16,713 matches
-
fost Eminescu, care, cu nici un preț n-a voit să admită președinția directorului Românului. Eminescu erea un om mare, căci era un poet genial, dar în politică vedea strâmt, n-avea lărgimea de orizont a lui Rosetti, erea pătimaș, nu ierta lui Rosetti cele două mari păcate, întâiul că erea liberal, al doilea că avea și sânge grecesc în vine. Rosetti era cel dintâi ziarist al epocii lui, cine-i putea contesta aceasta, președinția unei Societăți de presă se cuvenea de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
înființat cea dintâi școală de medici și subchirurgi, de unde au ieșit atâția medici buni, numiți totuși, cam în zeflemea, „de la școala lui Davila“. Doctorul Davila era una din figurile cele mai populare ale Bucureștilor. O boală de inimă care nu iartă l-a răpus încă tânăr, fiindcă a murit la vârsta de 56 ani. Azilul Elena Doamna îi datorește lui existența. Doctorul Davila împlinise 30 de ani de când se afla în România. noul regim liberal Ion Brătianu trece prin ceasuri de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act. Art. 93. Domnul numește și revoacă pe miniștrii săi. El sancționează și promulgă legile. El poate refuza sancțiunea sa. El are dreptul de amnistie în materie politică. Are dreptul de a ierta sau micșora pedepsele în materii criminale, afară de ceea ce se statornicește în privirea miniștrilor. El nu poate suspenda cursul urmăririi sau al judecății, nici interveni prin un mod în administrația justiției. El numește sau confirmă în toate funcțiunile publice. El nu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Curte de Casațiune și Justiție are puterea de a caracteriza delictul și de a determina pedeapsa. Pedeapsa însă nu va putea fi mai mare decât detențiunea, fără prejudiciul cazurilor anume prevăzute de legile penale. Art. 103. Domnul nu poate să ierte sau să micșoreze pedeapsa hotărâtă miniștrilor de către înalta Curte de Casațiune și de Justiție decât numai după cererea Adunării care i-ar fi pus în acuzațiune. capitul iii Despre puterea judecătorească Art. 104. Nici o jurisdicțiune nu se poate înființa decât
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
vrea să se mai ducă dracului iarna aceasta! Cred c-ar trebui să-ți spun alte lucruri, mai frumoase și mai multe! Dar am început să-ți scriu pe muzica lui John Lennon. El continuă să cînte și acum! Și, iartă-mă, nu mă mai pot gîndi la nimic! Liniște și POEZIE! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 15 febr. '81 Bună, dragul meu! M-am săturat de iarna asta ca de o crimă! E motivul pentru care uneori îmi pierd și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
monstruoasă ipocrizie. Toate aceste lucruri și încă altele (dureroase și grave) i le-am scris și lui dar mă evită de luni de zile. De parcă eu aș fi vinovat de crizele-i de cleptomanie pe care nu i le pot ierta, indiferent ce este! Cînd eram mai tînăr am citit că Thomas Chatterton a murit la 18 ani din cauza mizeriei. Era poet! Am plîns și am țipat în singurătatea mea. Și, mai mult ca niciodată înainte de acea dată, am simțit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mulțumesc pentru cele două epistole, pentru ce scrii în ele! Aveam nevoie de aceste cuvinte nu pentru a mă justifica față de cineva, ci pentru a mi se spune încă o dată că nu sînt un om de nimic. Îmi vei fi iertat tonul din scrisoarea anterioară, dar eram tare mîhnit, tare contrariat! Și tu ai dreptate în tot ce spui! Atunci cînd un prieten ajunge ca în loc să-ți răspundă la întrebări loiale să te murdărească pe aiurea cu tot felul de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cîmp sterp, că ceea ce scriu n-ar afirma existența unui om, dar (nu știu cum să spun!) cîmpul meu stilistic este puțin invers. Este chinuitor cînd pe hîrtie nu ajunge ce simți. Dar ce-ar mai fi o epifanie fără sacrificiul cuiva! Iartă-mă că mă pierd în tot felul de considerații, dar trebuie să vorbesc cu oamenii pe care-i stimez. Provinciile frumoase nu-s accidente! Poate că epistolele noastre sînt pîndite de o mare prietenie. Suceava n-a fost un oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
