15,863 matches
-
în proporții egale, împărțirea egală a prăzilor de război și a pământului. Politica externă era stabilită în comun, astfel, luptele împotriva hernicilor, volscilor și equilor erau datorate unor eforturi comune ale membrilor Ligii Latine. În 491 î.Hr., un trădător de patrie, Coriolan, ce comandă un contigent de volsci, este înfrânt de români. În 460 î.Hr., Sabinii au pătruns în Romă, sub comanda lui Herdonius, susținut din interiorul orașului. Au fost respinși de români susținuți de Tusculum. Volscii, ernicii și equii au
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a fost cea socială, toți istoricii scriind despre istoria revoluției franceze. Jules Michelet (1798-1874), profesor la College de France și la Sorbona, a scris că națiunea are rol mistic, definind națiunea pe baza limbii comune și a miturilor istorice. Națiunea, patria, Franța, poporul sunt una. Națiunea avea un singur spirit, dedicat libertății. A scris "Istoria Franței" în 18 volume, "Istoria Revoluției Franceze" în 7 volume.. În "Poporul" a reluat problema spiritului național francez: un popor, o țară, o Franță! În "Tabloul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Stalin În anii '30, direcția generală a istoriografiei sovietice s-a schimbat, punând accent pe lauda acțiunilor lui Lenin și Stalin, ale Partidului Bolșevic și ale Statului Sovietic. Determinismul economic și internaționalismul au fost abandonate, susținând conceptul de dragostea față de patria sovietică. În Italia, regimul totalitar fascist s-a instalat în 1922, temele principale fiind glorificarea fascismului, a patriei, liderului fascist, punând accent pe istoria glorioasă a Italiei, de la Imperiul Roman și Risorgimento. Regimul nazist s-a instalat în 1933, temele
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Lenin și Stalin, ale Partidului Bolșevic și ale Statului Sovietic. Determinismul economic și internaționalismul au fost abandonate, susținând conceptul de dragostea față de patria sovietică. În Italia, regimul totalitar fascist s-a instalat în 1922, temele principale fiind glorificarea fascismului, a patriei, liderului fascist, punând accent pe istoria glorioasă a Italiei, de la Imperiul Roman și Risorgimento. Regimul nazist s-a instalat în 1933, temele principale fiind legate de conceptele de Fuhrer, națiune și putere, având o componentă rasistă. Mulți istorici au aderat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
sculele ca să termine mănăstirea Argeșului; a scos din nou la iveală testamentul lui Ștefan, care zicea că mai bine țara s-ar face un mormânt decât neamul să trăiască în robie; în fine, a făcut cea mai frumoasă urare pentru patria sa: "Viitor de aur țara noastră are Și prevăd prin secoli a ei înălțare". Andreiu sau luarea Nicopolei de români și Sorin sau tăierea boierilor la Târgoviște sunt două narațiuni în care nu subiectul istoric formează partea principală, ci un
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
se-ntreba cândva Tudor Arghezi, cum de-a-ncăput în el țara întreagă, ne putem minuna de sensibilitatea exponențială a înzestratei poete de limbă franceză, care cu fapta, cu cuvântul și cu versul, el însuși acțiune, a stat necontenit în serviciul îndepărtatei patrii, pentru ea, omniprezentă.” „Deocamdată în linie directă din spița glorioasă a Văcăreștilor - poeți (nepoată a lui Iancu, autorul "Primăverii amorului"), Elena Văcărescu a încheiat șirul strămoșilor care au răspuns, cu pana și inima, celebrului Testament al lui Ienăchiță. Prin opera
Elena Văcărescu () [Corola-website/Science/299025_a_300354]
-
Ziua a Șaptea a precizat poziția sa în privința stagiului militar. Pe de o parte reafirma libertatea de conștiință a fiecărui credincios în parte, iar pe de altă parte, îi încuraja pe tinerii - membrii ei - să slujească cu fidelitate propria țară (patrie) în orice serviciu militar. În timpul regimului comunist din România, conform mărturiilor unor foști militari în termen, s-au comis abuzuri asupra membrilor sau simpatizanților care doreau respectarea sabatului ca zi de odihnă sau a contaminării cu alimente nepotrivite stilului de
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
de Nausicaa, fiica regelui Alcinous, este călăuzit de către aceasta la palatul tatălui ei. Mișcat de istorisirea tuturor întâmplărilor nefericite care s-au abătut asupră-i, regele feacilor îi dăruiește eroului o corabie, cu ajutorul căreia izbutește să ajungă, în sfârșit, în patrie. În Itaca pe Odiseu îl așteaptă însă noi încercări. În timpul îndelungii lui absențe, cu toată dragostea și credința nestrămutată pe care o nutrește față de el soția sa, Penelopa, pețitorii acesteia au pus stăpânire pe avutul și pe palatul lui. Ei
Odiseu () [Corola-website/Science/299036_a_300365]
-
