15,728 matches
-
acesta, în satul Sfântu Gheorghe, în vecinătatea Sfintei Biserici. Mai donez un clopot, cu inscripția numelui meu, ca prin dangătul lui să vă amintească de mine, iar melodiosul lui sunet să vă ducă la rugăciune la Sfânta Biserică pe toți creștinii satului Sfântu Gheorghe, slăvind pe Dumnezeu și dreapta noastră credință strămoșească”. Protopop David Lazăr Lipsind din lucrările de specialitate publicate până în prezent, biserica de lemn din localitatea Sfântu Gheorghe este înregistrată ca monument istoric. Sub aspect constructiv, biserica se încadrează
Biserica de lemn din Sfântu Gheorghe, Mureș () [Corola-website/Science/320668_a_321997]
-
că în Hârlău ""se vede că a fost o biserică romano-catolică . Aici (catolicii n.n.) sunt puțini și săraci. În total sunt 20 de suflete ce stau sub ascultarea parohului de Cotnari."" Cu prilejul vizitei, a celebrat slujba în casa unui creștin. Un alt misionar, Vito Piluzzi din Vignanello, a scris despre starea de devastare a bisericii catolice din Hârlău. El preciza la 14 decembrie 1668, într-un "raport sub formă de răspuns la un chestionar adresat nunțiului din Polonia", că ""în
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Hârlău () [Corola-website/Science/320688_a_322017]
-
oameni ruinați și sortiți sărăciei s-au îngrămădit în suburbiile marilor orașe, multe familii emigrând definitiv spre Statele-Unite, Canada sau Australia pentru a scăpa de mizerie. Și pe planul cultural au fost mari pierderi, patrimoniul istoric, cultural sau religios al creștinilor din Turcia fiind în mare parte distrus, cum este de exemplu cazul faimoasei Mânăstiri Sumela din Pont (unde se găseau printre altele și icoane, hrisoave și evenghelii din Țările Române, donate de domnii acestora).
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
pierdere a suveranității. Serviciile britanice de informații percepuseră Mișcarea Națională Turcă ca o mișcare a cetățenilor musulmani din Anatolia. Revolta musulmanilor din toată Anatolia a adus două argumente britanicilor cu privire la noile aranjamente: administrația musulmană (Imperiul Otoman) nu era sigură pentru creștini și Tratatul de la Sèvres era singura posibilitate prin care se putea asigura securitatea creștinilor. Punerea în aplicare a Tratatului de la Sèvres era imposibilă însă fără înăbușirea mișcării conduse de Mustafa Kemal. Din punct de vedere militar, britanicii considerau că dacă
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
a cetățenilor musulmani din Anatolia. Revolta musulmanilor din toată Anatolia a adus două argumente britanicilor cu privire la noile aranjamente: administrația musulmană (Imperiul Otoman) nu era sigură pentru creștini și Tratatul de la Sèvres era singura posibilitate prin care se putea asigura securitatea creștinilor. Punerea în aplicare a Tratatului de la Sèvres era imposibilă însă fără înăbușirea mișcării conduse de Mustafa Kemal. Din punct de vedere militar, britanicii considerau că dacă Aliații nu pot controla Anatolia în acele momente, pot măcar să controleze Istanbulul. Ca urmare
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
Constantinopole este carea capitală, Orașul, visul și speranța tuturor grecilor”. Marea Idee nu era doar produsul naționalismului secolului al XIX-lea. Din multe puncte de vedere, această ideea era puternic înrădăcinată în conștiița religioasă elenă. Grecii doreau recucerirea Constantinopolului pentru creștini, restaurarea Imperiului Bizantin creștin universal, reînvierea statului care căzuse sub loviturile musulmanilor în 1453. „Încă din acest timp, recuperarea Sfântei Sofia și a Orașului au fost lăsate moștenire din generație în generație ca destin și aspirație a ortodoxiei grecești”. Megali
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Mudros, care permitea Aliaților „să ocupe orice punct strategic în eventualitatea apariției oricărei situații care ar fi amenințat securitatea Aliaților”. Grecii își deplasaseră deja forțele în Tracia Răsăriteană (în afară de cele care se aflau deja în Constantinopole și în regiunea învecinată). Creștinii din Smirna (în principal greci și armeni) forma o bună parte a populației orașului. Diferitele surse dau proporții diferite ale populației creștine din oraș. Dacă unele dintre ele, precum cele britanice, consideră că grecii formau o minoritate importantă , altele apreciază
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
1922, a doua zi după semnarea actului de către greci. Armistițiul a fost urmat de Tratatul de la Lausanne. Printre prevederile importante ale acestui tratat s-a aflat și aceea a schimburilor de populație dintre Grecia și Turcia. Peste un milion de creștini ortodocși au părăsit Turcia. Cei mai mulți dintre ei au fost colonizați în Attica și în teritoriile incorporate de curând în statul elen, Macedonia și Tracia Apuseană. În schimb, aproximativ 500.000 de musulmani au părăsit teritoriul Greciei. Grecii au fost ajutați
