16,589 matches
-
și Virtus rediviva, care trebuiau să continue pe Sic cogito (București, 1892; ed. III, 1898), una să însumeze „experimente fizice asupra Spiritismului”, iar cealaltă, „dezvoltând și demonstrând teoria reîncarnațiunii”. Ediție realizată după edițiile de autor, extrase din reviste și după manuscrise, coroborate cu edițiile apărute postum. Ediție bibliofilă, critică, integrală a creației literare macedonskiene. Volumele de autor sunt pentru prima dată la a doua ediție, iar zeci de texte în toate genurile, fie în limba română, fie în franceză, au fost
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
autor sunt pentru prima dată la a doua ediție, iar zeci de texte în toate genurile, fie în limba română, fie în franceză, au fost extrase din periodice. La acestea, se adaugă 30 de titluri de poezii inedite descoperite în manuscrisele poetului aflate la Biblioteca Academiei Române din București. Ediția continuă. Următoarele volume vor conține lucrările de critică literară și publicistică, corespondența și grafica lui, contribuțiile de ordin științific și ezoteric, publicate în paginile a cca. 200 de ziare și reviste românești
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
a vândut deloc. Thoreau s-a văzut îndatorat, și relația sa cu Emerson s-a răcit. Thoreau a părăsit Walden Pond pe 6 septembrie 1847. Pe parcursul a mai multor ani a reușit să-și plătească datoriile și să-și revizuiască manuscrisul. În 1854 a publicat „"Walden, or Life in the Woods"” („"Walden, sau Viața în Pădure"”), în care povestește cei doi ani, două luni și două zile petrecuți la Walden Pond. Această perioadă de timp este comprimată într-un singur an
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
este cel mai vechi cronograf scris în limba română. A fost realizat în anul 1620 de călugărul Mihail de la mânăstirea Bistrița la îndemnul superiorului său, episcopul Teofil de Râmnic. Manuscrisul din 1620 s-a păstrat la mânăstirea Bistrița până în 1845 când a fost achiziționat de profesorul rus Vasili Grigorovici. După moartea acestuia manuscrisul a intrat în patrimoniul Muzeului Rumianțov din Moscova, de unde a trecut în colecțiile Bibliotecii de Stat. În
Cronograful lui Mihail Moxa () [Corola-website/Science/308227_a_309556]
-
în anul 1620 de călugărul Mihail de la mânăstirea Bistrița la îndemnul superiorului său, episcopul Teofil de Râmnic. Manuscrisul din 1620 s-a păstrat la mânăstirea Bistrița până în 1845 când a fost achiziționat de profesorul rus Vasili Grigorovici. După moartea acestuia manuscrisul a intrat în patrimoniul Muzeului Rumianțov din Moscova, de unde a trecut în colecțiile Bibliotecii de Stat. În 1956 Biblioteca Academiei Române a obținut o copie pe microfilm. O copie a cronografului a fost descoperită în 1943 de C. S. Nicolăescu-Plopșor și
Cronograful lui Mihail Moxa () [Corola-website/Science/308227_a_309556]
-
Stat. În 1956 Biblioteca Academiei Române a obținut o copie pe microfilm. O copie a cronografului a fost descoperită în 1943 de C. S. Nicolăescu-Plopșor și astăzi este păstrată la Muzeul Olteniei din Craiova. Prin examen grafologic și comparație cu alte manuscrise s-a stabilit că manuscrisul a fost copiat prin anii 1714-1725 de preotul Stanciu de la mănăstirea Antim din București. O a doua copie a fost identificată în 1971 de profesorul Klaus-Henning Schroeder de la Universitatea din Berlin. Copia a fost redactată
Cronograful lui Mihail Moxa () [Corola-website/Science/308227_a_309556]
-
a obținut o copie pe microfilm. O copie a cronografului a fost descoperită în 1943 de C. S. Nicolăescu-Plopșor și astăzi este păstrată la Muzeul Olteniei din Craiova. Prin examen grafologic și comparație cu alte manuscrise s-a stabilit că manuscrisul a fost copiat prin anii 1714-1725 de preotul Stanciu de la mănăstirea Antim din București. O a doua copie a fost identificată în 1971 de profesorul Klaus-Henning Schroeder de la Universitatea din Berlin. Copia a fost redactată în 1728. Ea se găsește
Cronograful lui Mihail Moxa () [Corola-website/Science/308227_a_309556]
-
că o tradiție orală a existat cu mult înainte ca unele învățături să fie notate, în secolul al doilea î.e.n.. Textele vedice au fost compuse și apoi transmise oral, în sanscrită, cu multe secole înainte de a fi trecute în scris. Manuscrisele cele mai vechi care au supraviețuit datează din secolul XI î.e.n.. Radhakrishnan & Moore (1957, pp. xvii-xviii) rezumă vechea viziune academică atunci când afirmă : Perioadă vedică e caracterizată de obscuritate, dar ar putea fi plasată aproximativ între 2500 și 600 î.Hr.. Când
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