fost deportate de autoritățile sovietice din răsăritul Poloniei în gulagurile siberiene. Alte 800.000 de polonezi din Varșovia fuseseră strămutați de germani în lagărele de muncă. După război, marea majoritate a deportaților polonezi rămași în viață s-au reîntors în patrie și aveau nevoie de case într-o țară devastată de lupte. Deși niciodată recunoscut ca un motiv oficial, se speculează că unul dintre motivele URSS-ului pentru expulzarea germanilor era acela de a face statul polonez mult mai dependent de
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
cerut azil politic. Când azilul a fost respins, autoritățile austriece l-au dus la frontiera austro-germană de la Bayerisch Gmain, unde a fost preluat de către autoritățile germane. În 1993, tribunalul regional Düsseldorf l-a condamnat pe Markus Wolf pentru trădare de patrie și luare de mită la o pedeapsă privativă de libertate de șase ani. Curtea constituțională a RFG a anulat capul de acuzare, trădare de patrie, motivând aceasta prin recunoașterea principiului că activitatea de spionaj în serviciul statului suveran Republica Democrată
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
germane. În 1993, tribunalul regional Düsseldorf l-a condamnat pe Markus Wolf pentru trădare de patrie și luare de mită la o pedeapsă privativă de libertate de șase ani. Curtea constituțională a RFG a anulat capul de acuzare, trădare de patrie, motivând aceasta prin recunoașterea principiului că activitatea de spionaj în serviciul statului suveran Republica Democrată Germană a fost desfășurată în conformitate cu legislația acestui stat. În 1996, Wolf a solicitat o viză de intrare în SUA, pentru a putea participa la festivitatea
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
nu ar fi făcut parte niciodată din societatea cosmopolită a Parisului, el a început să flateze la Köln sentimentul național al renanienilor, prin compoziții patriotice cum ar fi un "Cântec al băiatului german", care dă dovadă de patos militar sau "Patria germană", în care este lăudată onestitatea doamnelor germane, incapabile să accepte „minciunile "velșe"”. Datorită atitudinii patriotarde și a talentului său muzical Offenbach a fost acceptat repede de către societatea din Köln. Importanța lui Offenbach ca muzician este evidentă cu ocazia aniversării
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
din cauza epuizării. Vestea izbucnirii războiului cu Prusia l-a găsit de aceea în Bad Ems, unde spera să-și refacă sănătatea. Întors repede la Étretat, el a fost urmărit până acolo de acuzațiile presei germane de a-și fi trădat patria, printr-o atitudine adulatoare față de Napoleon al III-lea. Compozitorul a crezut de cuviință să se dezvinovățească față de „prietenii germani” invocând recunoștința pe care o purta Franței. Bătălia de la Sedan a pus capăt la 2 septembrie 1870 celui de-al
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Itaca. Peripețiile lui Odiseu încep după ce părăsește, cu 12 corăbii, ruinele orașului Troia, jefuindu-i pe tracii kikoni, aliații Troiei, de care vor fi ulterior alungați. Ajunși pe insula Lotofagilor, unii din însoțitorii lui mănâncă din fructele lor, uitându-și patria, Itaca. Cei rămași ajung, împreună cu Ulise, pe insula ciclopilor, uriași cu un singur ochi în frunte. Ulise și echipajul său au intrat în peștera ciclopului, unde au găsit bucăți mari de brânză și mult vin. Bucuroși că au găsit mâncare
Odiseea () [Corola-website/Science/304624_a_305953]
-
școala, biblioteca și biserica sunt în același loc. Oriunde mergeți, în Europa, America..., biserica, școala și casa de cultură armeană sunt în același loc pentru că biserica, pentru noi, nu este numai loc de rugăciune. Pentru poporul armean, Biserica Armeană este patria spirituală. Nici un popor nu are secretul-bogăția asta. Dacă un francez nu merge la biserică rămâne francez. Dar armeanul care nu intră în biserică e pierdut"", se confesa el în cartea "O viață sub semnul Crucii - IPS Dirayr Mardichian, în dialog
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
în Moldova. Marea majoritate, însă, s-a stabilit în principatul vecin, alcătuind acolo - cum se va vedea - o nouă comunitate. Imigrări în Moldova au mai avut loc în sec. XVI-XVII, cînd existența populației armene care-și pierduse statalitatea pe teritoriul patriei sale de baștină devenise nesigură și periclitată de năvăliri și stăpîniri străine. Din sec. XIX, cînd numărul total al armenilor ajunsese la 5.000, a început o diminuare a acestei populații, ca o consecință a scăderii comerțului în Bucovina ocupată
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
