15,786 matches
-
2013. VfB Stuttgart a avut totuși opțiunea de a-l recumpăra. El a debutat în 3. Liga pe 28 septembrie 2013, înlocuindu-l pe Thiago Rockenbach în egalul 2-2 contra echipei SpVgg Unterhaching. În vara anului 2015 Kimmich s-a alăturat clubului Bayern München, semnând un contract pe cinci ani pentru o sumă de transfer de 7 milioane de euro. Pe 9 august 2015 Kimmich a debutat la Bayern ca titular în prima rundă a Cupa Germaniei împotriva echipei FC Nöttingen
Joshua Kimmich () [Corola-website/Science/336451_a_337780]
-
acestui fapt, au fost mai mult de două mii de morți și sute de familii sărace au rămas fără adăpost și fără hrană. Calasanz, cu mare probitate, a participat neobosit la operațiile de ajutorare a sinistraților. În acest scop, s-a alăturat unei frății, un grup de oameni care se dedicau ajutorării celor bolnavi, și începe să meargă prin cartiere. Aici a fost frapat de vederea a atât de mulți copii fără școală din lipsă de mijloace financiare și a început să
José de Calasanz () [Corola-website/Science/336453_a_337782]
-
era fascinat de tineri scrimeri în ținută albă. S-a legitimat la clubul de scrimă din cadrul gimnaziului. Și-a sporit eforturile pentru a impresiona o scrimeră, cu care s-a căsătorit în cele din urmă. În anul 1990 s-a alăturat echipei naționale. Și-a făcut debutul olimpic la Barcelona 1992, unde nu a putut trece din faza de grupe. La Atlanta 1996, a ajuns în sferturile de finală, unde l-a întâlnit pe liderul mondial, italianul Alessandro Puccini. Acesta a
Kim Young-ho () [Corola-website/Science/336487_a_337816]
-
a trebuit să aleagă între cele două sporturi. În anul 1988 a cucerit medalia de bronz la Campionatul Mondial pentru juniori de la South Bend. În anul următor s-a legitimat la Centrul Sportiv Carabinieri și în anul 1990 s-a alăturat echipei naționale de seniori, cu care a devenit campion mondial pe echipe la Lyon. A participat la Jocurile Olimpice din 1992 de la Barcelona numai cu echipa, care s-a clasat pe locul 6. A cucerit medalia de argint la individual la
Alessandro Puccini () [Corola-website/Science/336495_a_337824]
-
pentru "New York Herald" la Newport, Rhode Island (care va deveni mai târziu locul unde se petrecea acțiunea unui alt roman). În acest moment el a început să folosească pseudonimul "Ecolier", pe lângă "Poor Scholar". Pe 23 septembrie 1846, Reid s-a alăturat ca locotenent II în Regimentul 1 Infanterie din New York format din voluntari. În ianuarie 1847 regimentul a plecat din New York cu vaporul. New york-ezii au avut tabăra timp de mai multe săptămâni pe insula Lobos înainte de a lua parte la
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
este un palat din secolul al XV-lea de pe malul Canal Grande din Veneția (nordul Italiei), lângă impunătorul Palazzo Corner. Construit în stilul gotic venețian, el era format inițial din două palate, Palatul Minotto și Palatul Barbarigo, care au fost alăturate împreună mai târziu. Palatul Barbarigo a fost deținut de familia Barbarigo timp de mai multe secole și a fost locul de naștere al lui Gregorio Barbarigo, care a refuzat odată coroana papală. El a fost deținut mai târziu de către familiile
Palatul Minotto-Barbarigo () [Corola-website/Science/333483_a_334812]
-
cu inamicul indiferent dacă este "slab sau puternic". Strategia anglo-olandeză era pur și simplu de a ataca orice corabie franceză care intră în Canal. În acest scop nave engleze erau echipate tot timpul și noi nave au început să se alăture flotei. Olandezii au echipat nave pentru a înlocui pierderile din 1690. Din cauza acestor efoturi și a concentrării flotei aliate, flota engleză era aproape de două ori mai puternică în numere decât a fost la Beachy Head, iar olandezii intenționau să fie
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
vânturile adverse și a ajuns în rada Berteaume abia la 2 mai. Tourville intră în Canal cu 37 nave de linie, însoțit de 7 nave incendiare, plus fregate, nave de recunoaștere și de transport. La 15 mai i s-a alăturat Villette și escadra din Rochefort, cu 7 nave de linie și nave auxiliare, mărind flota combinată a lui Tourville la 44 nave de linie, plus nave auxiliare în total 70-80 ambarcațiuni. Între timp flota aliată se aduna la St. Helens
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