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
că a vizitat un sat turc unde grecii au măcelărit aproximativ 60 de femei și copii. Aceste cifre au fost confirmate și de raportul consulului francez Kocher O serie de ziare occidentale au raportat abuzuri grave ale forțelor turce împotriva creștinilor, în principal civili greci și armeni. Istoricul britanic Tonybee afirmă că trupele turce au incendiat în mod deliberat numeroase case ale grecilor, după ce le-au stropit cu benzină și le-au păzit până au fost distruse în totalitate. Masacre au
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
a barbariei și cruzimii practicată acum de Turcii din Angora este o parte a politicii sistematice de exterminare a minorităților creștine din Asia Mică”. În "Christian Science Monitor" se scria că turcii consideră că trebuie să îi ucidă pe toți creștinii minoritari datorită superiorității materiale a acestora din urmă și a sentimentelor de inferioritate pe care le nutresc musulmanii. Ziarul scria că „Rezultatul a fost creșterea sentimentelor de panică și gelozie în mințile turcilor, care în ultimii ani i-a dus
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Ziarul scria că „Rezultatul a fost creșterea sentimentelor de panică și gelozie în mințile turcilor, care în ultimii ani i-a dus la depresie. Ei consideră că nu pot concura cu supușii lor creștini în artele păcii și că acești creștini, și grecii în special, sunt prea harnici și prea bine calificați ca rivali. De aceea, din când în când, ei au tins să încerce să reechilibreze balanța prin expulzări și masacre” Guvernatorul turc al provinciei Sivas, Ebubekir Hazim Tepeyran, a
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
care mai trăiau încă în Anatolia să fie uciși, dar Mustafa Kemal s-a opus unei asemenea măsuri. Ziarul "the Scotsman" scria pe 18 august 1920, că în districtul Feival, la sud-este de Ismir, turcii au masacrat 5.000 de creștini. Turcii au masacrat grecii și armenii din regiune, în cazul celor din urmă continuând politicile Genocidului armenilor din 1915 Au existat numeroase masacre ale grecilor din regiunea pontică care sunt numite în Grecia și Cipru „Genocidul Pontic”. 24 de sate
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
de sate grecești din regiunea pontică au fost incendiate pe 25 februarie 1922. Ziarul american "Atlanta Observer" scria că „Mirosul trupurilor arzând ale femeior și copiilor din Pontus ... vine ca o un semnal de alarmă a ceea ce îi așteaptă pe creștinii din Asia Minor după retragerea armatei elene”. În primele luni ale anului 1922, forțele kemaliste au ucis în drumul lor 10.000 de greci, după cum afirma "Belfast News Letter". Turcii au continuat să practice sclavia, răpind femei și copii pentru
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
și arabă. Spre deosebire de regiunile învecinate, această provincie a fost mult mai bine integrată în cadrul Imperiului Otoman. Din punct de vedere religios,populația regiunii era în mod preponderent sunită. Printre cele mai importante comunități religios-naționale se numărau turkmenii, kurzii, evreii și creștinii. La începutul secolului al XX-lea, populația provinciei numără aproximativ 800.000 de oameni. Aceste comunități și liderii lor erau puternic influențați de ierarhia politică, rețelele comerciale și sistemul juridic ale Imperiului Otoman, chiar dacă își proclamau autonomia, autonomie recunoscută de
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
singurul luptător împotriva Israelului. Alții au apreciat că Hezbollah-ul este o miliție periculoasă care aplică politicile Iranului și ale Siriei în Liban. Diferențele de opinie au urmat liniile sectare cele mai cunoscute, cu șiiții care în mare sprijineau grupul, suniții, creștinii și druzii care se opuneau acestuia. Un sondaj de opinie din iulie 2006 a ajuns la concluzia că 80% din cetățenii libanezi de religie creștină, 80% dintre druzi și 89% dintre suniți au sprijinit Hezbollah, un grup musulman șiit . Pe
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
inițiative de mecenat, ca de pildă, se crede ca ar fi fost motorul în spatele finanțarii unei noi traduceri din surse evreiești iberice (1550) și apoi a tipăririi Bibliei (1553) în limba spaniolă, de către Abraham Usque, ediție în două versiuni - pentru creștini și pentru evrei -cunoscută sub numele de Biblia din Ferrara. În cele din urmă s-a instalat la Istanbul, unde a fost călduros primită de către sultanul Soliman Magnificul. Din capitala otomană Gracia Mendes a sprijinit unele inițiative de întărire a
Gracia Mendes Nassi () [Corola-website/Science/320784_a_322113]
-