A predat timp de câțiva ani ca profesor de limba armeană la școlile acestei comunități din București (1929-1943). A scris cărțile "Armenii de pe Musa Dagh în romanul lui Franz Werfel" (1940), "Khrimian Hayrik ca educator" (1944), "Liturghia armeană" și "Despre Patria noastră" (ambele în 1945). Este tuns în monahism în Grecia sub numele religios de Vazken în anul 1943, fiind hirotonit ca ieromonah armean și ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet). După decesul arhiepiscopului Husik Zohrabian (23 octombrie 1942), Consiliul Eparhial
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
1951. Catolicosul Gevorg al VI-lea a trecut la cele veșnice la 9 mai 1954. Episcopul Vazken este ales ca membru al Consiliul Spiritual Suprem de la Ecimiadzin în anul 1954. În același an publică cartea "Hayreni Arevin Tak" (Sub soarele patriei). La 27 septembrie 1955, Adunarea Bisericii Armene din Ecimiadzin l-a ales pe cultul și moderatul episcop Vazgen ca al 130-lea Patriarh Suprem de Ecimiadzin și Catolicos al tuturor armenilor. La scurt timp s-a aflat în fața a două
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
din părinți născuți și ei, pe meleagurile românești, pe baza disputatului articol 7 din Codul Civil, care stipula că cetățenia română va fi acordată numai locuitorilor creștini, fiind evreu, i-a fost refuzată cetățenia. Jignit și dezamăgit, Popper își părăsește patria definitiv. Începe un nou periplu care îl duce în Siberia, de acolo în Alaska, apoi în Canada și Statele Unite, unde rămâne o perioadă la New Orleans, participând la programul de canalizare și urbanizare a orașului. În anul următor, proiectează sistematizarea
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
n. 4 iulie 1807, Nisa, Franța - d. 2 iunie 1882, Caprera, Italia) a fost un general, om politic și patriot italian considerat, împreună cu Camillo Cavour, cu Victor-Emmanuel al II-lea și cu Giuseppe Mazzini, a fi unul dintre „părinții patriei” italiene. Garibaldi a fost un personaj istoric esențial al "Risorgimentului" italian, deoarece a condus și a luptat personal într-un număr mare de campanii militare care au permis construirea unei Italii unite. El a încercat, cel mai adesea, să acționeze
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
și poliției au dus la eșecul operațiunii. Garibaldi, neîntorcându-se la bordul "Contelui de Geneys", a fost considerat dezertor. Recunoscut ca unul din liderii conspirației, a fost condamnat în contumacie la „pedeapsa cu o moarte rușinoasă”, și declarat dușman al patriei și al statului. Garibaldi a devenit astfel un „bandit”. El s-a refugiat apoi la Nisa, după care a trecut frontiera și a mers la Marsilia, unde a fost găzduit de prietenul său Giuseppe Pares. Pentru a evita să fie
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
și din cauza războaielor între state. Între decembrie 1835 și 1848, Garibaldi a petrecut o lungă perioadă de exil în America de Sud, răspunzând solicitărilor tuturor celor ce doreau să lupte pentru independență cu aceeași ardoare cu care ar fi luptat pentru propria patrie. El s-a stabilit la Rio de Janeiro, unde a fost primit de mica comunitate de exilați și imigranți italieni. În cursul acestei perioade, el a răspândit sentimentele revoluționare în rândurile compatrioților săi și a rămas în contact cu activiștii
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
le curge sângele. Această cămașă roșie a devenit un element esențial al mitului garibaldian, alături de pălăria de gaucho și poncho-ul de pampa. Legăturile sale cu lojele masonice i-au permis să fie admis în 1844 în „Les amis de la Patrie”, care ținea de loja . Pentru a-și apăra interesele cetățenilor lor, francezii și englezii au cerut argentinienilor să se retragă și, în fața refuzului acestora din urmă, au blocat portul Buceo și au capturat flota argentiniană. Brown s-a întors la
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
dezacordul față de refuzul autorităților și în special al lui Fanti, ministrul de război, de a integra voluntarii din în armata regulată și a afirmat cu tărie „că nu poate strânge mâna celor care l-au făcut străin în propria sa patrie”, cu referire la cedarea Nisei către Franța. El a acuzat guvernul că ar fi dorit „un război fratricid”. Cavour a reacționat violent și a cerut, fără rezultat, președintelui Camerei, Rattazzi, să-l cheme la ordine pe Garibaldi. Ședința a fost
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
slăbit de artrită, s-a îmbarcat către Marsilia, unde a fost primit cu entuziasm la 7 octombrie. El și-a reiterat susținerea pentru Franța republicană: „Am venit să dau Franței tot ce a mai rămas din mine. Franța este o patrie pe care o iubesc”, „eram foarte nefericit când mă gândeam că republicanii luptă fără mine”. El s-a dus la Tours, sediul delegației guvernamentale din afara Parisului asediat.Gambetta, ministrul de interne și de război, și organizator al luptei împotriva prusacilor
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]