16,736 matches
-
care conțin sunătoare ( Hypericum perforatum ) din cauza riscului de scădere a concentrațiilor plasmatice și de diminuare a efectelor clinice ale tipranavirului ( vezi pct . 4. 5 ) . Este contraindicată administrarea concomitentă de APTIVUS cu doză mică de ritonavir , cu substanțe active cu clearance dependent în mare măsură de CYP3A sau ale căror concentrații plasmatice mari se asociază cu evenimente adverse grave și/ sau care pun în pericol viața . Aceste substanțe active includ antiaritmice ( amiodaronă , bepridil , chinidină ) , antihistaminice ( astemizol , terfenadină ) , derivate de ergot ( dihidreoergotamină , ergonovină
Ro_76 () [Corola-website/Science/290836_a_292165]
-
triazolam administrate oral . Pentru precauții privind administrarea parenterală de midazolam vezi pct . 4. 5 ) și inhibitori de HMG- CoA reductază ( simvastatină și lovastatină ) . În plus , este contraindicată administrarea concomitentă de APTIVUS cu doză mică de ritonavir , cu medicamente cu clearance dependent în mare măsură de CYP2D6 , precum antiaritmicele flecainidă , propafenonă și metoprolol recomandat în insuficiența cardiacă ( vezi pct . 4. 5 ) . 3 4. 4 Atenționări speciale și precauții speciale pentru utilizare APTIVUS trebuie administrat cu o doză mică de ritonavir pentru a
Ro_76 () [Corola-website/Science/290836_a_292165]
-
să determine creșterea concentrațiilor de itraconazol sau ketoconazol . Itraconazolul sau ketoconazolul trebuie utilizate cu precauție ( nu se recomandă doze > 200 mg pe zi ) . Voriconazol : Inhibitorii de HMG CoA reductază : Simvastatină și lovastatină : Metabolizarea inhibitorilor de HMG CoA reductază este dependentă în mare măsură de CYP3A , astfel că utilizarea de APTIVUS administrat cu o doză mică de ritonavir , concomitent cu simvastatină sau lovastatină este contraindicată din cauza unui risc crescut de miopatie , inclusiv rabdomioliză ( vezi pct . 4. 3 ) . Atorvastatină : APTIVUS , administrat concomitent
Ro_76 () [Corola-website/Science/290836_a_292165]
-
doza de claritromicină trebuie redusă cu 75 % . Nu sunt necesare ajustări ale dozelor la pacienții cu funcția renală normală . Alte medicamente : Este contraindicată administrarea de APTIVUS cu o doză mică de ritonavir , concomitent cu substanțe active al căror clearance este dependent în mare măsură de CYP3A și pentru care concentrațiile plasmatice crescute sunt asociate cu evenimente grave și/ sau care pun viața în pericol . Aceste substanțe active includ antiaritmice ( amiodaronă , bepridil , chinidină ) , antihistaminice ( astemizol , terfenadină ) , derivați de ergot ( dihidroergotamină , ergonovină , ergotamină
Ro_76 () [Corola-website/Science/290836_a_292165]
-
ergotamină , metilergonovină ) , medicamente pentru motilitatea gastro - intestinală ( cisapridă ) , neuroleptice ( pimozidă , sertindolă ) și sedative/ hiponotice ( triazolam ) ( vezi pct . 4. 3 ) . În plus , este contraindicată administrarea de APTIVUS cu o doză mică de ritonavir concomitent cu substanțe active al căror clearance este dependent în mare măsură de CYP2D6 , precum antiaritmicele flecainidă , propafenonă și metoprolol recomandat în insuficiența cardiacă . ( vezi pct . 4. 3 ) . Unele antiinfecțioase nu sunt recomandate ( halofantrină , lumefantrină ) , ca și alte medicamente ( tolterodină ) ( vezi pct . 4. 4 ) . Contraceptive orale/ estrogeni : APTIVUS , administrat
Ro_76 () [Corola-website/Science/290836_a_292165]
-
molecular , efectele tacrolimus par a fi mediate prin legarea de o proteină citozolică ( FKBP12 ) , responsabilă de acumularea intracelulară a compusului . Complexul FKBP12- tacrolimus se leagă specific și competitiv de calcineurină si o inhibă . Astfel este inhibată calea de transducție calciu - dependentă a semnalului limfocitelor T , prevenind transcripția unor gene care codifică limfokinele . Tacrolimus este un medicament imunosupresor de potență ridicată , a cărui acțiune a fost demonstrată experimental atât in vitro cât și in vivo . În particular , tacrolimus inhibă formarea limfocitelor citotoxice
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
