14,960 matches
-
centrul Apocalipsului Cristos - Mielul lui Dumnezeu - în centrul istoriei mântuirii. În partea a doua a Cărții Apocalipsului (cap. 4) este prezentată interpretarea profetică a istoriei, conform planului lui Dumnezeu. Dumnezeu este descris ca Stăpânul absolut al istoriei „șezut pe tron”, Dumnezeul incomunicabil care vrea să se descopere prin Duhul său (candelabrul cu șapte brațe care stă înaintea tronului - simbolul celor șapte spirite ale lui Dumnezeu - 4,5) și prin Isus Cristos „Mielul”, care prin victoria sa asupra celui rău este unicul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
această carte nu aflăm imperativul de a-i iubi pe dușmani. Atunci, cine este dușmanul? Dușmanul a fost mereu considerat ca demoniac, pentru că se opune acțiunii lui Dumnezeu și mântuirii pe care Dumnezeu o realizează. Dumnezeu se manifestă ca un Dumnezeu drept, ce-i pedepsește pe cei răi, care prosperă, și îi răsplătește pe cei drepți, care suferă. De aceea Cartea Apocalipsului poate fi citită doar de cei care luptă în mod activ împotriva nedreptății. Și aici, dintr-o perspectivă modernă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
26-28). Această declarație puternică contrastează în mod clar cu privilegiile religioase bărbătești, și în mod deosebit sună antitetic față de prejudecata discriminatorie subînțeleasă în tripla mulțumire a unei rugăciuni iudaice care a intrat și în liturgia sinagogală: „Binecuvântat ești tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Regele universului, pentru că nu m-ai făcut păgân, pentru că nu m-ai făcut femeie, pentru că nu m-ai făcut sclav”. A se îmbrăca în Cristos implică necesitatea de a muri pentru vechile privilegii bazate pe diferențierea rasială, socială și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pune-n cap! Nu-i așa, dragii mei? Trei bătrânei dădură aprobator din cap. - Vrei să spui că nu ți-am povestit niciodată despre domnul Willy Wonka și despre fabrica lui? se miră bunicuțul Joe.Niciodată, îi răspunse micuțul Charlie.Dumnezeule mare din ceruri! Nu știu ce-i cu mine! - Îmi povestești acum, te rog, bunicuțule Joe? - Bineînțeles că-ți povestesc. Așază-te lîngă mine, pe pat, scumpule, și ascultă cu atenție! Bunicuțul Joe era cel mai în vârstă dintre cei patru bunici
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
lui nenorocita, nu poate fi detașat de durerile celor mulți, de simbolicul semn al suferinței care leagă unul pe altul pe principalele personaje ale tragediei... Mare este greșeală regelui, într-adevăr, cînd își închipuie despre el căe un fel de dumnezeu, un suveran absolut cu împuternicirea de a împărți regatul, de a rosti blesteme și a condamna la sughiun, atunci cînd, oricît ar părea de ciudat, el nu e în stare să deosebească lingușirile de adevăr. Onouă punere în scenă în
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Un om între oameni, dar asemenea recenzii iscălite de tovarăși ca I. Vinter, Paul Georgescu, N. Tertulian, plutesc încă numai la orizont, ca niște nori placizi de vară, într-o zi de arșiță. O să plouă? N-o să plouă? Să dea dumnezeul nostru Jupiter Aestheticus să plouă cu prețioasa cerneală a tovarășilor sus amintiți care ne sunt scumpi, iar la scris tot cam scumpi (...). Încă un eveniment al anului: G. Călinescu reintră în arena prozei cu reeditarea lui Șun pe hârtie de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o familie, cât de mică, adeseori nu vorbesc toți aceeași limbă. Ba să vorbească toți aceeași limbă! Și să poarte toți aceleași haine! Și să aibă aceeași culoare! Și să fie grădina cât de mare, dar fără domn! Și fără Dumnezeu!... Și poruncile au început să fie duse la îndeplinire. Astfel, de nouă ani se seamănă aceeași sămânță și se culeg aceleași roade. Tractoarele desțelenesc adânc; buldozerele nivelează temeinic; batozele treieră cu râvnă; morile macină necontenit, burdușind sacii; goarnele răsună într-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la jumătatea drumului spre ușa magazinului, cînd Îl aud pe Luke strigîndu-mă: — Stai! Mă Întorc și-i citesc pe chip o ușoară panică. — Becky! se apleacă ușor, afară din taxi, spre mine. Bebelușului nu-i trebuie absolut totul. DOI Cum Dumnezeului am fost În stare să amîn atît de mult timp cumpărăturile pentru copil? Am ajuns la raionul pentru bebeluși de la Bambino, de la etajul Întîi. Peste tot are mochetă pufoasă, În difuzoare se aud cîntecele de copii, iar intrarea e decorată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bun. O