15,170 matches
-
călugărițe: actuala maică stareță Olimbiada Iurașcu, Agapia Gherghel econoamă și Eupraxia Herescu. Un raport al defunctei cere 6000 franci, însă pe mine m-au asigurat că sunt siliți a o da cu 4000 franci și poate cu mai puțin chiar. Maica Olimbiada Iurașcu este mătușa noastră, soră cu mama, și de aceea nu mă pot adresa eu direct, să n-o compromit înaintea soborului ei, crezând că ea, mătușa, voiește a ne îndatori. În caz de a rămas în Comitet ideea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din Crăcăoani, care acum este primar. Iar M.Eminescu era limpede la minte, numai tare posac și trist. Și mi-au sărutat mâna și au spus: Părinte, Să mă îngropați la țărmurile mării și să fie într-o mânăstite de maici, și să ascult în fiecare seară ca la Agafton cum cântă Lumină lină. Iar a doua zi...” (aici se întrerupe însemnarea, pagina următoare a cărții de rugăciuni pe care fusese scrisă pirzându-se). Nu discutăm acum cele ce țin de această
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să ne atragă atenția, ca și cântarea de vecernie „Lumină lină” care se regăsește în sonetul „Răsai asupra mea” (de pe la 1879. Din zona manuscrisă a cunoscutei „Rugăciuni”): Răsai asupra mea, lumină lină, Ca’n visul meu ceresc d’odinioară O, maică sfântă, pururea fecioară, în noaptea gândurilor mele vină. Speranța mea tu n-o lăsa să moară Deși al meu e un noian de vină; Privirea ta de milă caldă, plină, îndurătoare-aspra mea coboară. Străin de toți, pierdut în suferința Adâncă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Să găsească nouă flori / Nouă flori bune de leac./ Ele flori bune de leac / Orișicât / S-au trudit / N-au găsit, / Ci-au găsit / Pe la-nserate/ Nouă lumânări curate. / Luminile s-au aprins, / Raiul s-a deschis, / Cristos a învins, / Maică-sa a râs / Și din gur-a zis: / Cine-a ști și-a spune / Altă rugăciune / A Prea Sfintei Vineri / Totdeauna joi seara / Câte de trei ori / Și vineri dimineața / Câte patru ori / Scos îi va fi sufletul / Din negură, / Din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ficați, / Din carne, / De sub carne. / Din ciolane, / De sub ciolane. / Din toate ciolănelele, / Din toate încheieturile. / Să nu rămâie rău de leac / Ca un fir de mac, / În patru despicat, / În mare aruncat. / Descântatul de la mine / Leacul de la Dumnezeu / Și de la Maica Precista!". Rostind versurile, împunge trei fire de usturoi cu un ac, spală copilul cu "apă descântată" și îl dă cu usturoi pe tot corpul 210, apa vărsând-o, apoi, într-un "loc neumblat". Vindecarea de "roșață" sau de "rofii" se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu bere, / Că mai mult nu mi-ți vedere;/ Că nu mă duc să-nfloresc, / Ci mă duc să putrezesc./ Duce-m-oi și-oi putrezi / Și-napoi n-oi mai veni / Oare cine m-o boci? / Sora mea cu maica mea / Mai ales ibovnica!" 247 Mijlocind integrarea în Marele Timp, ca simultaneizare a lumilor posibile, universaliile ontologice creează și re-creează starea mitică primordială, convertind individualul la viețuire cosmică. 2. PĂMÂNTUL Universul tradițional a fost reprezentat, în cultura universală, ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-o / Și cămeșă o făcut / Și junghiurile o-mbrăcat / Și apoi le-o blăstămat / Și din gură-o cuvântat: / O, voi, junghiuri mari, / De capul răilor mari / Să rămâneți / Și să vă pierdeți! / N. să fie curat / Și luminat, / Ca de Maica Domnului lăsat!" 257. b. Nunta Ceremonialul nupțial înfățișează, aproape în toate momentele desfășurării, o simbolistică a legăturilor prin roadele pământului: grâul, sarea, cânepa, inul. Astfel, când are loc "încredințarea" ("așezarea", "legătura" sau "logodna"), în Bucovina, cel mai bătrân dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la altul o ochit, / Femeile s-o cotit, / Toți de mine rău o grăit, / Eu tare rău m-am scărbit / Și de-acolo am ieșit, / Jeluindu-mă / Și văietându-mă. Nime nu m-o auzit, / Nime nu m-o văzut, / Numai Maica Domnului / Sus în poarta cerului/ (...)/ Maica Domnului i-a răspuns / Și din gură-așa i-a zis: / -Taci N. nu te cânta, / Nu te văieta, / Că eu cu mine te-oi lua, / În apa lui Iordan te-oi spăla, / Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o cotit, / Toți de mine rău o grăit, / Eu tare rău m-am scărbit / Și de-acolo am ieșit, / Jeluindu-mă / Și văietându-mă. Nime nu m-o auzit, / Nime nu m-o văzut, / Numai Maica Domnului / Sus în poarta cerului/ (...)