ani, și a fost înmormântat într-o criptă din curtea bisericii. Până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, această biserică a fost singurul lăcaș de cult ortodox din orașul Gura Humorului. Abia după cel de-al doilea război mondial, creștinii ortodocși din Gura Humorului au primit din partea autorităților statului o a doua biserică, fosta biserică armenească și apoi luterană (Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena"). În curtea bisericii, în apropierea altarului, a fost amplasat un bust de bronz al preotului
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
este o biserică a creștinilor de rit vechi (ruși staroveri) din orașul Rădăuți, care a fost construită în anul 1900. Biserica lipovenească se află pe str. Libertății nr. 8, lângă piața centrală a localității. Hramul bisericii este sărbătoarea Sf. Vasile cel Mare (1/14 ianuarie
Biserica lipovenească din Rădăuți () [Corola-website/Science/320926_a_322255]
-
mănăstirii. Pentru sporirea duhovnicească a călugărilor sistematic au loc sinaxe frățești conduse de părintele stareț. De asemenea monahii se mărturisesc și se împărtășesc cel puțin odată în săptămână. Mănăstirea noastră recomandă deasa mărturisire și împărtășire, nu doar călugărilor, ci și creștinilor de rînd, aici fiind 3 preoți duhovnici care permanent stau la dispoziția credincioșilor ce vin la Mănăstire pentru diferite probleme duhovnicești. Atunci când se vorbește despre Mănăstirea Zăbriceni, trebuie să se spună că încă de la începuturile ei, pe lângă viața monahală, ea
Mănăstirea Zăbriceni () [Corola-website/Science/315309_a_316638]
-
strecurase și pusese stăpânire pe mințile celor lucizi. Îndoiala era exprimată cu glas tare de un călugăr de la Wűrtzburg, care scria cu ocazia celei de-a doua cruciade: falși profeți, fii ai lui Belial, mărturie a Anticristului au amăgit pe creștini cu cuvinte deșarte și au atras mulțimea, prin false jurăminte, la eliberarea Ierusalimului de jugul musulman. Predica lor a avut o putere atât de mare, încât locuitorii din toate țările s-au legat printr-o promisiune solemnă, de bunăvoie, să
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
acestor rânduri nu-și făcea iluzie asupra motivelor adevărate care determinaseră masele să plece în Orient, cu precizie el le intuia și enunța. Ele erau: dorințade aventură, speranța de a scăpa de sărăcie și a se îmbogăți chiar pe seama altor creștini, nevoia de a scăpa de datorii supărătoare, de a se elibera de servitute sau, în cazul criminalilor, de a se pune la adăpost de pedepse. Este cunoscut că principalul consilier al lui Ludovic al VII-lea, abatele Suger de Saint-Denis
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
de Champagne, refractar politicii de centralizare a regelui Franței, drept represalii, a incendiat biserica din Vitry în care se refugiase un număr mare de locuitori. Săvârșise astfel o dublă crimă: arsese un lăcaș religios, comițând o încălcare a îndatoririlor de creștin, de cavaler și de rege pentru care depusese cândva jurământ și, mai grav, se făcea vinovat de uciderea, unor coreligionari, suflete nevinovate, neimplicate în conflict. Pleca, așadar în cruciadă și el să se mântuiască, mai precis să nu-și piardă
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
rege al evreilor? Doamne nu pot avea mai multă ură față de cei ce te urăsc și se ridică împotriva ta; iar ei urăsc cu o ură haină...Dar ei nu spun aceasta pentru a ascuți sabia regelui meu și a creștinilor în dorința de a vedea uciși pe sus-numiții oameni pe care îi socot demni de dispreț... Mult mai drept este să le luăm tot ceea ce ei au obținut prin fraudă de la noi. Ceea ce spune este știut de toți...De aceea
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
au obținut prin fraudă de la noi. Ceea ce spune este știut de toți...De aceea trebuie să le luăm tot, sau dacă nu să micșorăm cât mai mult posibil avuția lor, iar luptătorul creștin care nu precupețește nici banii, nici pământul creștinilor pentru a se lupta cu sarasinii, să nu cruțe nici bunurile evreilor acaparate într-un fel atât de rușinos. Să fie lăsați în viață, dar să li se ia banii.. "Cum se face că un om de cultură ca Petre
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
se pretindea; dacă i se tăia aprovizionarea cu apă, capitularea era sigură-spunea episcopul- căci, după părerea lui, poporul grec era prea leneș ca să opună vreo rezistență. Pentru a-i întărâta pe francezi, episcopul mai adăuga că locuitorii Constantinopolului nu sunt creștini decât cu numele, de aceea ei nu susțin cruciada, tot efortul și suferințele îndurate de francezi în toate aceste luni de călătorie vor rămâne fără nici un rezultat, dacă nu-i urmează îndemnul. În realitate, episcopul de Langres se bizuia pe
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]