de linie, plus nave auxiliare în total 70-80 ambarcațiuni. Între timp flota aliată se aduna la St. Helens lângă Insula Wight; viceamiralul Escadrei Roșii Sir Ralph Delaval sosise la St. Helens la 8 mai; a doua zi i s-a alăturat Richard Carter, care fusese în vestul Canalului escortând un convoi și ducând trupe în Guernsey. Olandezii trimiseseră o flotă din Texel sub Almonde din aprilie, care se îndrepta sper sud. Amiralul Escadrei Albastre Sir John Ashby ridică ancora de la Nore
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
dar câștigă timp făcând un pasaj riscant prin canalul Gull. El îl întâlni pe Almonde la Downs și o altă escadră olandeză la Dungeness, ajungând la St. Helens în a doua săptămână a lunii mai. Alte detașamente li s-au alăturat în următoarele zile, până la 14 mai, când Russell avea o forță de peste 80 nave de linie, plus nave auxiliare. Astfel la 14 mai, cand flota aliată era deja asamblată, era deja pierdut scopul strategic al francezilor de a acționa cu
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
se aflau înaintea sa în linie, întoarseră roată pentru a o urma pe "Royal William" prin breșă. "Hampton Court" 70 și "Swiftsure" 70 (Red 19 și 20), care erau înaintea acestora, au rămas în vânt față de francezi și s-au alăturat diviziei lui Russell. Carter, cu divizia din avangarda Escadrei Albastre, a văzut acțiunea lui Shovell și îl urmă și el, dublând linia franceză cu o duzină de nave. În avangardă, vântul i-a permis lui Almonde să depășească și apoi
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
pierderi, inclusiv căpitanul ei. 7pm La ora 7 vântul suflă din nou, dinspre Sud-Est, permițând Escadre Albastre Englezești să intre în luptă. Datorită precedentelor manevre ale lui Ashby, divizia lui Rooke era acum aproape de mult lovita Escadră Roșie, și se alătură luptei. "Neptune" 96 (Blue 24, nava lui Rooke), "Windsor Castle" 90 (Blue 25) și "Expedition" 70 (Blue 26) au putut deschide focul asupra navelor franceze, în special asupra lui "Soleil Royal" și lui "Ambitieux", mărind daunele deja suferite de acestea
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
taie cablurile ancorelor și să fugă în fața vântului și a fluxului. Trei dintre cele mai avariate au fost forțate să eșueze la Cherbourg; restul de 10 nave au ajuns la St Vaas la Hougue unde au fost și ele eșuate, alăturându-se celor 2 din divizia lui Nesmond care erau eșuate deja. Russell și navele sale, împreună cu câteva din Escadra Albastră a lui Ashby, au mers în urmărirea lui, în timp ce Ashby și Almonde au continuat să urmărească îndeaproape grupul lui Pannetier
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
plajă în fața orașului, deoarece portul nu era potrivit pentru ele. Russell l-a detașat pe Delaval, viceamiralul său, să atace și să le distrugă. Delaval luă poziție în fața Cherbourgului și atât de multe nave din flota engleză i s-au alăturat încât comanda sa a devenit nesustenabilă. Păstrând 11 nave, majoritatea nave mai mici de categoria 3 și 4, a trimis restul de 16 nave să i se alăture lui Russell în urmărirea lui Tourville și a corpului principal al flotei
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Cherbourgului și atât de multe nave din flota engleză i s-au alăturat încât comanda sa a devenit nesustenabilă. Păstrând 11 nave, majoritatea nave mai mici de categoria 3 și 4, a trimis restul de 16 nave să i se alăture lui Russell în urmărirea lui Tourville și a corpului principal al flotei franceze. Transferându-și steagul de pe "Royal Sovereign" 100 pe mai manevrabila "St Albans" 50, Delaval a pornit primul său atac în dimineața de 21 mai. Francezii făcuseră eforturi
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
seara de 21 mai (1 iunie) în afara micului port Saint-Vaast-la-Hogue. Acesta era locul unde francezii adunaseră o armată sub comanda lui Iacob al II-lea și o flota de nave de transport pentru invadarea Angliei. Forța lui Tourville s-a alăturat altor 2 nave care se retrăseseră din bătălie împreună cu Nesmond ("Bourbon" 68 și "Saint-Louis" 64) și care au fost eșuate la La Hogue cu o zi înainte. Navele au fost puse pe uscat în 2 grupuri pe plaja întinsă pe
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
fiecare cu 12 tunuri, deși oferta lui Iacob de a staționa trupe pe ambarcațiuni pentru a le apăra de abordaj nu a fost primită. Flota engleză sub Russell începuse să sosească în seara de 21 mai; restul flotei s-a alăturat în timpul nopții și în următoarele 2 zile. Russell a organizat imediat o escadră costieră sub contra-amiralul Shovell pentru a ataca pozițiile franceze, dar Shovell s-a prăbușit mai târziu datorită rănilor primite la Barfleur și a fost înlocuit de contra-amiralul
