15,099 matches
-
Guvernul de la București a luat cunoștință de conținutul respectivului document abia pe 9 martie, prin intermediul «Jurnalului de St. Petersburg» trimis de generalul Iancu Ghica. Acest act «de uimitoare nerecunoștință a Rusiei față de aliata sa» (n.r. - Dimitrie Onciul, „Din istoria României") consacra, printre altele, independența României, însă cu dureroase sacrificii. Articolul 19 preconiza că Sublima Poartă va ceda sangeacul Tulcea (Dobrogea), Delta Dunării și Insula Șerpilor către Rusia, care, la rândul său, își rezerva dreptul de a le schimba cu sudul Basarabiei. Totodată
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
cu reportaje, în domeniul literaturii a debutat cu piesa de teatru "Stânca Miresei" în anul 1960, la Teatrul Armatei (azi Teatrul "C.I. Nottara"), iar prima carte, romanul polițist “Răzbunarea Ofeliei” ia fost publicat în anul 1967. Ion Ochinciuc s-a consacrat aproape în mod integral prozei polițiste și de aventuri. ”""Moldovean” sută la sută prin harul povestirii, prin cultul anecdotei “care primează”, autorul [...] are voluptatea rezumării unei situații printr-o vorbă de duh, a sa ori a altcuiva, reținute cu voluptatea
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
avut reședința în palatul Chiemseehof din Salzburg. Mănăstirea augustiniană a fost catedrala Episcopiei de Chiemsee. Ea era condusă de un prepozit, care a deținut din 1218 și funcția de arhidiacon al unicului Arhidiaconat al episcopiei. Biserica mănăstirii, care a fost consacrată din 1131 Sfinților Sixt și Sebastian, a fost ridicat la rangul de catedrală. Perioada de înflorire a mănăstirii a fost în secolul al XV-lea. Prepozitul Ulrich Häupl a primit în 1446 dreptul de a purta veșminte episcopale. După 1498
Mănăstirea Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327648_a_328977]
-
multe lucrări de arheologie și de istorie a Bisericii. El a fost desemnat la 30 octombrie 1900 de împăratul Franz Joseph I ca arhiepiscop de Liov, fiind confirmat de Papa Leon al XIII-lea la 17 decembrie 1900. A fost consacrat ca episcop la 20 ianuarie 1901 de către Jan Puzyna de Kosielsko, episcopul Cracoviei, asistat de Andrej Scheptyzkyj, arhiepiscop și mitropolit greco-catolic ucrainean de Liov, și Józef Sebastian Pelczar, episcop de Przemyśl. El i-a consacrat ca episcopi pe Wladyslaw Bandurski
Józef Bilczewski () [Corola-website/Science/327693_a_329022]
-
17 decembrie 1900. A fost consacrat ca episcop la 20 ianuarie 1901 de către Jan Puzyna de Kosielsko, episcopul Cracoviei, asistat de Andrej Scheptyzkyj, arhiepiscop și mitropolit greco-catolic ucrainean de Liov, și Józef Sebastian Pelczar, episcop de Przemyśl. El i-a consacrat ca episcopi pe Wladyslaw Bandurski (30 decembrie 1906, episcop auxiliar de Liov) și pe Bolesław Twardowski (12 ianuarie 1919, episcop auxiliar de Liov) și a participat la consacrarea episcopilor Leon Wałęga (12 mai 1901, episcop de Tarnów) și Hryhory Khomyshyn
Józef Bilczewski () [Corola-website/Science/327693_a_329022]
-
este evocată pentru prima dată în Statele Unite de către , un care a integrat această practică sexuală în valorile promovate de : în 1872 în broșura sa "Contineța masculină" prezintă beneficiile abținerii de la ejaculare pentru bărbat. Conceptul este reluat de către ginecologul care îi consacră și o carte: "Karezza", în 1896; autoarea abordează în egală masură această practică și esoteric, dar într-un mod mai pragmatic, prezentând beneficiile pentru armonia spiritulă în cadrul cuplului și contribuția la un mai bun control al sarcinii. Stockham scrie , “... Karezza
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