putea să nu știu decît să mă bucur pentru cei fericiți, de mine lipindu-se în continuare, se pare, numai entuziasmul care sfîrșește în indiferență. În seara aceasta îți trimit și cele două cărți. Mulțumesc tare mult! Și să mă ierți că ți le trimit tîrziu, deși le-am citit imediat ce-am venit de la tine! Nu-ți pot trimite Blecher. E la Cristinel Pricop la Constanța. Și nu-mi amintesc ce-am spus că-ți mai trimit! Amintește-mi tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cronică, de durată. Voi încerca să mă duc la Șimleul-Silvaniei, la dr. Ioan Pușcaș, tratamentul lui cicatrizînd în cca. 9 zile nișele. Pentru că o nișă "stimulată" poate duce la perforații. Uneori, aceasta e sinonim cu "sindromul de cui", adică moartea. Iartă-mă că-ți spun toate aceste mizerii care te-ar mîhni chiar și dacă ți-aș fi doar un simplu cunoscut! Dar asta-i, dragul meu! Nu, nu voi fi fericit că apar la ALBATROS! M. Sântimbreanu mi-a trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
el. Simt că maladia mea de acum schimbă ceva chiar și în modul meu de a gîndi. Asta nu înseamnă că lucruri esențiale. Important e să-mi păstrez calmul. Ion Gheorghe spunea bine că un activist de partid poate fi iertat de istorie (cum au fost iertați, de exemplu, cei din anii dogmatici), dar un scriitor niciodată. Așa că, o dată-n plus, eu țin să rămîn scriitor; e drept, un scriitor "comunist". O mîngîiere, azi, s-a dovedit T. Mi-a mărturisit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
acum schimbă ceva chiar și în modul meu de a gîndi. Asta nu înseamnă că lucruri esențiale. Important e să-mi păstrez calmul. Ion Gheorghe spunea bine că un activist de partid poate fi iertat de istorie (cum au fost iertați, de exemplu, cei din anii dogmatici), dar un scriitor niciodată. Așa că, o dată-n plus, eu țin să rămîn scriitor; e drept, un scriitor "comunist". O mîngîiere, azi, s-a dovedit T. Mi-a mărturisit înțelegere și înțelepciune, chiar iubire. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
plecat de la școala aceea și, dacă mama nu ar fi așa bolnavă, aș pleca de tot. Nu-i pot pricepe, nu știu de ce pot face asemenea măgării, pe neașteptate, deși eu nu am nimic cu ei. Dar nu-i voi ierta sub nici o formă! Am fost tare enervat în ultimul timp! Aș fi vrut să nu încep toamna cu meschinăriile filistinilor de pe aici. Sînt la școala de pe Sabasa! Nu-i pe gustul meu! Deh! Radu (Florescu n. red.) e la Suceava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
prietenește: Strânge, strânge leliță Garafină, dar ai grijă să nu rupi din crăci, căci plesnesc dacă sunt trași la nimereală cu forță! Vai, păcatele mele! Doba și Ivan dorm și-n astă dimineață n-au putut veni. Dumnezeu să mă ierte doamna Marioara, c-am luat câteva mere pentru copii. Nu-i nimic. Mere sunt destule. Ia câte poți duce! Mulțumesc frumos. O să vă aduc o strachină cu pește, căci omul meu stă numai la baltă toată ziua. După masă, când
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
este totdeauna o binefacere pentru întreaga natură. Uneori însă, ploile pot deveni un adevărat dezastru. Așa ni s-a întâmplat mie și Vioricăi Pascari, prietena mea, când ne întorceam într-o vineri, de la Rădăuți. Am ținut morțiș să vizionăm filmul "Iartă-mă!! care era la "modă" în acea vară, de prin '48. Fiind o după-amiază înăbușitor de arzătoare, pe cer s-au adunat nori plumburii, amenințători. Toloaca ne aștepta surâzătoare însă. Ne scurta drumul. Am luat-o la picior, să nu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a dat arama pe față, ci mi-a zis doar: Lasă, vom vorbi noi acasă! Te vei întoarce cu căruța, îndată ce termină caii de mâncat! Cu ochii în pământ, m-am lipit de ea și am rugat-o să mă ierte. Eu nu vroiam decât să ajut și să văd cum se lucrează la grâu. Bărbații coseau de zor, femeile făceau snopi, îi legau și formau clăi. Așa de mult îmi plăcea să-i observ! Pachița lui Constantin mi-a făcut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dragoste. Eram foarte tânără, voi erați mulți, dar v-am iubit cu disperare, și vă iubesc! Trecutul nu se mai întoarce! Trăiți-vă viața și aveți grijă să nu repetați așa-zisele mele greșeli față de copiii voștri. Copiii m-au iertat, fără rezerve, cu mare drag, emoționați!Din acel moment am simțit că mi se ia un pietroi greu de pe inimă. Primul pas spre schimbarea mea l-am făcut. Mulțumesc lui Dumnezeu că am avut curajul să cer iertare copiilor mei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
