15,723 matches
-
(în bulgară "Ключ ", cunoscut și sub denumirile de Cildium (latină) și Kleidion (greacă) ) este un sat în Obștina Petrici, Regiunea Blagoevgrad, Bulgaria. Localizat la poalele masivului Belașița, pe valea râului Strumeșnița, este cunoscut datorită bătăliei desfășurate aici pe data de 29 iulie 1014, în care trupele țarului Samuil al Bulgariei
Kliuci () [Corola-website/Science/316189_a_317518]
-
Pella, în Macedonia, prin anul 245 î.Hr. A trăit la curtea lui Antigonus al II-lea Gonatas, rege al Macedoniei, si a compus un poem despre astronomie, "Phainomena" (Φαινόμενα), pe care Cicero, Germanicus și Avienus l-au tradus în versuri latine, si care a fost comentat de Hiparh, Eratostene, Theon din Alexandria și Severus Sebokht. A fost considerat ca fiind unul dintre cei șapte poeți ai Pleiadei poetice antice. Arătos din Soli, fiu al lui "Athenodor" și al "Letophilei", frate și
Aratos () [Corola-website/Science/316136_a_317465]
-
reputat pentru obscuritatea să, deoarece autorul, căutând virtuozitatea poetica, a neglijat claritatea exprimării în explicarea cosmologiei. Devenit rapid celebru, acest poem se pare că era cel mai citit în Antichitate, după Iliada și Odiseea, potrivit "Oxford Classical Dictionary". Numeroși autori latini s-au inspirat din opera lui Arătos, printre care cei mai cunoscuți sunt Manilius și Virgiliu. Traducerile nu au fost nici ele lipsite de interes, cum sunt cele ale lui Cicero ("Aratea"), Germanicus și Avienus. Dată fiind obscuritatea unor pasaje
Aratos () [Corola-website/Science/316136_a_317465]
-
nu trebuie confundat cu Thascius Caecilius Cyprianus, episcopul Cartaginei, martirizat în circumstanțe similare, la 14 septembrie 258. "Sfântul Ciprian" poate fi întâlnit și în lumea vorbitoare de spaniolă și portugheză, prin contaminare cu galiciana, drept "San Cibrao". Sărbătorit în ritul latin încă din secolul al treisprezecelea, a fost înlăturat din calendarul romano-catolic al sfinților, împreună cu Iustina, în anul 1969, din cauza lipsei de evidențe istorice. Numele lor au fost înlăturate și din lista oficială a martirologiei romane în 2001 - listă în care
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
limba engleză a se pune spațiu după cuvântul dinaintea semnului întrebării și semnul întrebării este deranjant, iar "The Oxford English Dictionary" (cel mai mare dicționar de limbă engleză) nu recomandă acest lucru. Unii consideră că simbolul ar proveni de la cuvântul latin "quaestiō" (qvaestio), ce înseamnă "întrebare", ce a fost abreviat ca "Qo" în timpul evului mediu. Litera mare "Q" a fost scrisă deasupra literei mici "o", iar acest simbol s-a transformat în simbolul modern. Totuși, nu există dovezi ale folosirii notației
Semnul întrebării () [Corola-website/Science/316307_a_317636]
-
este format în proporție de 8% din cuvinte moștenite, 7% cuvinte împrumutate, 80% cuvinte formate pe teren propriu și 5% cuvinte de origine necunoscută. Cele mai multe împrumuturi sunt de origine slavă (27%), urmate de cele de origine latină (25%), germană (17%) și turcică (16%), dar mai sunt și din limbi iraniene, din limbi romanice (italiană, franceză, română) și din limba engleză. Și calcurile sunt un mijloc important de îmbogățire a lexicului maghiar. Mijloacele interne de îmbogățire sunt cele
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
ce denumesc elemente din natură (animale, plante, elemente meteorologice), părți ale corpului, membri ai familiei, unelte; adjective, pronume, numerale. Cuvintele împrumutate reprezintă circa 7% din lexicul limbii maghiare actuale. Cele mai multe sunt de origine slavă (27%), urmate de cele de origine latină (25%), germană (17%) și turcică (16%). Încă din perioada din istoria limbii maghiare numită proto-maghiară (1000 î.Hr. - 896 d.Hr.), au intrat în limbă cuvinte din limbi iraniene: Mai ales începând cu secolul al V-lea, ungurii au ajuns în
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
se găsesc circa 400 de cuvinte de origine germană. Spre deosebire de influențele prezentate până aici, cea latină nu s-a realizat prin contact popular direct, ci prin intermediul bisericii și al culturii scrise, începând cu creștinarea ungurilor în ritul catolic, iar influența latină continuă până în zilele noastre tot pe calea culturii. În prima perioadă este vorba de latina medievală în varianta practicată de misionarii germani și cei din Italia de nord. La cuvintele latine intrate în prima perioadă se observă schimbări fonetice specifice
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
