15,083 matches
-
O centrală termică de perete, cunoscută și sub denumirea de centrală termică murală sau cazan mural, este un cazan montat pe un perete sau într-o nișă puțin adâncă din perete, destinat producerii de agent termic necesar încălzirii și a apei calde de consum pentru o locuință individuală, Dacă aceste cazane sunt destinate numai producerii
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
O centrală termică de perete, cunoscută și sub denumirea de centrală termică murală sau cazan mural, este un cazan montat pe un perete sau într-o nișă puțin adâncă din perete, destinat producerii de agent termic necesar încălzirii și a apei calde de consum pentru o locuință individuală, Dacă aceste cazane sunt destinate numai producerii de apă caldă de
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
centrală termică murală sau cazan mural, este un cazan montat pe un perete sau într-o nișă puțin adâncă din perete, destinat producerii de agent termic necesar încălzirii și a apei calde de consum pentru o locuință individuală, Dacă aceste cazane sunt destinate numai producerii de apă caldă de consum li se spune boilere. Combustibilul folosit este de obicei gazul natural, dar există construcții care utilizează combustibil lichid (GPL). Pot fi cu cameră de ardere deschisă sau închisă (etanșă). În ultimul
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
apă caldă de consum li se spune boilere. Combustibilul folosit este de obicei gazul natural, dar există construcții care utilizează combustibil lichid (GPL). Pot fi cu cameră de ardere deschisă sau închisă (etanșă). În ultimul timp sunt realizate sub forma cazanelor cu condensare, care au performanțe superioare. Prepararea apei calde de consum se poate face în momentul cererii ("instantaneu"), sau în prealabil ("cu acumulare"). De obicei sunt montate în interiorul clădirilor, dar pot fi montate și în exterior. Centralele termice de perete
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
suprapresiunea nominală de 2000 Pa, cu toleranță între 1500 și 5000 Pa. În România o centrală cu o putere termică sub 0,1 Gcal/h (116,3 kW) poate fi amplasată și în încăperi care nu sunt considerate săli ale cazanelor. Centrala este formată în principiu dintr-o carcasă fixată pe perete, în care se găsesc: un arzător, o cameră de ardere, un sistem de evacuare a gazelor arse, un schimbător de căldură principal, o pompă de circulație, un sistem de
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
de condensat obținute sunt ceva mai mici, de cca. 1 kg la 1 m de gaz natural. Această căldură poate fi recuperată condensând acești vapori de apă. Gradul de condensare depinde de construcția și regimul de funcționare al centralei. Un cazan cu condensare este un cazan care răcește gazele de ardere evacuat în atmosferă până sub temperatura punctului de rouă, care pentru gaze provenite din arderea gazului natural este de 57, condensând cât mai mult din vaporii de apă din aceste
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
mai mici, de cca. 1 kg la 1 m de gaz natural. Această căldură poate fi recuperată condensând acești vapori de apă. Gradul de condensare depinde de construcția și regimul de funcționare al centralei. Un cazan cu condensare este un cazan care răcește gazele de ardere evacuat în atmosferă până sub temperatura punctului de rouă, care pentru gaze provenite din arderea gazului natural este de 57, condensând cât mai mult din vaporii de apă din aceste gaze și recuperând căldura lor
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
pentru evacuarea gazelor de ardere. Dacă coșul sau tubulatura spre el nu sunt etanșe, în cameră se pot degaja gaze de ardere toxice. Dacă puterile necesare sunt mari, centralele se pot instala doar în camere cu regim de sală a cazanelor. În cazul centralelor cu cameră de ardere deschisă, aerul consumat din incinta în care este instalată centrala este înlocuit prin infiltrațiile de aer din exterior, iar la incinte mici chiar prin orificii neobturabile prevăzute special în acest scop. Aerul intrat
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
pericol de incendiu, explozie sau intoxicare (asfixiere) a utilizatorilor cu gaze combustibile sau gaze de ardere. Centralele termice cu o putere mai mare de 0,1 Gcal/h pot fi amplasate doar în încăperi cu destinația exclusivă de sală a cazanelor. Cele cu puteri mai mici pot fi amplasate și în încăperi cu alte destinații, dacă se asigură aerul necesar arderii, ventilația, evacuarea totală a gazelor de ardere în atmosferă și există suprafețe vitrate sau panouri cu suprafață suficientă, care să