dezvolte, iar după ce se răspândește sau evoluează, apar stiluri noi. De exemplu, „Stilul Renașcentist” a început în Italia, în anii 1425 și sa răspândit în toată Europa de Vest, în următorii 200 de ani. Stilul Renașcentist italian manifestat în Franța a fost consacrat și denumit mai târziu Stilul Renascentist Francez, de asemenea în Belgia, Germania sau Anglia fiind recunoscut ca Stil Renascentist dar cu caracteristici distincte și unice. Unele stiluri au fost răspândite prin intermediul colonialismului, fie prin migrația masiva a unei populații învățate
Stil arhitectural () [Corola-website/Science/327734_a_329063]
-
imediat cursul războiului, dar după o alianță cu Hanatul Crimeii i-au respins pe suedezi. La scurt timp după aceea, în catedrala din Liov, la 1 aprilie 1656, Ioan Cazimir, regele Poloniei, pronunță în mod solemn jurământul lui de a consacra țara protecției Fecioarei Maria, pe care a proclamat-o patroana ei și regină peste toate domeniile din regatul său. Se spune că regele Ioan Sobieski, înainte de a porni spre Viena, pentru a o despresura din asediul otomanilor, s-a rugat
Jasna Góra () [Corola-website/Science/327749_a_329078]
-
au salvat icoana lor sacră și, conform unor relatări contemporane evenimentelor, au schimbat cursul războiului. La scurt timp după aceea, în catedrala din Lviv, la 1 aprilie 1656, Ioan Cazimir, regele Poloniei, pronunță în mod solemn jurământul lui de a consacra țara protecției fecioarei Maria, pe care a proclamat-o patroana ei și regină peste toate domeniile din regatul său. Se spune că regele Ioan Sobieski, înainte de a porni spre Viena, pentru a o despresura din asediul otomanilor, s-a rugat
Madona Neagră de la Częstochowa () [Corola-website/Science/327750_a_329079]
-
este o regiune italofonă, situată în sud-estul Elveției, în care este răspândită și formalizată Limba italiană. Din punct de vedere lingvistic și teritorial, este opusă Elveției germane și celei franceze, și (rar) Elveției retoromane. Statutul limbii italiane în Elveția este consacrată de Constituție, alături de limbile germană și franceză. Limba maternă a populației italofone din Elveția este de fapt nu limba literară italiană, ci un dialect al limbii lombarde aparținând limbilor galo-italice din subgrupa romană. Limba italiană din cantonul Grisunilor are propriile
Elveția italiană () [Corola-website/Science/327058_a_328387]
-
când o regină norvegiană a fost prezentă în "Storting" (Parlamentul Norvegiei). Regina Sonja l-a însoțit pe rege la deschiderea oficială a sesiunii de toamna a Storting și la citirea Discursul Tronului. Potrivit dorințelor lor, regele și regina au fost consacrați la catedrala Nidaros la 23 iunie 1991. După consacrare, regele și regina au făcut un tur de 10 zile în sudul Norvegiei. În 1992, întreaga familie regală a făcut un tur de 22 de zile în patru județe nordice ale
Regina Sonja a Norvegiei () [Corola-website/Science/327133_a_328462]
-
de piese de teatru, ca de exemplu "Omul de spirit, curva și bufonul", "Grădiniță neobligatorie a raiului",„Străzi pentru îndrăgostiți”, „Ipohondrii”, „Ceai și pantofi”, si a regizat și jucat într-o parte din ele. După o bogată activitate în teatrele consacrate de repertoriu,de la începutul anilor 1980 s-a lansat în lumea teatrului "fringe", din afara establishmentului teatral. În 1982 a întemeiat la Jaffa Teatrul „Hasimtá” („Ulița”) pe care l-a condus vreme de 18 ani. În anul 2001 a înființat trupa
Niko Nitai () [Corola-website/Science/327150_a_328479]
-