potență ridicată , a cărui acțiune a fost demonstrată experimental atât in vitro cât și in vivo . În particular , tacrolimus inhibă formarea limfocitelor citotoxice , care sunt , în principal , responsabile de rejetul grefei . Tacrolimus inhibă activarea limfocitelor T și a limfocitelor B dependente de limfocitele T helper , precum și formarea limfokinelor ( precum interleukinele 2 , 3 și γ interferon ) și expresia receptorului pentru interleukina 2 . 11 Rezultatele din studiile clinice în care s- a administrat o dată pe zi tacrolimus sub formă de Advagraf Transplant hepatic
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
molecular , efectele tacrolimus par a fi mediate prin legarea de o proteină citozolică ( FKBP12 ) , responsabilă de acumularea intracelulară a compusului . Complexul FKBP12- tacrolimus se leagă specific și competitiv de calcineurină si o inhibă . Astfel este inhibată calea de transducție calciu - dependentă a semnalului limfocitelor T , prevenind transcripția unor gene care codifică limfokinele . Tacrolimus este un medicament imunosupresor de potență ridicată , a cărui acțiune a fost demonstrată experimental atât in vitro cât și in vivo . În particular , tacrolimus inhibă formarea limfocitelor citotoxice
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
potență ridicată , a cărui acțiune a fost demonstrată experimental atât in vitro cât și in vivo . În particular , tacrolimus inhibă formarea limfocitelor citotoxice , care sunt , în principal , responsabile de rejetul grefei . Tacrolimus inhibă activarea limfocitelor T și a limfocitelor B dependente de limfocitele T helper , precum și formarea limfokinelor ( precum interleukinele 2 , 3 și γ interferon ) și expresia receptorului pentru interleukina 2 . 26 Rezultatele din studiile clinice în care s- a administrat o dată pe zi tacrolimus sub formă de Advagraf Transplant hepatic
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
molecular , efectele tacrolimus par a fi mediate prin legarea de o proteină citozolică ( FKBP12 ) , responsabilă de acumularea intracelulară a compusului . Complexul FKBP12- tacrolimus se leagă specific și competitiv de calcineurină si o inhibă . Astfel este inhibată calea de transducție calciu - dependentă a semnalului limfocitelor T , prevenind transcripția unor gene care codifică limfokinele . Tacrolimus este un medicament imunosupresor de potență ridicată , a cărui acțiune a fost demonstrată experimental atât in vitro cât și in vivo . În particular , tacrolimus inhibă formarea limfocitelor citotoxice
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
potență ridicată , a cărui acțiune a fost demonstrată experimental atât in vitro cât și in vivo . În particular , tacrolimus inhibă formarea limfocitelor citotoxice , care sunt , în principal , responsabile de rejetul grefei . Tacrolimus inhibă activarea limfocitelor T și a limfocitelor B dependente de limfocitele T helper , precum și formarea limfokinelor ( precum interleukinele 2 , 3 și γ interferon ) și expresia receptorului pentru interleukina 2 . 41 Rezultatele din studiile clinice în care s- a administrat o dată pe zi tacrolimus sub formă de Advagraf Transplant hepatic
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
trebuie folosit în cadrul triplei terapii orale a diabetului zaharat . Următoarele specificări se referă la AVAGLIM sau la fiecare dintre cele două substanțe active ( rosiglitazonă și glimepiridă ) . Hipoglicemia Pacienții tratați cu AVAGLIM pot avea un risc crescut de apariție a hipoglicemiei dependente de doză ( vezi pct . 4. 8 ) . Se recomandă ca pacienții care urmează o terapie asociată cu rosiglitazonă și clorpropamidă să nu o înlocuiască brusc cu AVAGLIM , deoarece clorpropamida are un timp de înjumătățire lung , ceea ce poate crește riscul de apariției
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]
-
renală , greutatea corporală mică , malnutriția , administrarea concomitentă cu anumite alte medicamente ( vezi pct . Retenția hidrică și insuficiența cardiacă Tiazolidindionele pot determina retenție hidrică care poate agrava sau precipita semnele sau simptomele de insuficiență cardiacă congestivă . Rosiglitazona poate determina retenție hidrică dependentă de doză . Posibila contribuție a retenției hidrice la creșterea în greutate trebuie evaluată individual întrucât creșterea rapidă și excesivă în greutate a fost raportată foarte rar , ca fiind un semn de retenție hidrică . Toți pacienții , în special cei cărora li
