15,784 matches
-
a avut semnificația unui act de reinstituire în drepturi a unui învățămînt cu tradiție și cu reprezentanți străluciți în domeniul științelor sociale, psihologie și pedagogie. A fost anul care a constituit totodată confirmarea legimității și importanței domeniilor pe care le cultivăm pentru știința și cultura națională, și relevanța lor pentru practica construcției sociale în România. În anul 2000 s-a constituit Facultatea de Psihologie și Științele Educației, separată de Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Acest moment consfințește renașterea modernă a
Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București () [Corola-website/Science/309251_a_310580]
-
clădire considerată monument istoric de arhitectură de interes național. Majoritatea locuitorilor se ocupă cu agricultura sau cu zootehnia, care reprezintă sursele principale de venit. Agricultura înseamnă cultivarea unor plante precum grâul, secara, porumbul, sfecla de zahăr, floarea-soarelui. Sporadic, se mai cultivă in, rapiță, tutun, ricin etc. Dintre pomii frunciferi, cel mai răspândit este corcodușul care pare a aparține florei spontane. Alți pomi fruntiferi cultivați la Grindu: cireșul, vișinul, prunul, mărul, părul, gutuiul, nucul. Zootehnia este reprezentată de creșterea, în special în
Grindu, Ialomița () [Corola-website/Science/310566_a_311895]
-
venit. Agricultura înseamnă cultivarea unor plante precum grâul, secara, porumbul, sfecla de zahăr, floarea-soarelui. Sporadic, se mai cultivă in, rapiță, tutun, ricin etc. Dintre pomii frunciferi, cel mai răspândit este corcodușul care pare a aparține florei spontane. Alți pomi fruntiferi cultivați la Grindu: cireșul, vișinul, prunul, mărul, părul, gutuiul, nucul. Zootehnia este reprezentată de creșterea, în special în gospodăriile proprii, a unor animale precum vaca, porcul, oaia, capra, calul etc. Dintre păsările domestice crescute la Grindu amintim: găina, gâsca, rața, curca
Grindu, Ialomița () [Corola-website/Science/310566_a_311895]
-
pământul pădurilor. În horticultură în special speciile "Leucocoprinus" sunt de importanță ca coloniști și descompunători de compost precum de așchii de lemn. Sporii lor par să fie rezistenți la sterilizarea cu abur. "Agaricus bisporus" este cel mai important burete comestibil cultivat în întreaga lume. El a fost cultivat pentru prima dată la Paris de Olivier de Serres (1539-1619) pe vremea regelui Ludovic al XIII-lea al Franței. Din cauza conținutului său ridicat de vitamine (B2, B3, B5, B7 și B9, D, E
Agaricaceae () [Corola-website/Science/310570_a_311899]
-
Leucocoprinus" sunt de importanță ca coloniști și descompunători de compost precum de așchii de lemn. Sporii lor par să fie rezistenți la sterilizarea cu abur. "Agaricus bisporus" este cel mai important burete comestibil cultivat în întreaga lume. El a fost cultivat pentru prima dată la Paris de Olivier de Serres (1539-1619) pe vremea regelui Ludovic al XIII-lea al Franței. Din cauza conținutului său ridicat de vitamine (B2, B3, B5, B7 și B9, D, E și K), proteine și fibre precum de
Agaricaceae () [Corola-website/Science/310570_a_311899]
-
contemplație a haosului interior.» (PPg, 156). În volumele de versuri publicate de Ilie Constantin, în România, înainte de 1973, anul autoexilului său francez, se revelează «un eu liric profund-paradoxist, elansându-se în „sondarea“ spațiilor memoriei și a „spațiilor“ dintre semnificanți și semnificați, cultivând mai rar „stările de grație“ și tot mai frecvent stările rezultate din izbirea acestui Eu de limitele tragic-existențiale, de la angoasă și stress, la alienare, la reificare etc.» (TGrp, 413): Din pământ un strigăt m-a ajuns, / mâinile-mi umblă pe
Ilie Constantin () [Corola-website/Science/310574_a_311903]
-
Regiunea balcanică a fost prima zonă a Europei în care a început să se cultive pământul în neolitic. Practicile cultivării grânelor și a creșterii turmelor de animale au fost aduse în Balcani din Orientul Mijlociu prin Anatolia și s-au întins către vest și nord, în Panonia și Europa Centrală. În antichitatea preclasică și antichitatea clasică
Istoria Balcanilor () [Corola-website/Science/310619_a_311948]
-
și au experimentat să producă Vinuri de Porto monovarietale, în general toate Vinurile de Porto comercializate sunt asamblate (amestec, cuvée) din diferite soiuri de struguri. După criza provocată de Phylloxera, cele mai multe soiuri de vită de vie din regiunea Douro sunt cultivate pe portaltoi altoit, cu excepția notabilă a unei podgorii, Quinta do Noval - care a fost plantata în 1925 și de atunci aici s-au produs unele dintre cele mai apreciate, cele mai cunoscute și cele mai scumpe Vinuri de Porto. Struguri
Vin de Porto () [Corola-website/Science/310677_a_312006]
-