aruncat spada peste greutăți și a urlat fraza devenită, de atunci, celebră: « "Vae victis!" » (în română: « Vai de cei învinși! Potrivit legendei, gâștele sacre ale Capitoliului au dat alerta, salvând orașul de invazia galilor conduși de Brennos. Aceste gâște erau consacrate cultului Iunonei. După acest episod, templul Iunonei a fost denumit Templul Iunonei Moneta. În : „a avertiza” , iar "moneta": „cea care avertizează”. În acest templu era instalat atelierul în care au fost bătute primele monede romane, denumirea de « monedă » provenind de la
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
acte de manifestare a sacrului (hierofanii), „alternând notația eseistică (despre gândirea occidentală, de pildă, care n-ar mai fi făcut nici un progres de la presocratici) cu colaje de fapte epice, răsturnate, fragmentate ca în Guernica lui Picasso”. Într-un studiu vast consacrat lui Eliade, profesorul israelian Moshe Idel scria că nuvela „scurtă și destul de enigmatică” „Podul” conține o reflecție interesantă și de o lungime considerabilă cu privire la camuflarea sacrului în cotidian, ce clarifică originile acestei teorii pe care prozatorul o considera cheia de
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
numită Renașterea Disney. "Mică Sirenă" nu este doar o operă cinematografică irefutabila, atât pentru cei mici cât și pentru cei mari, ci și un moment important în istoria filmului de animație. În primul rând marchează o revenire la formatul care consacrase producțiile Disney între 1930-1960: îmbinarea între o poveste frumoasă, animațiile de calitate și o coloana sonoră pe măsură. O readaptare după celebra peliculă sub forma musical, împreună cu cartea scrisă de Doug Wright și cântecele adiționale aduse în atenție publicului de
Mica sirenă (film din 1989) () [Corola-website/Science/327384_a_328713]
-
Vogue. A intrat mai apoi și a studiat la Școala de Arte Frumoase (École des Beaux-Arts) din Tunis, unde s-a pregătit pentru a deveni sculptor. Studiile de sculptură l-au condus spre creațiile sculpturale și proporțiile care l-au consacrat: „Am învățat anatomie, proporții și echilibru. Acum, când trebuie să-mi ajustez creațiile pe modele, este ca și cum aș lucra în lut.”
Azzedine Alaia () [Corola-website/Science/330585_a_331914]
-
ca "Français". Tot în secolul al XIX-lea se extinde învățământul public, care devine gratuit și obligatoriu în anii 1880, scrisul și implicit ortografia răspândindu-se în marea masă a populației. Totodată, ea se fixează și se instituționalizează în forma consacrată de Academie, rămânând aproape la fel și la începutul secolului al XXI-lea. Dată fiind complexitatea evoluției scrierii limbii franceze, aproape fiecărui fonem îi corespund mai multe litere sau grupuri de litere și aproape fiecare literă sau grup de litere
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
doua oară răsculat, ucis de o patrie nerecunoscătoare.” Simbolul Ștefan Furtună, soldatul viteaz, decorat, ucis de monarhia ingrată, este preluat de propaganda comunistă, după anul 1946. Istoricul Andrei Pippidi, membru corespondent al Academiei Române, îl descrie pe Ștefan Furtună ca “erou consacrat de mitologia comunistă”. Surse istorice credibile despre existența certă, faptele de arme, evenimentele sociale la care a participat si moartea violentă a lui Ștefan Furtună nu s-au păstrat, însă acest lucru a fost pus pe seama distrugerii de către autoritățile vremii
Ștefan Furtună () [Corola-website/Science/330834_a_332163]
-
Sinaia, județul Prahova), răspândirea largă în toponimia urbană fiind elocventă în ceea ce privește însemnătatea dată personajului. Andrei Pippidi consideră drept generală și indubitabilă notorietatea acestui personaj: „Chiar dacă n-ați citit "«Nepoții Gornistului»", ați auzit de Ștefan Furtună, pe care mitologia comunistă îl consacrase erou în 1877 și în 1907” Numele Ștefan Furtună apare în piesa „Nepoții Gornistului” scrisă de Cezar Petrescu împreună cu Mihail Novicov. Piesa a fost distinsă cu Premiul de Stat pentru Dramaturgie (1952) si ecranizată in 1953 (regia Dinu Negreanu, cu