începând cu creștinarea ungurilor în ritul catolic, iar influența latină continuă până în zilele noastre tot pe calea culturii. În prima perioadă este vorba de latina medievală în varianta practicată de misionarii germani și cei din Italia de nord. La cuvintele latine intrate în prima perioadă se observă schimbări fonetice specifice limbii maghiare, de exemplu [s] intervocalic > [ʒ] ("basalicum" > "bazsalikom" „busuioc”, "musica" > "muzsika"), [s] în altă poziție > [ʃ] ("aprilis" > "április", "sacristia" > "sekrestye"), [g] + [e] sau [i] > [ɟ] ("angelus" > "angyal" „înger”, "gingiber" > "gyömbér
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
Rotterdam, adică în loc de , și se aude [z], respectiv [s] și [g], de exemplu în "rezeda", "szeminárium", "evangélium". Pe lângă unele împrumuturi anterioare apar variantele lor cu pronunțarea schimbată. Este cazul lui "evangélium" pe lângă "evangyélium" sau "státusz" pe lângă "státus". Cuvintele de origine latină sunt din următoarele domenii: În limba comună actuală sunt peste 200 de cuvinte de origine latină, însă numărul lor este mult mai mare în terminologiile diverselor științe. Cuvinte din limba italiană au început să fie împrumutate încă din epoca creștinării
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
evangélium". Pe lângă unele împrumuturi anterioare apar variantele lor cu pronunțarea schimbată. Este cazul lui "evangélium" pe lângă "evangyélium" sau "státusz" pe lângă "státus". Cuvintele de origine latină sunt din următoarele domenii: În limba comună actuală sunt peste 200 de cuvinte de origine latină, însă numărul lor este mult mai mare în terminologiile diverselor științe. Cuvinte din limba italiană au început să fie împrumutate încă din epoca creștinării ungurilor, prin intermediul unor preoți din Italia de nord. Procesul a continuat în urma legăturilor comerciale, mai ales
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
epoca „reînnoirii limbii”, cu scopul de a înlocui cât mai multe împrumuturi latinești și germane. Majoritatea calcurilor au la bază cuvinte din limbile din care provine și majoritatea împrumuturilor. Calcurile după cuvinte slave sunt cele mai vechi, cele după cuvinte latine sunt în majoritatea lor create după secolul al XVIII-lea, iar marea majoritate a calcurilor s-a făcut pe baza unor cuvinte germane. Acestea constau în traducerea totală sau parțială a unor cuvinte compuse sau derivate din limba de origine
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
de obicei, o acțiune în desfășurare dependentă de acțiunea unui verb la un mod personal. l caracterizează acțiunea verbului principal al propoziției, precizând totodată modul, timpul, cauza sau condiția acțiunii verbului principal. Gerunziul românesc provine de la forma corespunzătoare din limba latină: "cantandum > "cântând. Este marcat prin sufixul "-ând", la majoritatea verbelor, sau "-ind": "fugind". Urmat de un pronume neaccentuat conjunct, personal (cu excepția lui "o") sau reflexiv, i se adaugă vocala de legătură "-u-": "ducându-l", "văzându-se". În ceea ce privește alte forme verbale
Gerunziu () [Corola-website/Science/316324_a_317653]
-
(franceză: "golfe du Lion", spaniolă: "golfo de León", occitană: "golf del/dau Leon", catalană: "golf del Lleó", latină: "sinus Leonis, mare Leonis") este o parte a Mării Mediterane care scaldă litoralul din regiunile franceze Languedoc-Roussillon și Provence, de la Pirinei în vest până la Toulon în est. Pe malul golfului Lion se află Camargue, singura regiune mlăștinoasă naturală de pe țărmul
Golful Lion () [Corola-website/Science/316322_a_317651]
-
Reparațiile / despăgubirile de război (din limba latină "reparațio") este o formă de recunoaștere a răspunderii materiale a unui subiect de drept internațional pentru distrugerile provocate unui alt subiect al dreptului internațional printr-o agresiune condamnată de acelasi drept internațional. În particular, este vorba de compensațiile plătite de
Despăgubiri de război () [Corola-website/Science/320071_a_321400]
-
(alfabet chirilic sârbesc: Мракић Горан, alfabet latin sârbesc: Mrakić Goran) (19 iulie 1979, Variaș, România) este un autor sârb din România. S-a nascut pe 19 iulie 1979 la Variaș. A absolvit liceul "Dositej Obradovic" din Timișoara în anul 1997 și facultatea de istorie din cadrul Universității de
Goran Mrakic () [Corola-website/Science/320135_a_321464]
-
Urmarea lui Hristos (în ) este o operă de pietate și ascetică creștină, atribuită, în general, călugărului german Thomas a Kempis. A fost redactată la sfârșitul secolului al XIV-lea sau la începutul secolului al XV-lea, în limba latină medievală. Lucrarea este reprezentativă unei noi experiențe spirituale denumită "Devotio Moderna". În lucrare, sub forma simplă a unor sfaturi, autorul propune cititorului căi de "educare a sufletului pentru perfecționarea vieții de creștin, avându-l pe Hristos de model". "Urmarea lui