sau hârtia, deoarece nu este prezentă o cantitate prea importantă de THC. La începutul anilor 1900, majoritatea funiilor erau fabricate din cânepă. În timpul celui de-al doilea război mondial, guvernul Statelor Unite a făcut un film pentru a convinge fermierii să cultive cât mai multă cânepă, pentru a fi folosită în producția hainelor și funiilor necesare. Filmul se numește Hemp For Victory (Cânepa pentru Victorie). În 1611 în apropiere de Jamestown, Virginia a fost plantată prima cultură de cânepă indiană de către coloniștii
Cânepă indiană () [Corola-website/Science/310796_a_312125]
-
și funiilor necesare. Filmul se numește Hemp For Victory (Cânepa pentru Victorie). În 1611 în apropiere de Jamestown, Virginia a fost plantată prima cultură de cânepă indiană de către coloniștii englezi. La început, coloniștilor le-a fost ordonat de către Marea Britanie să cultive cânepa, climatul Americii fiind perfect pentru așa ceva. După Revoluția americană, în Kentucky se creștea „cultura de milioane” din care se făcea totul de la îmbrăcăminte la frânghii și pânze de vase. În agenda sa din anul 1765, George Washington susținea că
Cânepă indiană () [Corola-website/Science/310796_a_312125]
-
Americii fiind perfect pentru așa ceva. După Revoluția americană, în Kentucky se creștea „cultura de milioane” din care se făcea totul de la îmbrăcăminte la frânghii și pânze de vase. În agenda sa din anul 1765, George Washington susținea că ar fi cultivat canabis pentru fibră cât și în scopuri medicinale. La începutul secolului al XIX-lea, canabisul a început să fie folosit medicinal, iar la mijlocul anilor 1800 W.B. O’Shaughnessey a realizat tinctura, o soluție de canabis cu alcool care avea
Cânepă indiană () [Corola-website/Science/310796_a_312125]
-
declasați care își puneau în versuri desfrâul și certurile cu tovarășele lor "vivandierele". Beția, excesele erotice, rivalitățile profesionale, etc. constituie tema multor cântece, iar de cele mai multe ori au un limbaj violent și licențios. Poezia epica În Peninsula Iberica a fost cultivat, alături de genul liric, si genul epic. Cea mai importantă opera a acestui gen este "Cantar de Mio Cid" ("Cântecului Cidului"), biografia versificata și semilegendară a unui erou național din timpul luptei împotriva arabilor. Existența unor autori de epopee, în Portugalia
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
teme, tipice pentru cultura medievală, cu toate că în unele cazuri erau puternic influențate de umanism. Un scriitor din această perioadă este Bernardim Ribeiro. Autor al unor poezii bucolice și al unui român, care au fost tipărite postum, în 1554, Bernardim a cultivat genul virgilian și italian al eglogei, gen cunoscut în Portugalia datorită lui Sá de Miranda. În general, ca limbaj, teme, prezentare a personajelor și evocare, adesea realistă, a vietii rustice, de o ingenuitate aparentă, poezia lui Bernardim îmbracă o formă
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
viață marele scriitor, 10 iunie. Luís de Camões ne oferă o sinteză a Renașterii portugheze. El a stăpânit și a practicat toate genurile și stilurile că niciun alt poet portughez. A scris versuri în maniera tradițională, în "redondilha", si a cultivat toate genurile clasice: egloga (mic poem pastoral asemănător idilei) virgiliană, oda horațiană, cântecul și sonetul petrarchian, elegia și altele. A cultivat, de asemeni, comedia clasică și "auto-ul" vicentin. În sfârșit, a fost primul poet portughez care s-a încumetat
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
toate genurile și stilurile că niciun alt poet portughez. A scris versuri în maniera tradițională, în "redondilha", si a cultivat toate genurile clasice: egloga (mic poem pastoral asemănător idilei) virgiliană, oda horațiană, cântecul și sonetul petrarchian, elegia și altele. A cultivat, de asemeni, comedia clasică și "auto-ul" vicentin. În sfârșit, a fost primul poet portughez care s-a încumetat să scrie o epopee clasică, visul neîmplinit al italieniștilor dinaintea lui. A avut o viață asemănătoare vieții multor oameni ai Renașterii
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
influență imediată. Ele reprezintă trecerea de la arcadism la romantism. Crearea teatrului național Garret ajunge efectiv șeful școlii romantice portugheze atunci când, în 1836, primește de la guvernul popular septembrist misiunea de a organiza un teatru național. Abandonând tragedia clasică, pe care a cultivat-o în "Catăo", Garret preia de la romantici, prințe alte inovații, folosirea prozei în teatru și amestecul de comic și tragic. A ales ca teme din istoria națională cu un scop clar educativ. În "Um auto de Gil Vicente" se evocă
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Portughez”", Mircea Eliade îl apreciază pe Antero de Quental ca fiind un poet pesimist și anti-liberal pe care îl compară cu Eminescu, iar descrierile pe care le face poporului portughez sunt perfect aplicabile românilor. Născut într-o familie de nobili cultivați din insula Sân Miguel (arhipelagul insulelor Azore), în 1843, Antero dovedește, în primele sale sonete publicate în 1861, tendințe mistice alimentate de o solidă educație religioasă. La scurt timp însă se îndreaptă către raționalismul și radicalismul social, iar între 1863