fi ascultat oare vreun cuvînt din tot ce i-am zis? — Știu că avem, zic. Dar Venetia Carter le ajută să nască pe toate vedetele! Practică medicina holistică! — Cum adică „holistică“? Luke nu pare cîtuși de puțin impresionat. Dumnezeule, cîteodată e așa de Încuiat că nu știu ce-i cu el. Adică toată lumea are parte de o naștere absolut fabuloasă! Face și masaj tailandez! Tocmai m-am Întîlnit cu două fete la Bambino, și ele au zis... — Chiar nu văd cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Suze, văzîndu-mi expresia. Nimic din toate astea nu contează. Atîta vreme cît ești În stare să schimbi un scutec și să-i cînți un cîntecel, o să te descurci! Dar nu știu să schimb scutece. Și habar n-am nici un cîntecel. Dumnezeule mare, am feștelit-o rău de tot. Douăzeci de minute mai tîrziu, Suze a terminat cu alăptarea lui Clementine și i-o Întinde lui Tarquin. — Așa! Închide ușa În urma lui și se Întoarce la mine, cu ochii strălucitori. — Hai că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Începe să duduie muzica. A venit Keith de la Fox and Grapes. Face tot soiul de cocteiluri țicnite. — Excelent! spune Suze, luîndu-și trusa de portfard. Coborîm imediat. Mama iese și Suze Începe să se machieze În viteză, sub privirile mele uimite. — Dumnezeule, Suze! Te antrenezi cumva pentru olimpiada de machiaj? — Așteaptă și-ai să vezi, spune Suze, dîndu-și cu sclipici pe pleoape. Peste nu foarte mult timp, o să vezi cum ai să fii și tu În stare să te fardezi În fix
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Suze pentru că și-a răpit propriul copil. De fapt, cred că ar cam trebui să plecăm... O strecor pe Clementine În cărucior cum pot printre bagaje și mă pregătesc de decolare. — Mama! Clementine Încă mai Întinde brațele după Suze. — Mama! — Dumnezeule! Fața lui Suze se luminează ca un far. — Ai auzit? A zis mama! Ce fată isteață! — Trebuie să plecăm acum, le spun repede paznicilor. Vă mulțumesc foarte mult pentru ajutor, aveți un sistem de securitate de nota zece... Ia stați
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Bine, mersi. Tipic pentru Jess. Două cuvinte, fără să zică nimic concret. Îi răspund imediat cu un alt sms: Te vezi cu Tom?? — Toată lumea să-mi dea formularul, vă rog. Noura bate din palme. Gata, nu mai scrie nimeni... Deja? Dumnezeule, parcă am fi la școală, la lucrare. Îmi dau hîrtia ultima, băgînd-o undeva la mijloc, printre celelalte, ca Noura să n-o vadă. Însă ea le răsfoiește pe toate, Încuviințînd din cap. Apoi se oprește. — Becky, la „priorități la Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
n-ai fost atît de uluită În viața ta. O simți cu toată fibra ta... — E... băiat! exclam, strîngînd În brațe un bebeluș imaginar. Suze Își agită brațele spre mine. — Încă o dată, Bex! Din nou, cu pasiune! — E băiat! Doamne Dumnezeule, e BĂIAT!!! Glasul Îmi reverberează În bucătărie și o lingură cade cu zgomot pe podea. — Hei, a fost destul de bine! se arată Suze impresionată. — Pe bune? Încă mai gîfÎi. — Da! O să-l păcălești fără probleme. Hai să facem testul. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
văzut-o? De la... Dawn face o pauză sugestivă. Karen clatină din cap. N-a mai văzut-o nimeni. Le urmăresc conversația ușor stînjenită. Despre ce tot vorbesc aici? Cine e „ea“? — Bună! zic și le văd cum tresar amîndouă. — Becky! Dumnezeule mare! Karen pare foarte fîstîcită cînd mă vede. — Ce faci... Am fost anunțați că vii azi? Începe să-și răsfoiască hîrtiile de pe birou. Dawn, unde-i registrul de programări? Registrul de programări? De cînd trebuie să stabilesc o programare ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
prietenă unui detectiv particular de doi bani? Următoarele aproximativ zece poze sînt toate cu Venetia, și trec peste ele rapid. Nu vreau s-o văd. După care sînt cîteva cu Mel, asistenta lui Luke, ieșind din birou... și pe urmă... Dumnezeule mare, cine-i asta, Lulu? Mă uit la poză siderată. După care Îmi aduc aminte că am pomenit-o și pe ea cînd am făcut lista cu femeile pe care le cunoaște Luke. Am zis că Luke nu se Înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
detaliile expoziției mele. Îmi Întinde o invitație la o vizionare privată, Împreună cu o broșură lucioasă intitulată „Colecția Elinor Sherman“. Pe copertă se află o fotografie a unui soclu alb elegant, pe care este așezat un alt soclu alb, mai mic. Dumnezeule, nu Înțeleg nimic din arta modernă. — Mersi, zic, aruncîndu-i o privire Îndoită. O să venim, În mod sigur. Mulțumesc că ai venit. Îți urez o zi frumoasă! Elinor Îmi mai aruncă o ultimă privire piezișă, apoi Își ia mănușile și poșeta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