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
familia sa au fost trimiși în exil inițial în Elveția, unde au locuit cu bunica lor Maria Antónia a Portugaliei (1862-1959) la Castelul Wartegg. În februarie 1922, în timp ce părinții lor au părăsit Elveția în martie 1920, copiii li s-au alăturat la Villa Victoria în Portugalia, departe de republicile născute din divizarea imperiului. La 9 martie 1922 după ce a cumpărat jucării pentru ziua de naștere a lui Carl Ludwig, tatăl său a răcit; mai târziu a dezvoltat o pneumonie de care
Carl Ludwig de Habsburg-Lorena () [Corola-website/Science/333521_a_334850]
-
regatul iudeu. În fața represiunii din partea monarhului, fariseii, sau poate cei mai fanatici dintre ei, nu se dăduseră înapoi de la a apela la ajutorul Siriei seleucide de sub conducerea lui Demetrios al III-lea. Ulterior, dându-și seama de greșeală, s-au alăturat luptei cu sirienii. Shimon Ben Shatah însuși, scăpă datorită surorii sale,regina Salomeea Alexandra, care l-a ascuns de mânia soțului ei.Alți conducători farisei au luat calea exilului,ca de pildă Rabi Yehoshua Ben Perahia, care a fugit în
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
a fost un titular incontestabil la echipele de juniori. Mai târziu, a fost văzut de scouterii lui Dinamo Zagreb și a venit în Croația în decembrie 1999, pentru a da probe la echipa din Zagreb, pentru ca mai apoi să se alăture lor în februarie 2000. În vara lui 2001 a facut importantul pas către prima echipă. După ce și-a făcut debutul la prima echipă a lui Dinamo în sezonul 2001-2002, Eduardo a fost împrumutat în Liga a II-a croată la
Eduardo da Silva () [Corola-website/Science/330481_a_331810]
-
lansat o nouă invazie în Anglia. La sfârșitul anului 1015, Edmund a ridicat o armată, probabil fiind ajutat de legăturile soției sale și a mamei lui, însă Mercienii sub Eadric Steona au adunat sașii din vest și i s-au alăturat lui Knut. La începutul anului 1016, armata condusă de Edmund s-a dispensat atunci când Ethelred nu a apărut ca să-i conducă, probabil din cauza bolii. Edmund a ridicat o nouă armată cu ajutorul Contelui Uhtred din Northumbria, devastând teritoriile lui Eadric Steona
Edmund al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/331033_a_332362]
-
Aceștia au reînnoit asediul în timp ce Eduard se dusese în Wessex și au ridicat trupe suplimentare, revenind pentru a calma din nou zarva din Londra, învaingându-I încă o dată la Otford, și împingându-l pe Knut în Kent. Eadric Streona s-a alăturat lui Eduard, dar în bătălia decisivă de la Assandun, pe 18 octombrie, Eadric și oamenii lui au fugit, iar Knut l-a învins pe Eduard. Este posibil să mai fi fost o luptă în pădurea Dean, după care cei doi regi
Edmund al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/331033_a_332362]
-
Hampshire iar acum în Dorset). Eduard a mărșăluit până în Badbury pentru a declara război, însă Æthelwold a refuzat să plece din Wimborne. Abia atunci când Eduard a avut de gând să atace Wimborne, Æthelwold a așteptat lăsarea nopții pentru a se alătura danezilor de la Northumbria, iar Eduard a fost anunțat oficial ca rege. Acesta a fost încoronat pe 8 iunie 900, posibil la Kingston. În 901, Æthelwold a venit cu o flotă în Essex și i-a încurajat pe danezii din Anglia
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
a fost anunțat oficial ca rege. Acesta a fost încoronat pe 8 iunie 900, posibil la Kingston. În 901, Æthelwold a venit cu o flotă în Essex și i-a încurajat pe danezii din Anglia de est să i se alăture. În anul următor, el a atacat Mercia engelză și nordul Wessexului. Eduard s-a răzbunat prin distrugerea estului Angliei, însă când s-a retras în sud, populația din Kent nu au vrut să-i asculte ordinele de retragere, astfel a
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
Aceștia au reînnoit asediul în timp ce Eduard se dusese în Wessex și au ridicat trupe suplimentare, revenind pentru a calma din nou zarva din Londra, învaingându-I încă o dată la Otford, și împingându-l pe Knut în Kent. Eadric Streona s-a alăturat lui Eduard, dar în bătălia decisivă de la Assandun, pe 18 octombrie, Eadric și oamenii lui au fugit, iar Knut l-a învins pe Eduard. Este posibil să mai fi fost o luptă în pădurea Dean, după care cei doi regi
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]