15,469 matches
-
finalizează printr-o decizie riguros rațională, dar incertă datorită bazei de cunoaștere fragile pe care s-a constituit. Experiența acumulată prin luarea deciziei și prin practicarea ei, cât și cunoștințele obținute între timp din alte surse oferă posibilitatea ca în secvența următoare decizia să fie luată pe o bază cognitivă mai exactă. Cazul clasic al unui asemenea model iterativ de decizie îl reprezintă analiza operațională, dezvoltată în timpul și după cel de-al doilea război mondial, în mod special pentru deciziile de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai ales basme. În intervalul 1925-1939 Casa Școalelor îi tipărește o suită de traduceri, mai toate din poveștile lui Hans Christian Andersen. Spre sfârșitul vieții a vândut Muzeului Literaturii Române din București arhiva sa, ceea ce a îngăduit editarea unei substanțiale secvențe de corespondență. O anume sensibilitate lirică, ingenuă, se întrevede în „cântecele” din O primăvară, nu însă în expresia, mai curând stângace, a sentimentului erotic, nici în viziunea idilizată a naturii (câteva accente mai firesc duioase se întrevăd în Codrul, Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
explica dramele. În ciuda multiplelor îndemnuri de a renunța, de a lăsa lucrul în grija biografilor nepărtinitori, publică Helianta. Două vieți stinse, carte subintitulată Mărturisiri, având pe copertă titlul Destăinuirile iubitei și structurată ca un roman. Prima parte este constituită de secvențe din jurnalul ținut de Helianta, alter ego al autoarei, în timpul studiilor secundare. Paginile sugerează ceva din atmosfera internatului de fete, cu toate că „diarista” nu are darul portretizării, nici al evocării micilor întîmplări, iar stilul e neglijent. Ultima parte, având în centru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
fiind aspirația de „obiectivitate” a sociologiei Încă de la apariția sa, orientările cu nuanțe explicit sau implicit sociologiste ca exerciții de desprindere a sociologiei de haloul metafizic care i-a fost arondat În condițiile „nașterii” sale la modul epistemic constituie primele secvențe doctrinare ale sociologiei. Diversitatea acestora se raportează la o sferă de echivalențe care le poate asigura o unitate implicită: aspirația spre macrosociologie și tendința de realizare a unor sisteme explicative care să vizeze Întreaga societate ca sistem social global. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lettre) În dezvoltarea sociologiei. Eu Îl consider Întemeietor al sociologiei interpretative pe coordonatele căreia va evolua sociologia fenomenologică, interacționalismul simbolic, etnometodologia și chiar sociobiologia. Este legitim sub raport științific să avem ca obiectiv reconstituirea timpului interior al sociologiei plecând de la secvențele definitorii pentru maturizarea sa conceptuală și metodologică, nu de la timpul (obiectiv, cronologic) al societății și nici de la timpul (subiectiv) al sociologilor, În mod fatal marcați de o existență (fizică) episodică, efemeră la scara eternității. Maria Larionescu: Cunoașterea sociologică presupune un
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociologiei Îi revine rolul de a pune diagnosticul social al tuturor transformărilor În curs: ea este, prin urmare, eminamente sincronică. Marxismul este eminamente diacronic și animat de aspirații mesianice. Din experiența practică a doctrinei filosofico-economice și politice, noi cunoaștem toate secvențele ca subiecți participanți direcți la acest experiment social, de proporții zonale, În timpul căreia sociologiei i s-a interzis dreptul la exprimare sub etichetarea ei ca „pseudoștiință burgheză”. În concluzie, nu este de competența sociologiei, ci a altor științe social-umaniste de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
diferită. Abordarea sociologică a mutațiilor structurale postcomuniste mi se pare mai rezonabilă ca formulare, deoarece „tranziția” nu este un nou „conținut epistemic” și nu Întrunește nici celelalte condiții pentru a se constitui În sociologie de ramură. În România, pe prezenta secvență de evoluție, accentul pe microsociologie este corect, dar e obligatoriu să Încercăm să depășim momentul inerțial al sociografiei ca situație pe care ne-o asumăm; să convenim totuși că ea nu poate reprezenta viitorul sociologiei românești. Relația dintre sociologie și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ales pentru că trăim Într-un cadru de experiență prestructurant specific, Însușit de către fiecare, prin intermediul căruia fiecare nouă experiență posibilă primește o formă și un loc prestabilite până la un anumit punct.” (Mannheim, 1928/1990, 51) Fiecare generație, participând numai la o secvență limitată a procesului istoric, reprezintă o „stratificare a experienței”. Actualizarea unei generații potențiale În generație efectivă nu se face În mod sistematic, doar prin simplul motiv că e supusă condițiilor istorice: accelerarea schimbării sociale este un factor important pentru realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de disimulare, stilul adaptativ” (p. 45). O explicație pentru ceea ce Încă mai sesizăm la tot pasul. Andrei Cosmovici, În următorul capitol, rememorează viața universitară pe care a cunoscut-o din interior