1834, Carlyle s-a mutat din Londra în Craigenputtock și a început să pătrundă în cercuri selecte. În cadrul Regatului Unit succesul i-a fost asigurat de publicarea operei sale în trei volume „"The French Revolution, A History"”, în 1837. După ce manuscrisul primului volum a fost ars din greșeală de menajera filozofului John Stuart Mill, Carlyle a scris celelalte volume înainte de a-l rescrie pe primul. Rezultatul a fost o operă încărcată de pasiune și de o intensitate nemaiîntâlnită într-o scriere
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
-o datorită cunoașterii temeinice a istoriei românilor și a faptului că Basarabia, cu vitejii și cetățile ei, a constituit de-a lungul secolelor un puternic scut nu numai al românilor, ci și al civilizației europene. Din biblioteca, arhiva familiei și manuscrisele prim-ministrului Daniel Ciugureanu a rămas foarte puțin. Arhiva personală a fost distrusă de către securitate și practic totul a dispărut fără urmă. Daniel Ciugureanu a fost fiul preotului Alexandru Ciugureanu și al profesoarei Ecaterina Ciugureanu. S-a născut la 9
Daniel Ciugureanu () [Corola-website/Science/307513_a_308842]
-
puternice. În concepția lui Malory, fidelitatea lui Lancelot față de rege este macinată de dragostea adulteră față de Genoveva. Rezultatul nu este doar destrămarea Mesei Rotunde a lui Arthur ci și a regelui. În această epocă a fost foarte populară «după numărul manuscriselor rămase» opera lui Guillaume de Lorris, Romanul Trandafirului sau Roman de la Rose, având ca temă dragostea cavalerească. Prezentat ca un vis, este o alegorie despre un om, care este introdus de Oiseuse într-o grădină, unde întâlnește niște figuri ca
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]
-
compoziției: „Compun în fiecare dimineață și când o lucrare este gata, încep alta. În acest an, s-a concentrat pe lucrări orchestrale sau corale, deși a contiunuat să scrie și lied. Multe dintre lucrările sale nu au fost publicate, dar manuscrise și copii circulau între prietenii și admiratorii săi. La începutul anului 1817, Schober i-a făcut cunoștință cu Johann Michael Vogl, un bariton promițător. Vogl, pentru care Schubert a compus multe lieduri, a devenit unul dintre cei mai importanți partizan
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
de Asociație), „Bocete” (1897), „Românul în sat și la oaste, apreciat din cântecele lui poporale” și „Pântea Viteazul: tradițiuni, legende și schițe istorice” (1898), „Zidirea lumii. Adam și Eva. Originea Sfintei Cruci și cele 12 Vineri: după tradiții poporale și manuscrise vechi” (1901, ed. a 9-a în 1915), „De la moară: povești și snoave” (1903) etc., volumele de proză „Nuvele și schițe” (2 vol. 1898-1899), „Pilde și sfaturi pentru popor” (1900), „Nuvele” (1901), cât și o „Carte de cetire pentru anii
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
Nuvele” (1901), cât și o „Carte de cetire pentru anii din urmă ai școalelor normale, școalele de repetițiune, cursurile de adulți și pentru poporul nostru” (1892), un curs practic despre pomicultură (1889, 1904). A predat Academiei Române 21 de volume în manuscris, o comisie urmând să trieze materialul în vederea publicării, dar cea mai mare parte va ramâne inedită. A fost redactor la publicațiile: „Cărțile săteanului român” (Blaj, 1886), „Dreptatea” (Timișoara, 1893-1894), „Deșteptarea” (Cernăuți, 1897) „Revista ilustrată” (Reteag, Șoimuș, 1898-1899), „Tribuna” și „Foaia
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
pe cinci duminici pe an, de Crăciun precedent. Dar Buxtehude extins foarte mult domeniul de aplicare al acestor serate și au compus unele dintre lucrările cele mai bune sale, în formă de cântată, din care aproximativ 120 sunt păstrate în manuscris, cu texte extrase din Biblie, tradiție protestanta a poeziei corale și chiar seculare. De asemenea, dedicate alte genuri, cum ar fi solul pentru orgă (variații de corali canzonas, toccatas, preludii și fugues) și concerte sacre. Oratorii toate au fost pierdute
Dietrich Buxtehude () [Corola-website/Science/307708_a_309037]
-
un "mic stâlp, o țărușă" a "Contemporanului". Când veneau revistele de la tipografie, Octav ajuta la descărcarea lor din căruța cu care soseau și le aranja în ordine, scria benzile, lipea timbrele și ducea revistele la poștă. De multe ori ducea manuscrisele la tipografie sau „"mă duceam la unii și la alții după manuscrise, ca trimis special"”. Un rol deosebit în stabilirea carierei sale l-a avut Ioan Nădejde, care a văzut un desen făcut de Octav pe când se juca în păpușoiul
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Octav ajuta la descărcarea lor din căruța cu care soseau și le aranja în ordine, scria benzile, lipea timbrele și ducea revistele la poștă. De multe ori ducea manuscrisele la tipografie sau „"mă duceam la unii și la alții după manuscrise, ca trimis special"”. Un rol deosebit în stabilirea carierei sale l-a avut Ioan Nădejde, care a văzut un desen făcut de Octav pe când se juca în păpușoiul din ograda casei din strada Sărăriei. Desenul înfățișa un chip de om
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