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
unui ritm precis, așa cum se citesc "Psalmii". În cei peste 500 de ani câți au trecut de la redactarea ei, după Biblie, "Imitatio Christi" este cartea de îndrumare spirituală cea mai tipărită, în cele mai multe limbi și în cele mai multe exemplare. În limba latină a fost tipărită în peste 2000 de ediții. Noi ediții ies cu regularitate, mereu. La scurt timp după apariția lucrării "De Imitatione Christi", au început să apară traduceri în diferite limbi. Primele traduceri cunoscute sunt cele realizate, înainte de mijlocul secolulului
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
De Imitatione Christi", au început să apară traduceri în diferite limbi. Primele traduceri cunoscute sunt cele realizate, înainte de mijlocul secolulului al XV-lea, în limba engleză. Odată cu apariția tiparului, "Imitatio Christi" s-a difuzat mult mai ușor, atât în limba latină, cât și prin traduceri în alte limbi. O traducere manuscrisă în franceză datează din 1447. Prima traducere tipărită a fost făcută în limba franceză, în anul 1462. O traducere în limba germană, păstrată în manuscris, s-a făcut la Köln
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
cu arme de asalt și cu focul grecesc. William din Tyr a fost foarte impresionat de navele de transport de mare capacitate folosite pentru transportul cavaleriei din Armata Comneniană. Strategia pe termen lung a lui Manuel era să utilizeze cruciații latini pe post de scut al Imperiul Bizantin, iar intervenția sa în Egipt era motivată de credința sa în controlul Egiptului ca factor decisiv al celei de-a doua cruciade. Succesul cuceriri Egiptului ar fi consolidat controlul cruciaților în Țara Sfântă
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
mai rău, potrivit lui Thomas Woods, împărații „"permanent interveneau în viața Bisericii în probleme situate în mod clar dincolo de competența statului"”. Politica iconoclastă din secolele al VIII-lea și al IX-lea poate fi considerată un factor-cheie care a dus Biserica latină în brațele francilor. Astfel s-a speculat că regele franc Carol cel Mare a fost un produs indirect a lui Mahomed: Succesorii Sfântului Imperiu Roman al lui Carol cel Mare vor veni mai târziu în ajutorul bizantinilor sub Ludovic al
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Kaegi concluzionează că cercetătorii ar trebui să supună tradițiile bizantine unui riguros control critic pentru că „"ele conțin erori și nu pot servi ca un etalon standard în fața tuturor surselor musulmane care pot fi verificate cu încredere"”. Printre cele câteva surse latine de interes se numără o istorie din secolul al VII-lea scrisă de Fredegar și două cronici spaniole din secolul al VIII-lea, toate acestea se bazează pe unele tradiții istorice bizantine și orientale. În ceea ce privește acțiunea militară bizantină împotriva primelor
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Traian s-a întors la Roma ca împărat, nu ca un "Consul". Ammianus relatează că (xvii.1.11) mult mai târziu, împăratul Iulian a întreprins o expediție punitivă împotriva alemanilor, care pe atunci erau în Alsacia, și au traversat Main-ul (latină "Menus"), intrând în pădure, unde traseele au fost blocate de copaci tăiați. În timp ce iarna venea, ei au reocupat o În acest context, utilizarea denumirii de alemani este, probabil, un anacronism, dar arată că Ammianus credea că ei au fost același
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
și cea a combustibilului, dacă acestea sunt cunoscute. Termenul de "putere calorifică" nu este corect, deoarece unitatea de măsură nu se raportează la timp (nu este o „putere”). În limba română el provine din , la fel ca în toate limbile latine, și, deși s-a propus înlocuirea sa cu termenul "căldură de ardere", în lucrările de specialitate din termoenergetică și în toate standardele de profil se folosește expresia "putere calorifică". Termenul căldură de ardere cu varianta entalpie de combustie se folosește
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
o declarație de independență personală scrisă cu măiestrie”, declară defunctul editor , fostul proprietar al Grove Press și redactorul șef al "Evergreen Review". Principalele personaje sunt Zarathustra, Segismundo, Hamlet, Giannina și Statuia Libertății; au apariții episodice liderii de stânga ai Americii Latine Fidel Castro, Râul Castro, Hugo Chavez, Cristina Kirchner și Evo Morales.
Giannina Braschi () [Corola-website/Science/320303_a_321632]