În perioada instalării și evoluției comunismului. Ne sunt aduse secvențe de viață ce cu greu pot fi crezute: concedieri și epurări pe considerente ideologice, recrutări de profesori și studenți mai mult decât dubioase, Înscenări incredibile, practici didactice Înapoiate, contrafaceri și duplicități condamnabile. Existența cotidiană era marcată de ubicuitatea fricii. Radu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Comunist ca partid unic. Autorul s-a străduit să fie „critic” și să înfățișeze lucrurile în chip „complex”, însă fără succes. Epicul e însăilat, cu dialoguri abundente, de o verbozitate în cele din urmă vulgară. Ilare sunt mai cu seamă secvențele de „ședință de partid”, desigur romanțate. SCRIERI: Vremuri noi - țară nouă, București, 1946; Iugoslavia azi, București, 1946; Realismul în literatură, București, 1948; Studii și eseuri, București, 1950; Pentru fericirea poporului (în colaborare cu Aurel Baranga), București, 1951; ed. (Anii negri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
perioade de criză, este antrenarea. Este dificil de exercitat pentru că, iarăși, raporturile dintre manageri și subordonați sunt foarte strânse, primilor revenindu-le sarcina de a aprecia ce au făcut ceilalți și de a le acorda stimulente sau sancțiuni. Antrenarea - ca secvență distinctă a procesului de management - cuprinde decizii și acțiuni prin care se determină participarea salariaților la stabilirea și realizarea obiectivelor, prin luarea în considerare a factorilor ce-i motivează. Suportul economic al antrenării îl reprezintă motivarea personalului, ce contribuie la
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
colegialitate, cooperare, sprijin reciproc, completare, complementaritate și nu pe verificare, supervizare, etichetare, critică, control. Numărul mare de resurse implicate (de timp, fizice, materiale etc) pentru proiectarea didactică a activității și derularea acesteia (inclusiv negocierea și exersarea rolurilor fiecăruia pe parcursul diferitelor secvențe didactice); Gradul de toleranță și acceptare reciprocă flexibilitatea și adaptabilitatea la situații și contexte noi, acceptarea punctelor tari și a punctelor slabe ale fiecăruia; Existența unui „limbaj comun”, a unui set de informații/cunoștințe comune. Avantaje - Parteneriatul este un schimb
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Daniela GURGU, Luciana FRUMOS, Coca-Marlena VASILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2116]
-
lovește de răspunsuri care intră în competiție cu răspunsul eficient. Astfel, unele răspunsuri emoționale pot slăbi răspunsul de care depinde întărirea sau pot distruge valoarea de întărire a consecințelor. Se poate întâmpla, de asemenea, ca situațiile respective să solicite o secvență sau un lanț de răspunsuri ale căror prime elemente sunt prea îndepărtate de întărire pentru a fi controlate de către aceasta, atâta timp cât alte sisteme de întărire „intermediare” n-au fost elaborate. Această scurtă observație demonstrează faptul că abordarea operantă acordă aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
O schemă definită este activată în mod normal printr-un ansamblu specific de stimuli. Dimpotrivă, odată reactivată, o astfel de schemă poate rămâne activă în absența situației stimul specifică. Astfel, organizarea cognitivă, departe de a fi o simplă verigă în secvența stimul-răspuns, este un sistem cvasi autonom în sine. Deși acest sistem este, într-o mare măsură, în interacțiune frecventă cu mediul, el poate, în alte momente, să fie relativ independent de acest mediu. Definiția depresiei La început, Beck definește cogniția
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
disfuncții sexuale. Ea are drept țintă stimulul (S), emoția (E), cogniția (C), comportamentul (C) și anticiparea (A). Didactică și practică în special, ea este subdivizată în două părți: o parte sincronică și una diacronică. Prima parte permite analizarea interacțiunilor în secvența stimul-emoție-cogniție-comportament cât și consecințele acestora asupra mediului social. Figura 1. Grila de analiză SECCA sincronică (actuală) Anticipație Situație Emoție (răspunsuri) Sisteme de credințe Gânduri automate Comportament manifest Cogniții Anturaj (mediu social) Imagerie Cea de a doua parte regrupează evenimentele istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de comportament motor. Partea diacronică include date anamnestice heterogene. Cercul vicios Cungi a propus o analiză funcțională simplificată a situației problemă, care poate fi utilizată de către terapeut sau de către subiect pe parcursul tratamentului. Grila sa de cercuri vicioase nu separă decât secvența: situația declanșatoare, cognițiile, emoția, comportamentul și consecințele. Figura 2. Grila cercului vicios 1. Situație declanșatoare 5. Consecințe 2. Cogniții Concrete, relaționale Ceea ce gândesc 4. Comportament 3. Emoții Ceea ce fac Ceea ce resimt La fel ca și la grila SECCA, secvența postulează
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