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
l este un instrument de măsură folosit pentru măsurarea presiunilor absolute sau a suprapresiunilor fizice (în raport cu presiunea atmosferică) din spații închise (recipiente, cazane, instalații industriale alimentare/chimice/petroliere etc.). Manometrele pot constructiv măsura presiunea pe doua căi și deci ele se împart în două mari clase: Aceste manometre se folosesc (constructiv) pentru măsurarea efectului direct al forței de presiune asupra unor dispozitive mecanice
Manometru () [Corola-website/Science/319679_a_321008]
-
1955, iar între anii 1962 - 1969 s-au construit, tot în curtea facultății, două săli pentru "laboratorul de turbine cu abur", respectiv "laboratorul de turbine cu gaze", amplasate de o parte și de alta a clădirii care adăpostea "laboratorul de cazane de abur", cazanul de aici alimentând inițial cu abur laboratorul de locomotive, amplasat vizavi. În anul 2008 laboratoarele de cazane și turbine au fost reamplasate în "laboratorul multifuncțional de mașini termice și energii neconvenționale", situat între laboratoarele de locomotive și
Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/315679_a_317008]
-
anii 1962 - 1969 s-au construit, tot în curtea facultății, două săli pentru "laboratorul de turbine cu abur", respectiv "laboratorul de turbine cu gaze", amplasate de o parte și de alta a clădirii care adăpostea "laboratorul de cazane de abur", cazanul de aici alimentând inițial cu abur laboratorul de locomotive, amplasat vizavi. În anul 2008 laboratoarele de cazane și turbine au fost reamplasate în "laboratorul multifuncțional de mașini termice și energii neconvenționale", situat între laboratoarele de locomotive și motoare. "Laboratorul de
Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/315679_a_317008]
-
abur", respectiv "laboratorul de turbine cu gaze", amplasate de o parte și de alta a clădirii care adăpostea "laboratorul de cazane de abur", cazanul de aici alimentând inițial cu abur laboratorul de locomotive, amplasat vizavi. În anul 2008 laboratoarele de cazane și turbine au fost reamplasate în "laboratorul multifuncțional de mașini termice și energii neconvenționale", situat între laboratoarele de locomotive și motoare. "Laboratorul de locomotive" a fost construit și el în curtea facultății în anul 1953. Inițial el era dotat cu
Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/315679_a_317008]
-
pericolului comun, Ioan Vatatzes încheia o alianță cu sultanul din Ikonion (1243). Învins de mongoli, imperiul de Trapezunt devenea vasalul lor tributar și sultanul din Ikonion se angaja și el să plătească tribut. În secolul XIII, Balcanii erau asemenea unui cazan clocotind. Pe acest pământ încercat de suferințe își măsurau, cu toată râvna, puterile stăpânitorii Bulgariei, Epirului, Constantinopolului, Niceei, Serbiei și mulți alți amatori, mai mărunți, de a-și zăngăni armele cu orice ocazie. În anul 1251, despotul Epirului, Mihail II
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Un generator de abur este un cazan care produce abur sub presiune, saturat sau supraîncălzit. Poate fi staționar sau mobil. Cele mobile sunt folosite exclusiv la acționarea mașinilor sau turbinelor instalate pe locomotive sau nave acționate cu abur. Cele staționare sunt folosite și ele la acționarea mașinilor
Generator de abur () [Corola-website/Science/318547_a_319876]
-
De asemenea un model mai mic de generator de abur este folosit și la fiarele industriale de călcat. Inițial, un generator de abur era un recipient închis încălzit, motiv pentru care era cunoscut sub denumirea de „căldare de abur”, respectiv „cazan de abur”. Acestea puteau produce doar abur saturat. Actual, pentru mărirea randamentului termic al ciclurilor în care lucrează, aburul este puternic supraîncălzit în componente suplimentare, "supraîncălzitoare". Introducerea componentelor destinate preîncălzirii apei de alimentare și a aerului necesar arderii a făcut
Generator de abur () [Corola-website/Science/318547_a_319876]
-
puteau produce doar abur saturat. Actual, pentru mărirea randamentului termic al ciclurilor în care lucrează, aburul este puternic supraîncălzit în componente suplimentare, "supraîncălzitoare". Introducerea componentelor destinate preîncălzirii apei de alimentare și a aerului necesar arderii a făcut ca denumirea de „cazan” să nu mai corespundă tipurilor moderne de generatoare de abur, dar denumirea de „cazan” este încă larg răspândită. Primul generator de abur despre care se știe este cel al "eolipilei" lui Heron din Alexandria, în Egipt, în secolul I. Aburul
Generator de abur () [Corola-website/Science/318547_a_319876]