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]
-
ale căror cicluri anovulatorii sunt determinate de rezistența la insulină . Pacientele trebuie să cunoască riscul de apariție a unei sarcini ( vezi pct . 4. 6 ) . Creșterea în greutate În cursul studiilor clinice efectuate cu rosiglitazonă s- a evidențiat creșterea în greutate dependentă de doză , care a fost mai mare atunci când s- a utilizat în asociere cu insulina . De aceea , greutatea corporală trebuie monitorizată periodic , dat fiind că aceasta poate fi atribuită retenției hidrice , care se poate asocia cu insuficiență cardiacă . Monitorizarea hematologică
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]
-
atunci când s- a utilizat în asociere cu insulina . De aceea , greutatea corporală trebuie monitorizată periodic , dat fiind că aceasta poate fi atribuită retenției hidrice , care se poate asocia cu insuficiență cardiacă . Monitorizarea hematologică Tratamentul cu rosiglitazonă se asociază cu scăderea dependentă de doză a valorilor hemoglobinei . În cazul pacienților care prezintă valori mici ale hemoglobinei înainte de începerea terapiei , în timpul tratamentului cu Avaglim există un risc crescut de apariție a anemiei . Tratamentul pacienților cu deficit de G6PD cu medicamente sulfonilureice poate conduce
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]
-
de vedere clinic cu substraturile sau inhibitorii CYP2C9 . Administrarea concomitentă a rosiglitazonei și gemfibrozilului ( un inhibitor al CYP2C8 ) a produs o creștere de două ori a concentrațiilor plasmatice ale rosiglitazonei . Deoarece există posibilitatea creșterii riscului de apariție a reacțiilor adverse dependente de doză , ar putea fi necesară reducerea dozei de rosiglitazonă . Trebuie avută în vedere monitorizarea atentă a controlului glicemic ( vezi pct . 4. 4 ) . Administrarea concomitentă a rosiglitazonei și rifampicinei ( un inductor al CYP2C8 ) a produs o scădere cu 66 % a
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]
-
reducerea HbA1c . Nu există studii încheiate privind evaluarea efectelor cardiovasculare pe termen lung la pacienții tratați cu rosiglitazonă . Glimepiridă Glimepirida este o subtanță hipoglicemiantă activă pe cale orală , care aparține clasei sulfonilureelor . Poate fi utilizată în tratamentul diabetului zaharat non - insulino - dependent . Glimepirida acționează în special prin stimularea eliberării insulinei de la nivelul celulelor beta - pancreatice . Ca în cazul altor sulfoniluree , acest efect se bazează pe îmbunătățirea răspunsului celulelor beta - pancreatice la stimulul fiziologic reprezentat de glucoză . În plus , glimepirida pare să aibă
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]
-
se bazează pe îmbunătățirea răspunsului celulelor beta - pancreatice la stimulul fiziologic reprezentat de glucoză . În plus , glimepirida pare să aibă efecte extrapancreatice importante , demonstrate , de asemenea , pentru alte sulfoniluree . Sulfonilureele reglează secreția de insulină prin închiderea canalelor de potasiu ATP - dependente de la nivelul membranei celulelor beta - pancreatice . Închiderea canalelor de potasiu determină depolarizarea celulelor beta - pancreatice și se produce prin deschiderea canalelor de calciu , rezultând un influx masiv de ioni de calciu în celulă . Aceasta conduce la eliberarea insulinei prin exocitoză
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]
-
musculare și adipoase izolate . Glimepirida inhibă sinteza hepatică de glucoză prin creșterea concentrației intracelulare a fructozo - 2, 6 - bifosfatului , care la rândul lui inhibă gluconeogeneza . Cea mai mică doză orală eficace este de aproximativ 0, 6 mg . Efectul glimepiridei este dependent de doză și reproductibil . Răspunsul fiziologic la efort fizic intens - o reducere a secreției de insulină - se menține pe durata tratamentului cu glimepiridă . Nu a existat o diferență semnificativă în ceea ce privește efectul , indiferent dacă medicamentul a fost administrat cu 30 de