decât secvența: situația declanșatoare, cognițiile, emoția, comportamentul și consecințele. Figura 2. Grila cercului vicios 1. Situație declanșatoare 5. Consecințe 2. Cogniții Concrete, relaționale Ceea ce gândesc 4. Comportament 3. Emoții Ceea ce fac Ceea ce resimt La fel ca și la grila SECCA, secvența postulează comportamentul motor ca fiind consecutiv cognițiilor și emoției apărute ca urmare a unei situații declanșatoare. Ea nu include evenimentele legate de istoria biologică, developmentală și socioculturală a subiectului. Modelul retroactiv Modelul Modelul inițial In anul 1981, Fontaine și Ylieff
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dobândit în cadrul unui proces de generalizare. Astfel, un comportament agorafobic de evitare apare pentru prima dată într-un anumit spațiu într-o situație precisă, apoi se poate generaliza la alte spații. Uneori, stimulul discriminativ aparent este elementul final al unei secvențe pe care trebuie s-o detașăm pentru a repera stimulul sau stimulii primari esențiali. Alte variabile contextuale pot avea un rol indirect sau mai puțin constant. Ele constituie contextul particular în cadrul căruia unii stimuli au dobândit o semnificație determinată. In
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
școlare, activitățile sale sociale, relațiile sale cu o altă persoană. Principalele simptome Atunci când se presupune că un pacient suferă de anxietate socială, este util să se inițieze, după înregistrarea dificultăților prezentate în mod spontan, o analiză simptomatică exploratorie codificată. Această secvență exploratorie poate fi organizată cu ajutorul a trei categorii de întrebări care se referă la: situațiile declanșatoare, simptomele trăite și handicapul provocat. Situațiile declanșatoare Situațiile sociale care constituie surse de teamă sau de îngrijorare sunt nenumărate, dar pot fi grupate în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
perdea sau când trebuie să vorbesc în fața a douăzeci de persoane, atunci această reacție poate fi înțeleasă de ceilalți ca fiind o manifestare a emotivității. Dar să roșesc pentru că mi se spune bună ziua și sunt privită puțin prea de aproape... Secvența care declanșează starea de disconfort este aproape întotdeauna aceeași: atenție fixată asupra sa, și un scurt moment de tăcere din partea interlocutorului. Emoțiile Pacienta este, într-un mod caracteristic, prinsă ca într-un clește între teamă și rușine. Inainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
imaginea pe dosul lingurilor, în geamuri sau în vitrine). Anticipare, atenție și gânduri obsedante Terapeutul îi explică Isabellei aspectele secvențiale ale tulburării sale, rezumate în tabelul următor, și îi cere să menționeze elementele care corespund cazului său personal. Tabel 2. Secvențele temerilor sociale Moment Descrierea secvențelor Cazul Isabelle Inainte de apariția situațiilor sociale Amplificarea riscurilor legate de situație. Rememorarea tuturor experiențelor din trecutul apropiat care s-au sfârșit prost. Indepărtarea tuturor amintirilor legate de situații în care lucrurile s-au desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
geamuri sau în vitrine). Anticipare, atenție și gânduri obsedante Terapeutul îi explică Isabellei aspectele secvențiale ale tulburării sale, rezumate în tabelul următor, și îi cere să menționeze elementele care corespund cazului său personal. Tabel 2. Secvențele temerilor sociale Moment Descrierea secvențelor Cazul Isabelle Inainte de apariția situațiilor sociale Amplificarea riscurilor legate de situație. Rememorarea tuturor experiențelor din trecutul apropiat care s-au sfârșit prost. Indepărtarea tuturor amintirilor legate de situații în care lucrurile s-au desfășurat normal. Trăirea unor așteptări nerealiste
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
patru ori în timpul ședinței, „deranjând” discuția sau exercițiul în curs de desfășurare. Exemplu de ședință de lucru în grup: Isabelle are față nemachiată Obiectivul exercițiului este acela de a se demachia și de a suporta remarcile în legătură cu faptul că roșește. Secvența se desfășoară în trei părți: să fie observată în tăcere de către ceilalți (expunere la risc); să suporte remarcile din partea celorlalți în legătură cu faptul că roșește, de genul: „Am impresia că începi să roșești”, „Ia te uită, te porți ca și cum nu te-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
asumându-și simptomul într-o manieră adaptată gradului de intimitate al interlocutorului („Da, roșesc adesea atunci când sunt stresată, mă deranjează lucrul acesta dar n-am ce să fac. Voi nu aveți niciodată astfel de manifestări de jenă în societate?”. Prima secvență (observată în tăcere de către ceilalți) nu permite o diminuare stabilă a disconfortului emoțional, care se situează încă între valorile 5 și 8 pe scara SUDs de 10 puncte. Cognițiile Isabellei se învârtesc în jurul înfățișării sale („Arăt probabil ca o proastă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o proastă”) și a riscului de a roși („Simt că nu mai durează mult și roșesc, și nu pot să nu mă gândesc la exercițiul care urmează”). Terapeutul propune apoi, cu acordul său, să treacă la cea de a doua secvență (observațiile asupra înroșirii). Isabelle începe să roșească într-adevăr, iar valorile pe scara SUDs cresc la nivelul de 8-9 puncte timp de mai multe minute. Terapeutul îi cere să accepte disconfortul („OK, roșesc, asta este, este normal în această situație
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]