masă și se află În fața noastră, ca pe podiumul unei expoziții. Și eu tot nu știu ce să cred. Fără să mă mai uit În ochii lui, mă duc la bucătărie și Încep să deschid dulapurile construite artizanal ale Fabiei, căutînd ceaiul. Dumnezeule, asta cică e casa mea. S-ar zice că știu unde e ceaiul. — Încearcă-l pe ăla, zice Luke, În clipa În care eu deschid un bufet plin cu cratițe și-i trîntesc ușile cu putere, dar fără a face
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
duc spre ușă. O deschid și În fața mea se află doi bărbați cu niște cutii masive de carton În brațe, plus un pachet voluminos În care trebuie să fie figurinele În mărime naturală, a Fecioarei Maria și a lui Iosif. — Dumnezeule! face Suze, holbîndu-se la ele. O să ai nevoie și de o cameră pentru ornamente. Hei, da’ știi că nu-i o idee rea? Bună ziua! le zîmbesc radios celor doi. Puteți să le puneți unde doriți. Vă mulțumesc foarte mult... Semnez
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mea! sare și mama. Nu vă las să Închiriați cine știe ce apartament insalubru! CÎt despre tine, dragă duduie... zise Întorcîndu-se spre Venetia, cu fața trandafirie de furie. Cum Îndrăznești să-mi superi fata, În plin travaliu? Rahat. Uitasem faza cu travaliul. — Dumnezeule, așa e! Își acoperă Suze gura cu mîna. Bex, și n-ai zis nici pîs! Ești incredibilă! — Draga mea, ești de nota douăzeci, zice Luke, plin de admirație. Toate astea, și tu ești În travaliu! — A... ăă... nu e chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
niște copii! Ce pot să spun? Doar că se dovedește, și din acest punct de vedere, un adevărat Părinte Fondator al României moderne nu e nici o ironie în ce spun! și că noi ne dovedim încă odată niște epigoni! 700? Dumnezeule, e greu de egalat și dacă facem o simplă denominare și tăiem un zero!!! Dorin Popa: Culmea este că 700 apare ca cifra minimă, estimările pendulând între 700 și 900... Cred că, în acest moment, Kogălniceanu și-a mai câștigat
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
încearcă să imite gestul divin, dar aceasta cere jertfă. UNIRE! Simbolic deja dominație, activitate, mâna fiind aceea care ajută la unire/coagula și dizolvare/solve. În ebraică, iad înseamnă mână și putere, dreptate și de milă (mâna dreaptă a lui DUMNEZEU care binecuvântează), ori pedeapsă. „Și a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu că e bună lumina, și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă iar întunericul l-a
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
numit-o Dumnezeu ziuă iar întunericul l-a numit noapte. Și a fost seară și a fost dimineață, ziua întâia.” (Facerea I, 3-5). RUGĂCIUNE! Mâinile oamenilor preiau funcția divină în gesturile simbolice din rugăciune, ori în imaginile divinității. Mâna lui DUMNEZEU presupune o manifestare a caracterului divin și o obligație a transferului energiei sau puterii, acceptate sau interzise, al acțiunii diferențiate, mâna fiind o sinteză umană, masculină și feminină, armă și unealtă, prelungind puterile, împărțind dreptate și teritoriu psihic. Aranjare mișcărilor
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
povestească despre călătorie, adică toate ființele se mișcă, doar omul rămâne raportat, prin cuvinte, PRIN DESEN, PRIN SCRIERE, PRIN MÂNĂ la altă acțiune decât aceea instinctuală, ATACĂ și FUGI. PICTURA FACE DIN SPIRITUL PICTORULUI UN FEL DE SPIRIT AL LUI DUMNEZEU! S-ar putea ca să vă uimească titlul, CETIRE ÎN PALMĂ, dar am dorit să introduc, alături de vechiul termen latin, manus, unul tot de aceeași sorginte, mirabilis, cu diferite interpretări: excepțional, legat de uimire, fantastic, deosebit, cu trimitere la oglindă, la
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
lumea" / 220 4.6. Ruth Fainlight: New York / 226 4.7. Elaine Feinstein: "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" / 228 4.8. John Fowles: "Literatura e jumătate imaginație și jumătate joc" / 235 4.9. Alasdair Gray: "Numai cei cu credință într-un dumnezeu ori un sistem politic cred că pot răspunde la întrebările esențiale" / 237 4.10. Mimi Khalvati: Dezrădăcinarea e miezul poeziei mele" / 240 4.11. David Lodge: Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos" / 247 4.12. Timothy Mo: "Critica literară
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]