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
din piesele care n-au putut să vadă lumină rampei sau care au fost scoase din scenă au fost subapreciate din acest motiv de opinia publică, independent de valoarea lor dramatică. Mulți dintre poeții și prozatorii amintiți mai sus au cultivat și genul dramatic. Este cazul lui Râul Brandăo, autor al pieselor "O Doido e a Morte" (Nebunul și moartea), "O Gebo e a Sombra" (Ghebosul și umbră), scrise în stilul său caracteristic. Din grupul de la "Orpheu" trebuie menționat Almada Negreiros
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
precum a fost Fukuzawa Yukichi, s-au dovedit foarte influenți în procesul de adoptare a reformelor de cățre populația niponă. Prin articolele și cărțile sale, care au fost distribuite în rândurile tuturor claselor sociale japoneze, populația era încurajată să se cultive și să accepte procesul de occidentalizare, pentru a asigura întărirea națiunii și pentru a evita dependența de alte puteri. În perioada restaurației Meiji, s-a pus un accent deosebit pe întărirea puterii militare și economice. Creșterea puterii militare a devenit
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
a comună (Cichorium intybus) este o plantă erbacee, perenă, comestibilă, care aparține genului Cichorium din familia Asteraceae. Este cunoscută din antichitate: în Egiptul antic era cultivată ca plantă medicinală, fiind folosită pentru tratarea bolilor hepato-biliare și renale. În zilele noastre, rădăcina de cicoare comună este un foarte popular înlocuitor de cafea, iar părțile aeriene sunt folosite în scop medicinal sau culinar (frunzele bazale, cu un gust
Cicoare () [Corola-website/Science/309764_a_311093]
-
ușor amărui, se folosesc în salate asortate, precum și în pregătirea unor mâncăruri specifice bucătăriei franceze și italiene). a comună este o plantă originară din nordul Africii, Europa și Asia, al cărei areal natural s-a extins și în America de Nord. Este cultivată în regiunile temperate. Plantă erbacee perenă, spontană și adesea cultivată pentru rădăcinile sale din care se extrage un surogat de cafea. Cicoarea are o arie mare de răspândire în pășuni și fânețe, în locuri necultivate, pe marginea drumurilor, căilor ferate
Cicoare () [Corola-website/Science/309764_a_311093]
-
unor mâncăruri specifice bucătăriei franceze și italiene). a comună este o plantă originară din nordul Africii, Europa și Asia, al cărei areal natural s-a extins și în America de Nord. Este cultivată în regiunile temperate. Plantă erbacee perenă, spontană și adesea cultivată pentru rădăcinile sale din care se extrage un surogat de cafea. Cicoarea are o arie mare de răspândire în pășuni și fânețe, în locuri necultivate, pe marginea drumurilor, căilor ferate și șanțurilor, pe marginea apelor curgătoare, din zona de câmpie
Cicoare () [Corola-website/Science/309764_a_311093]
-
și California), cea mai mare parte din țările mediteraneene, alte țări: Brazilia, Costa Rica, Belize, Cuba, Pakistan, China, India, Iran, Egipt, Turcia și Africa de Sud. Creste în general în regiuni umede. Înghețul prelungit sub 0 °C, afectează fructul și calitatea acestuia. Se cultivă ca arbore agricol și ornamental. Portocalele conțin vitaminele A și C, fier, calciu și potasiu, având un rol important în dezvoltarea sistemului imunitar al organismului, iar prin antioxidanții componenți reduc efectele îmbătrânirii. Mineralele conținute contribuie la scăderea tensiunii arteriale, reduc
Portocal () [Corola-website/Science/309804_a_311133]
-
serviciilor secrete israeliene. În cursul Războiului de Șase Zile din anul 1967, Amit a avut la dispoziție o rețea de informatori care pătrundea în interiorul armatei egiptene, oferind detalii-cheie pentru ofensivele militare israeliene atât aeriene, cât și de la sol. Amit a cultivat strânse relații personale cu CIA. După retragerea din cadrul Mossad, el a continuat să fie o voce activă în cadrul comunității de informații și a mai desfășurat și alte activități pentru guvernul israelian. În perioada 1968-1977 a îndeplinit funcția de director al
Meir Amit () [Corola-website/Science/309874_a_311203]
-
Olea salicifolia, Olea tetragonoclada, Olea tsoongii, Olea undulata. Există, însă, un foarte mare număr de varietăți de măslini cunoscuți crescătorilor din ziua de azi. Doar în Italia au fost identificate peste 300 de varietăți, însă dintre acestea doar câteva sunt cultivate pe suprafețe întinse. Principalele varietăți întâlnite în Italia sunt: Frantoio, Leccino și Carolea. Compărând aceste varietăți cu varietățile descrise de savanții Romei antice nu s-a reușit o identificare sigură. Se crede, totuși, că unele varietăți existente în zilele noastre
Măslin () [Corola-website/Science/309925_a_311254]