fost amenajat în anii 1840-1850 paraclisul "Sf. Ierarh Nicolae". Acoperișul turnului-clopotniță are formă de mitră arhierească. În anii 1960-1961 în câteva încăperi din cadrul mănăstirii a fost amenajat un muzeu unde este expusă colecția de obiecte bisericești - broderii, icoane, vase liturgice, manuscrise, cruci etc. - cu valoare istorică și artistică. Printre aceste obiecte de patrimoniu sunt de menționat următoarele: Mănăstirea Văratec a fost descrisă în mai multe opere literare care descriu zona munților Neamțului. Printre primii autori care au descris Mănăstirea Văratec se
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
În istoria retoricii romane, “Rhetorica” se plasează după perioada Marcus Antoniu Gripho, dar o precede pe cea a lui Quintus Hortensius și Marcus Tullius Cicero: această cronologie nu este totuși certă. Autorul lucrării a rămas necunoscut, deoarece prima pagină a manuscrisului s-a pierdut. Autorul precizează că a scris lucrarea pentru a-i face un serviciu prietenului său Herennius, promițând să mai scrie și alte lucrări (despre gramatică, probleme militare și administrație politică) pentru instruirea acestuia. El își exprimă disprețul pentru
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
obișnuia pe atunci pentru science fiction-ul comercial, a fost serializată în revista "Analog" în două părți ("Lumea Dunei" și "Profetul Dunei"), în 1963 și 1965. Înainte a fi acceptată, a fost respinsă de aproape douăzeci de edituri. Înainte de a respinge manuscrisul, un editor a răspuns, profetic: S-ar putea să fac greșeala deceniului, dar...". Chilton Publishing Company, o editură mică din Philadelphia, cunoscută în principal pentru manualele sale de auto-reparare, i-a dat lui Herbert un avans de 7.500$, iar
Frank Herbert () [Corola-website/Science/306479_a_307808]
-
și islamic. În orașele mari ale regatului au funcționat băi publice, cu instalații sanitare interioare și diferite alte facilități pentru igienă, care erau absente în orașele europene. Cel mai cunoscut monument al artei cruciate poate fi considerat Psaltirea Melisendei, un manuscris împodobit cu miniaturi remarcabile, (o comandă executată între anii 1135 și 1143, aflat acum în depozitele British Library), și capitelurile sculptate din Nazaret. Până la cucerirea mamelucilor, în regat existau numeroase picturi murale și mozaicuri, majoritatea lor fiind distruse de musulmani
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Teatrului Național privind inundațiile din muzeu, cu toate că era vina managementului deficient al constructorului ce reabilita clădirea, acesta decopertând teatrul fără a lua măsuri de protecție antipluviale. Aceste inundații au dus la distrugerea unor bunuri inestimabile ale teatrului și culturii românești, manuscrise și cărți, tablouri și obiecte de recuzită - lucru ce l-a afectat și emoțional. De altfel, tremura pentru orice artefact ce părăsea incinta muzeului, pentru a fi prezentat în alte locuri. În lipsa lui - fiind în concediu medical sau de odihnă
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
ἄγαμαι, înseamnă a admira pe cineva pentru ceva anume. Termenul este folosit de asemenea pentru a desemna iubirea în sens general; grecii își mărturisesc iubirea folosind σ'αγαπώ, care are același sens și aceeași utilizare cu românescul „te iubesc”. În manuscrisele antice, ἀγάπη este folosit extrem de rar. Un nume al zeiței Isis era ἀγάπη θεόν, sau „cea iubită de zei”, subliniind rolul ei ca zeiță a fertilității. Ἀγάπη apare și în „Odiseea” de două ori, și descrie ceva care dă o
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
care caracterizau starea de spirit a acestuia. Alte compoziții: "Cântecele și dansurile morții" (1877), "Tablouri dintr-o expoziție" (1874), ciclurile "Fără soare" (1874), "Colțul copiilor" ș.a. În semn de omagiu adus memoriei prietenului sau, Rimski-Korsakov a pregătit pentru tipar toate manuscrisele acestuia, printre care și Boris Godunov: Deși probabil am să fiu înjurat pentru că fac acest lucru, am să-l revizuiesc pe Boris Godunov. Sunt o mulțime de absurdități în armoniile lui și uneori și în melodii. Din păcate, nimeni nu
Modest Petrovici Musorgski () [Corola-website/Science/306634_a_307963]
-
monoteism este absolut, nu relativ sau pluralistic în orice sens al cuvântului. Originea termenului Allah precede apariția islamului, acesta fiind un zeu al panteonului arab politeist, alături de consoartele lui feminine, anume Al-Lat, Al-Uza și Manat. Istoriografia islamică amintește de un manuscris pe pergament, al cărui autor este bunicul profetului Mahomed (anume Abd-al-Mutalib), care privește reglarea unei datorii, încheiată conform tradiției locului cu invocarea divinităților adorate pe post de martori, anume Alah și Al-Milkan. Acest fapt se înscrie în tiparul semit clasic
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]