Ștefan Furtună () [Corola-website/Science/330834_a_332163]
-
(n. 1898, Constanța - d. 25 iunie 1986, Județul Prahova) a fost un scriitor român, fratele mai mare al scriitorilor Geo Bogza si Radu Tudoran. Debutul său în volum („Hipopotamul”, proză scurtă, Editura Albatros, 1984) îl consacră drept cel mai bătrân autor debutant - 86 de ani, în istoria literaturii române. s-a născut în 1898 la Constanța, ca al doilea copil al lui Alexandru și al Elenei Rheea Silvia Bogza. Familia Bogza a avut șapte copii, dintre
Ovidiu Bogza () [Corola-website/Science/330846_a_332175]
-
the Text, and the Critic (1983) • Nationalism, Colonialism, and Literature: Yeats and Decolonization (1988) • Culture and Imperialism (1993) • Representations of the Intellectual: The 1993 Reith Lectures (1994) • Humanism and Democratic Criticism (2004) • On Late Style (2006) Cartea care l-a consacrat pe Edward Said, Orientalism (1978), analizează și denunță prejudecățile eurocentrice orientate împotriva popoarelor și culturii arabo-islamice, considerând că acestea au fost folosite drept justificare pentru expansiunea imperialismului Vestic în Orientul Mijlociu și Asia. Metodele de analiză folosite de acesta au fost
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
și rămâne în istorie ca unul dintre cei mai prolifici scriitori ai Tanzimatului. Moare pe data de 28 decembrie 1912 la Istanbul. "Tanzimatul" reprezintă perioada în care își vor face apariția oameni ai artei care vor încerca, împrumutând formele literare consacrate în Occident- romanul, teatrul, eseul filozofic și jurnalismul- să facă posibilă pătrunderea modernismului în granițele imperiului otoman și, totodată, aceștia caută să critice sistemul politic de la acea vreme și să culturalizeze cititorii. Operele lui Ahmed Midhat Efendi se vor diferenția
Ahmed Midhat Efendi () [Corola-website/Science/330910_a_332239]
-
mai cunoscuți poeți îi menționăm pe Nesimi (sec. IX), ars de viu la Alep, pentru ideile pe care le profesa, și Nyazi (sec. XI) . Unul dintre marii mistici ai islamului (și marele martir al islamului, denumire sub care l-a consacrat în Europa cartea lui Masignon). Al Hallaj, a scris și versuri. Atitudinea misticului este opusă unui literalism, după care singurul lucru care contează pentru salvare este îndeplinirea strictă a obligațiilor rituale. Misticii au protestat față de încercarea de a se opune
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
cu destinație religioasă ce au și funcție securizantă. Oscilând între tradiție și inovație, arta arhitecturală și picturală din această etapă de ctitorie străbate un moment de răscruce în dezvoltarea fenomenului cultural românesc al Evului Mediu, desprinzându-se de vechile forme consacrate de meșterii veacului anterior și evoluând spre o putere de creație și originalitate specifice epocii brâncovenești, ce dovedește din partea meșterilor autohtoni o stăpânire deplină a metodelor tehnice și artistice și un deosebit simț al echilibrului și proporțiilor care fac posibilă
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
în sat, unde au organizat stagii și expoziții. În 1968, Alain Girel a obținut diploma de stat de consilier de educație populară. A refuzat un post de director de casă a tineretului în regiunea pariziană și a hotărât să se consacre în întregime ceramicii și sculpturii. După întâlnirea cu Jeanne Grandpierre, Alain Girel s-a despărțit de soția sa, apoi s-a instalat cu noua sa tovarășă la La Borne din 1974 până în 1981. Din 1981 până în 1989, a predat la
Alain Girel () [Corola-website/Science/329028_a_330357]