/ Maica Domnului i-a răspuns / Și din gură-așa i-a zis: / -Taci N. nu te cânta, / Nu te văieta, / Că eu cu mine te-oi lua, / În apa lui Iordan te-oi spăla, / Cu cămeșă de dragoste/ Te-oi îmbrăca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lui Iordan te-oi spăla, / Cu cămeșă de dragoste/ Te-oi îmbrăca, / Cu brâu de dragoste / Te-oi încinge, / Coroană de aur în cap ți-oi pune, / Mândru mi te voi clăti, / Mândru te voi limpezi, / Ca argintul strecurat, / Ca maica ce te-a dat, / Ca soarele când răsare, / Ca busuiocul cu floare..."368 În ziua de Bobotează, când se sfințește apa, "toate apele, atât cele curgătoare, cât și cele stătătoare, atât izvoarele, cât și fântânele, rămân sfințite, după unii, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
M-am sculat, / Duminică dimineață / M-am suliminicat ( Și m-am dus la o apă / Mândră și curată, / Care curge din crierul munților, / C-am auzit / Că e bună de folos, / Și m-am plecat / Și m-am rugat / La Maica Preacurată. / Și Maica Preacurată / M-a ascultat / Și m-a întrebat: Ce te plângi N., ce te vaieri? / -Da eu cum nu m-oi cânta / Și cum nu m-oi văiera / Dacă-s de picioare-mpiedicată / Și de mânuri sunt legată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Duminică dimineață / M-am suliminicat ( Și m-am dus la o apă / Mândră și curată, / Care curge din crierul munților, / C-am auzit / Că e bună de folos, / Și m-am plecat / Și m-am rugat / La Maica Preacurată. / Și Maica Preacurată / M-a ascultat / Și m-a întrebat: Ce te plângi N., ce te vaieri? / -Da eu cum nu m-oi cânta / Și cum nu m-oi văiera / Dacă-s de picioare-mpiedicată / Și de mânuri sunt legată, / Cu ochii nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
eu cum nu m-oi cânta / Și cum nu m-oi văiera / Dacă-s de picioare-mpiedicată / Și de mânuri sunt legată, / Cu ochii nimic nu văd, / Cu urechile n-aud, / Cu nasul nu pot sufla, / Cu gura nu pot grăi! / Maica Domnului / Din poarta cerului / M-a auzit, / Scară de aur a făcut, / La mine s-a coborât, / De cămașă neagră / M-a dezbrăcat, / De mâna dreaptă / M-a luat, / În apa Garaleului / De trei ori m-a cufundat, / De tot
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
De picioare m-a deschiedecat, / De mânuri m-a dezlegat, / Viderile mi le-a dat. / Cu ochii văd, / Cu urechile aud, / Cu nasul pot sufla / Și cu gura pot grăi. Și-am rămas mai curată / Și mai luminată / Ca de Maica Domnului lăsată. Bună dimineața, mieru de rău / Cu prundu de grău, / Cu țimorma de busuioc, / Să-mi dăruiești noroc, / Să fiu de-acum mai văzută / Și cu mult mai căutată / Ca firu de grâu, / Ca vinu, ca auru / Și ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pârâu, / Spală mândra dorul meu; / Tot îl spală și-l albește / Și-n izvor se limpezește, / Tot pe mine mă iubește."64 Apa descântată capătă valențe magice prin intermediul dialogului imaginar, construit pe baza paralelismului analogic: " Bună dimineața, apă curgătoare. / Mulțumesc, maică, frumoasă ca o floare. Tu ai spălat deal și vale / de mâl, de piatră și rugină, / Spală-mă și pe mine de uri, / de guri, / de urgie, / de mânie, / să rămân curat / și luminat, / cum domnul m-a dat. / Toate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la domnie / C-a auzit / C-a făcut / Sora sa / Trei fețe / Logofețe: / Una o pierit, / Una o murit, / Una pe munți o fugit. / Munții s-o cutremurat, / Pietrile s-o despicat, / În rai o alergat. / Raiul s-o deschis / Maica Precistă o învis / Dumnezeu o râs!"75 "Căutarea" celui sortit este transfigurată de puterea călăuzitoare a elementului cosmic care îmblânzește soarta. Astfel, într-un descântec "pentru maritat", elementele cosmice asigură cadrul dinamic pentru împlinirea destinului: "Grădină cu nouă colțuri, / Pasăre
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
noroc are o fată. "97 În balade, în schimb, pământul-personaj nu poate găzdui trupul unui om fără odihnă, aflat sub puterea blestemului: "când popa toaca toca, / Ea se da și blestema: / Constantine, Constantine, / Blestemat să fii de mine, / Blestemat de maică-ta, / C-ai dat-o pe soră-ta / Pe hotar-nstrăinate, / N-oi vedea-o pân` la moarte. /Pământu` nu te primească / Și țărna nu te voiască!.../ Ea amar l-o blestemat / Și blestemu s-o legat. / Într-un amurgit de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cine de cuvânt se ține!"133 sau "Foaie verde mărăcine, / Ia-ți, copchilă, iertăciune, / De la strat de lămâiță, / De la fete din uliță; / De la strat cu busuioc, / De