totală a podgoriilor de la Pietroasele fiind de 150 ha. Vinurile din Tămâioasă românească de la Pietroasele au fost premiate la mai multe expoziții internaționale, cum ar
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
sînt săraci, pămîntul fiind puțin, slab și bîntuit de secetă. Două familii au cîte 10 ha pămînt, 10 cîte 4 ha, 16 cîte 2 ha, iar cea mai mare parte sub l ha. Din suprafața de 300 ha, 70 % este cultivată cu porumb, restul cu grîu, orz, ovăz etc. Bugetul anual al unei fa¬milii variază între l 000-10 000 lei. Cerințele sînt însă mai mari ca posibilitățile de cîștig. Mulți dintre săteni împrumută bani de la Banca Populară din comună restituindu
Bașeu, Botoșani () [Corola-website/Science/310335_a_311664]
-
General Mills, Beverage Partners Worldwide cu Coca-Cola, și Dairy Partners Americas cu Fonterra. În 2000, Nestlé împreună cu alte companii producătoare de ciocolată au format World Cocoa Foundation. Această fundație a fost creată pentru a soluționa problematica legată de fermierii care cultivă cacao, incluzând aici și modul ineficient de cultivare și îngrijire (o mare parte a recoltei din Brazilia a fost afectată de boli). World Cocoa Foundation se axează pe creșterea veniturilor fermierilor, încurajarea tehnicilor dezvoltării durabile în procesul de cultivare și
Nestlé () [Corola-website/Science/309028_a_310357]
-
însă unele cazuri în care contactul cu pielița este dorit, cum ar fi vinurile spumante rosé sau roșii. Fermentarea primară a vinului spumant începe la fel ca în cazul tuturor celorlalte vinuri, deși unii producători aleg să folosească drojdii special cultivate pentru vinul spumant. Vinurile pot trece prin fermentare malolactică, deși producătorii care au doresc vinuri mai simple, fructuoase renunță la acest pas. După fermentare, vinurile bază sunt cupajate într-un cuvée. Deși există exemple de vin spumant obținut dintr-un
Vin spumant () [Corola-website/Science/309160_a_310489]
-
biologică naturală. Se ajunge la o domesticire și la o direcționare a genotipurilor (și în consecință a fenotipurilor) spre întărirea caracterelor necesare din punctul de vedere al specialistului din silvicultură, intervenindu-se grav în evoluția naturală a speciilor. Astfel, “speciile cultivate”, deci speciile de arbori care formează “pădurea”, sunt direcționate în conformitate cu interesele economice momentane și de ideile oricum discutabile ale “specialiștilor”. Pădurile de molid Picea abies, întinse în zone montane cu climat rece și umed, după ce au fost exterminate prin tăieri
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]