din scoarță În scoarță această carte. 1986. Triod (vechi). Arhiva bisericii din satul Frenciugi. 1987 ianuarie 27 27 IANUARIE 1987 AM OFICIAT SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII PREOTULUI FLIGLER CONSTANTIN DIN PAROHIA FRENCIUGI ÎMPREUNĂ CU UN SOBOR FORMAT DIN URMĂTORII PREOȚI, SUBSEMNAȚI. DUMNEZEU SĂPL IERTE ȘI SĂ-L ODIHNEASCĂ. Pr. Ioan Leuștean Pr. Gh. T. Croitoru Preot Iancu Pr. <...> Cântăreț Comișescu Maxim 1987, prima săptămână din Postul Mare Pr. Straton Constantin Prima săptămână a Postului Mare din anul 1987 am oficiat prima slujbă În parohia
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
i-ar răni profund. Pentru numele lui Dumnezeu, nu vreau să mai aud una ca asta! Hildebrand, care-și muta greutatea corpului de pe un picior pe altul, mușcându-și mustața albă, după moda răsăriteană, spuse fără să se sfiască: — Doamne, iartă-mi capul bătrân și prost. Eu sunt un războinic fără știință și politica mi-e străină. Măria Ta, să nu-mi iei În nume de rău vorbele pe care le rostesc numai din credință față de Înălțimile Voastre. Înainte de a fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apele lui atâtea fărădelegi la Semlin, lângă Belgrad, și cărase la vale atâtea leșuri, Încât până și soarele se Îngrozise. Așa povestea Hermann. „Cei care au fost hoți să devină soldați. Cei care au fost soldați cu simbrie să fie iertați de păcate.“ Așa proclamase papa Urban În fața unei mari mulțimi de oameni, la Clermont. „Nu cred că o să mi se ierte păcatele“, mărturisea Hermann, Întunecat la față. „În loc ca hoții să devină soldați, cum a spus Sfântul Părinte, soldații au
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
povestea Hermann. „Cei care au fost hoți să devină soldați. Cei care au fost soldați cu simbrie să fie iertați de păcate.“ Așa proclamase papa Urban În fața unei mari mulțimi de oameni, la Clermont. „Nu cred că o să mi se ierte păcatele“, mărturisea Hermann, Întunecat la față. „În loc ca hoții să devină soldați, cum a spus Sfântul Părinte, soldații au devenit hoți. și ce s-a Întâmplat la Semlin s-a Întâmplat peste tot! La Castoria, Bohemund cu cetele lui a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bărbat cinstit cum puțini sunt, dar, dacă-ai veni mai des pe la Curte, nu ți-ai da drumul la gură cu atâta ușurință. Aici nu e ca la domnia ta la Appenweier. Aici zidurile au urechi, ca la toate Curțile princiare. — Iartă-mă părinte. Nu vreau să fiu nerespectuos cu doamna noastră... Călugărul clătină din cap. Hildebrand nu se pricepea de fel În ale diplomației. — Degeaba clatini din cap. Eu am o limbă și o spadă. Amândouă taie ascuțit, dar niciodată n-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu sabia de foc la poarta raiului. Fii mai Îngăduitor! Certat astfel, bătrânul se Înclină și așteptă În tăcere, cu capul descoperit. Cavalerul se Întoarse spre fată și spuse cu un zâmbet curtenitor: — O clipă, frumoasă doamnă, vă rog să iertați lipsa de politețe a slujitorului nostru. Numai devotamentul față de stăpâni l-a făcut să uite pentru o clipă cum trebuie să se poarte. Adelheid făcu o ușoară reverență, așa cum Învățase de la Rishawa și dădu să fugă. Obrazul Îi ardea și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și trebuie să-mi cer iertare, cavalere. Nu știam că e oprit să intri În grădină. Am văzut-o de la fereastră și am coborât scările fără să mă gândesc. Adelheid ridică cu nevinovăție din umeri. — Oh! Sfântul Trudpert să mă ierte! Cum se poate, no bilă Adelheid? N-a fost nimeni aici să te Întâmpine? Sigur, știam că ai să vii. Bodo, ce greșeală regretabilă, se adresă el celuilalt cavaler. Cum se poate? De ce nu mi-a adus ni meni aminte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu-l omor“, Își spuse Simeon. „E singurul care a fost ceva mai omenos cu mine.“ Dar mâinile lui Își făcură prea bine datoria. Omul se Înmuie ca o cârpă, prelingându-se din șa, fără să scoată un sunet. „Doamne, iartă-mă! Acum n-am timp de pocăință.“ Smulse din mâinile mortului sabia și se năpusti spre locul Încăierării. Ceilalți trei ucigași nu avură timp să vadă ce se petrecuse sub brad. Cu săbiile lucind, se năpus tiră asupra călărețului. Acesta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]