la feciorii din joc. Ia-ți, mireasă, ziua bună, / De la soare, de la lună, / De la maica ta cea bună; / De la soare, de la nori, / De la cele mici surori. / Veniți, frați, veniți, surori, / Să mă-mpodobiți cu flori!"134 II.3.2. RELAȚIA OM-COSMOS Domesticind forțele naturii, care devin părtașe la ceremonialul trăirilor originare, omul tradițional își asumă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Care m-am iubit cu ea!..."213 Paralelismul explicativ realizează portretul unei sorți lipsite de norocire, ipostaziată metonimic urât, boală, străin, pământ, toiag și definită tautologic, tocmai pentru a pune în evidență datum ul vieții: "Foaie verde și-o lalea, / Maică, măiculița mea, / De ți-a fost dragă lumea, / La urât nu mă-ndemna! / Decât cu urâtu-n casă, / Mia bine cu boală-n oasă; / De boală te lecuiești, / Cu urâtul nu trăiești, / Nici aici, nici în alt loc, / Viață fără de noroc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care, după trei luni, la solstițiul de vară, devine Sânziană sau Drăgaică. Ipostazele Dochiei sunt reprezentări mitice ale timpului personificat care se prezintă sub forma a trei generații: Zeițele Fecioare (Sânziana Drăgaica, Lăzărița, Floriile, Fata Pădurii, Ielele, Rusaliile), Zeițele Mamă (Maica Precistă, Muma Pădurii, Muma Caloianului, Muma Ploii) și Zeițele Babă (Baba Dochia, Sfânta Vineri).47 Calendarul popular, bazat pe orologii cosmice, de mare precizie, solstițiile (Crăciunul, Sânzienele), echinocțiile (Ziua Cucuclui, Cârstovul Viilor), fazele lunare (Paștele, Duminicile Tinere) indică timpul bun
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
piept și pe spate, / Soarele cu razele, / Cerul tot cu stele, / Luna cu luminile, / Pământul cu florile!"122 Acest motiv este preluat, de fapt, din descântecele de dragoste și de frumusețe,iar cele care oficiază, de regulă, ritualul împodobirii sunt Maica Domnului și Surorile Soarelui; astfel, într-un descântec "de frumusețe", Maica Domnului zice: " Soarele-n față pune-ți-oi, / Lipi-ți-l-oi, / Strălucite-te-oi; / Luna-n piept ți-oi răzima! / Și luceferi/ Pe umerei / Ți-oi așeza."123 Sau " Sora Soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Luna cu luminile, / Pământul cu florile!"122 Acest motiv este preluat, de fapt, din descântecele de dragoste și de frumusețe,iar cele care oficiază, de regulă, ritualul împodobirii sunt Maica Domnului și Surorile Soarelui; astfel, într-un descântec "de frumusețe", Maica Domnului zice: " Soarele-n față pune-ți-oi, / Lipi-ți-l-oi, / Strălucite-te-oi; / Luna-n piept ți-oi răzima! / Și luceferi/ Pe umerei / Ți-oi așeza."123 Sau " Sora Soarelui cea mare / Luna-n piept pusu-mi-o, / Luminatu-mi-o, / Strălucitu-mi-o, / Ura
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
depărtatu-o. / Sora Soarelui cea mică / Stelele-n poală bătutu-mi-o, / Bătutu-mi-o, luminatu-mi-o, / Strălucitu-mi-o, / Cu mătura ura măturatu-o, / Departe de la mine depărtatu-o!"124 În unele colinde din Bucovina, Crăciun este însoțit de Dumnezeu, Maica Domnului și Sâmpetru care drămuiesc faptul lumii și sortesc traiul omenesc, de cele mai multe ori destinul este simbolizat de "pahar"; nu întâmplător, în limba română, există expresiile "Treacă de la mine și paharul acesta" sau "Am băut paharul până la fund" prin intermediul descrierilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
alegorice ale elementelor arhetipale: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători, / Pe la uși, pe la cetori, / Sara pe la cântători. / Nu v-aducem nici un rău, / Făr` pe bunul Dumnezeu, / Mititel / Și-nfășățel, / De la ușă pân` la masă / Fașă dalbă de mătasă, / La Maica Precistă-n brață. / Cine șeade după masă? / Crăciun și cu Crăciuneasă / Și cu Ion / Sânt Ion, / Nănașul lui Dumnezeu. / Tot cinstește / Și mărește, / Din pahar nu mai gătește. / În fundul paharului, / Scrisă-i floarea raiului / Și-n gura paharului, / Scrisă-i
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
masă de mătasă. / Dar la-ntâiul colț de masă / Șade zău / Cu Dumnezeu; L-al doilea colț de masă / Șade Pătru și Sân-Petru/ L-al al treilea colț de masă / Șade Ion, Sânt-Ion, / L-al patrulea colț de masă / Șade Maica Preacurată, / C-un fiuț micuț în brațe, / Fiu-ncepe a scânci: / Taci, fiule, nu scânci, / Că maica ție ți-a da/ Două mere, / Două pere, / Două țâțe mugurele / Și maica ție ți-o da / Măturiță de d-aur / Să mături
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]