-
lucrează, aburul este puternic supraîncălzit în componente suplimentare, "supraîncălzitoare". Introducerea componentelor destinate preîncălzirii apei de alimentare și a aerului necesar arderii a făcut ca denumirea de „cazan” să nu mai corespundă tipurilor moderne de generatoare de abur, dar denumirea de „cazan” este încă larg răspândită. Primul generator de abur despre care se știe este cel al "eolipilei" lui Heron din Alexandria, în Egipt, în secolul I. Aburul se forma în vasul de jos, încălzit pe foc. Mai sunt menționate în 1551
Generator de abur () [Corola-website/Science/318547_a_319876]
-
fost exploatată datorită lipsei de combustibil adecvat. Lemnul, în special când este verde, având o putere calorifică scăzută, nu este un combustibil potrivit pentru producerea de abur. Abia în secolul al XVIII-lea cererea de putere mecanică a determinat dezvoltarea cazanelor. Primele generatoare de abur erau niște recipiente metalice, de obicei cilindrice, străbătute de un "tub de foc" în care ardea un foc de cărbune. Acest model, zis „de tip Cornish”, nu diferă prea mult de cazanele de încălzire folosite uneori
Generator de abur () [Corola-website/Science/318547_a_319876]
-
mecanică a determinat dezvoltarea cazanelor. Primele generatoare de abur erau niște recipiente metalice, de obicei cilindrice, străbătute de un "tub de foc" în care ardea un foc de cărbune. Acest model, zis „de tip Cornish”, nu diferă prea mult de cazanele de încălzire folosite uneori și în prezent, dar nu pentru producerea de abur, ci doar a apei fierbinți. Modelul nu permitea realizarea unei suprafețe de schimb de căldură mari, deci nici producții mari de abur, astfel că la sfârșitul secolului
Generator de abur () [Corola-website/Science/318547_a_319876]
-
fascicule de țevi de fum prin care circulau gazele de ardere fierbinți, modelul folosit apoi curent la locomotivele cu abur. Acestea însă aveau tendința de a exploda. În 1867, în SUA, George Herman Babcock și Stephen Wilcox au conceput un cazan „care nu explodează”, cazan la care nu gazele de ardere, ci apa circula prin interiorul țevilor. Deoarece se puteau folosi diametre de țevi mai mici, s-au putut obține coeficienți de transfer termic mai buni și suprafețe, deci producții de
Generator de abur () [Corola-website/Science/318547_a_319876]
-
fum prin care circulau gazele de ardere fierbinți, modelul folosit apoi curent la locomotivele cu abur. Acestea însă aveau tendința de a exploda. În 1867, în SUA, George Herman Babcock și Stephen Wilcox au conceput un cazan „care nu explodează”, cazan la care nu gazele de ardere, ci apa circula prin interiorul țevilor. Deoarece se puteau folosi diametre de țevi mai mici, s-au putut obține coeficienți de transfer termic mai buni și suprafețe, deci producții de abur, mult mai mari
Generator de abur () [Corola-website/Science/318547_a_319876]
-
de origine germană Mark Benson brevetează un generator de abur cunoscut actual drept "cu străbatere forțată", brevet preluat de Siemens AG, care în 1927 construiește primul generator de acest tip, pentru termocentrala Gartenfeld din Berlin.. Un factor important în evoluția cazanelor în general a fost tipul de combustibil folosit. Dacă la început acesta era lemnul, în secolul al XVIII-lea s-a trecut la folosirea pe scară largă a cărbunelui. Acesta era ars pe un grătar, alimentat mai mult sau mai
Generator de abur () [Corola-website/Science/318547_a_319876]
-
prin arzătoare. Un generator de abur lucrează conectat cu o mașină de forță (motor cu abur, turbină cu abur într-un ciclu Clausius-Rankine, a cărui reprezentare în diagrama T-s este prezentată în figura alăturată. Aducerea apei de alimentare a cazanului până în apropierea temperaturii de fierbere ("preîncălzirea apei") se face în "economizor", fierberea propriu zisă se face în "sistemul fierbător", iar supraîncălzirea aburului până la temperatura de utilizare ("temperatura nominală") se face în "supraîncălzitor". Dacă este cazul, aburul care se întoarce după
Generator de abur () [Corola-website/Science/318547_a_319876]
-
potrivite. Agentul de lucru este folosit în circuit închis. Apa, în starea 1 este comprimată în pompă până în starea 2, la presiunea înaltă a ciclului. Apoi, preluând căldura introdusă în ciclu, ea este preîncălzită și vaporizată la presiune constantă în cazan, obținându-se abur saturat uscat în starea 3. Acest abur este destins în turbina cu abur până la presiunea joasă a ciclului, în starea 4, producând lucru mecanic. Aburul, eventual umed, evacuat din turbină conține căldura ce trebuie evacuată din ciclu
Ciclul Clausius-Rankine () [Corola-website/Science/318657_a_319986]