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]
-
trebuie folosit în cadrul triplei terapii orale a diabetului zaharat . Următoarele specificări se referă la AVAGLIM sau la fiecare dintre cele două substanțe active ( rosiglitazonă și glimepiridă ) . Hipoglicemia Pacienții tratați cu AVAGLIM pot avea un risc crescut de apariție a hipoglicemiei dependente de doză ( vezi pct . 4. 8 ) . Se recomandă ca pacienții care urmează o terapie asociată cu rosiglitazonă și clorpropamidă să nu o înlocuiască brusc cu AVAGLIM , deoarece clorpropamida are un timp de înjumătățire lung , ceea ce poate crește riscul de apariției
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]
-
renală , greutatea corporală mică , malnutriția , administrarea concomitentă cu anumite alte medicamente ( vezi pct . Retenția hidrică și insuficiența cardiacă Tiazolidindionele pot determina retenție hidrică care poate agrava sau precipita semnele sau simptomele de insuficiență cardiacă congestivă . Rosiglitazona poate determina retenție hidrică dependentă de doză . Posibila contribuție a retenției hidrice la creșterea în greutate trebuie evaluată individual întrucât creșterea rapidă și excesivă în greutate a fost raportată foarte rar , ca fiind un semn de retenție hidrică . Toți pacienții , în special cei cărora li
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]
-
ale căror cicluri anovulatorii sunt determinate de rezistența la insulină . Pacientele trebuie să cunoască riscul de apariție a unei sarcini ( vezi pct . 4. 6 ) . Creșterea în greutate În cursul studiilor clinice efectuate cu rosiglitazonă s- a evidențiat creșterea în greutate dependentă de doză , care a fost mai mare atunci când s- a utilizat în asociere cu insulina . De aceea , greutatea corporală trebuie monitorizată periodic , dat fiind că aceasta poate fi atribuită retenției hidrice , care se poate asocia cu insuficiență cardiacă . Monitorizarea hematologică
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]
-
atunci când s- a utilizat în asociere cu insulina . De aceea , greutatea corporală trebuie monitorizată periodic , dat fiind că aceasta poate fi atribuită retenției hidrice , care se poate asocia cu insuficiență cardiacă . Monitorizarea hematologică Tratamentul cu rosiglitazonă se asociază cu scăderea dependentă de doză a valorilor hemoglobinei . În cazul pacienților care prezintă valori mici ale hemoglobinei înainte de începerea terapiei , în timpul tratamentului cu Avaglim există un risc crescut de apariție a anemiei . Tratamentul pacienților cu deficit de G6PD cu medicamente sulfonilureice poate conduce
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]
-
de vedere clinic cu substraturile sau inhibitorii CYP2C9 . Administrarea concomitentă a rosiglitazonei și gemfibrozilului ( un inhibitor al CYP2C8 ) a produs o creștere de două ori a concentrațiilor plasmatice ale rosiglitazonei . Deoarece există posibilitatea creșterii riscului de apariție a reacțiilor adverse dependente de doză , ar putea fi necesară reducerea dozei de rosiglitazonă . Trebuie avută în vedere monitorizarea atentă a controlului glicemic ( vezi pct . 4. 4 ) . Administrarea concomitentă a rosiglitazonei și rifampicinei ( un inductor al CYP2C8 ) a produs o scădere cu 66 % a
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]
-
reducerea HbA1c . Nu există studii încheiate privind evaluarea efectelor cardiovasculare pe termen lung la pacienții tratați cu rosiglitazonă . Glimepiridă Glimepirida este o subtanță hipoglicemiantă activă pe cale orală , care aparține clasei sulfonilureelor . Poate fi utilizată în tratamentul diabetului zaharat non - insulino - dependent . Glimepirida acționează în special prin stimularea eliberării insulinei de la nivelul celulelor beta - pancreatice . Ca în cazul altor sulfoniluree , acest efect se bazează pe îmbunătățirea răspunsului celulelor beta - pancreatice la stimulul fiziologic reprezentat de glucoză . În plus , glimepirida pare să aibă
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]