17,663 matches
-
să vă las singuri, zise Paznicul râzând. Cred că aveți să vă spuneți o mulțime de lucruri. Bine, stați de vorbă liniștiți... dar nu prea mult. Să nu cumva să vă dea prin cap să rămâneți împreună pentru că iar vă despart. Ce rost ar avea atâta bătaie de cap? N-ar fi bine pentru nici unul din voi. Sper că înțelegeți ce vreau să zic. Am încuviințat. Poate că avea dreptate. Dacă ne lipeam la loc, iar o lua de la capăt cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai mare parte a amintirilor mele sunt la tine. — Și ce-i cu asta? La ce crezi că sunt bune? Ca să ne folosească la amândoi, ar trebui să fim iar împreună. Dar e imposibil. La cea mai mică încercare, ne despart definitiv. De aceea n-am ținut să te mai întâlnesc și mă gândesc de unul singur la semnificația orașului, la tot ce se întâmplă aici. — Ai ajuns la vreo concluzie? am întrebat. — Am mai înțeles câte ceva, dar nu-ți pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să ajungem în oraș până nu se întunecă, să trag un pui de somn și să merg la muncă. — Am înțeles. V-aș conduce până la ieșirea din pădure, dar nu pot pleca de la centrală. Îmi pare sincer rău. Ne-am despărțit în fața căsuței. — Vă rog să mai veniți pe la mine și să-mi cântați și mie la instrumentul acela. Vă aștept cu plăcere. — Vă mulțumim, am zis. Cu cât ne îndepărtam mai mult de centrală, cu atât vâjâitul era mai slab
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la care plecam de obicei, mi-am înfășurat fularul în jurul gâtului, mi-am pus mănușile și căciula pe care mi-o dăduse bătrânul. Am strâns armonica și am băgat-o în buzunarul paltonului. Îmi devenise indispensabilă și nu mă puteam despărți de ea nici o clipă. — Ai grijă! Și pentru tine e o perioadă foarte importantă. Dacă pățești acum ceva, îți revii foarte greu. — Am înțeles. O să fiu atent. După cum îmi imaginasem, groapa era acoperită de zăpadă. Bătrânii dispăruseră, uneltele lor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de bumbac. — E timpul să plec. M-am uitat la ceas. Ora zece și douăzeci și două de minute. — Te conduc. Nu-i nevoie. Îmi fac niște cumpărături prin apropiere și apoi iau trenul. E mai simplu așa. Atunci ne despărțim aici. Eu mai stau un pic. Îmi place locul acesta. — Îți mulțumesc pentru unghieră. Îmi dai un telefon când te întorci? — O să te caut la bibliotecă. Îmi place să văd oamenii muncind. La revedere! spuse ea. M-am uitat după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nepoata lui. Nu știu însă la ce mi-au folosit. Stau și mă întreb ce am făcut pentru propria mea existență și pentru a-i împiedica dispariția. Probabil că și în capul ei s-ar fi născut aceeași întrebare. Ne despărțeau douăzeci de ani. Nu-mi dădeam seama pe ce ar fi pus preț și pe ce nu. Astea erau în afara cadrului. În cadru nu rămâneau decât porumbeii, fântâna arteziană, iarba, mama cu fata. Nu-mi venea să renunț la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe care le-am creat. E o lume întreagă! Înțeleg că pentru tine nu e bine cum am procedat și te rog să mă ierți pentru nedreptatea pe care ți-am făcut-o. Îmi este cumplit de greu să mă despart de tine. Responsabilitatea îmi aparține în exclusivitate și trebuie să suport singur consecințele. Asta e lumea mea și numai a mea. Zidul mă împrejmuiește, râul curge prin mine, fumul mă arde. Umbra s-a ridicat și a privit calmă suprafața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
16 , drumul pe jos , Casa sindicatelor - Piața Unirii . Orele 16 - 17 , staționare nesemnificativă în Piața Unirii cca 20 minute , retragerea în restaurantul Unirea și ... drumul spre casă . Ne găsim așa dar , în 14 decembrie 1989 . Transcriu din carte : “Ne-am despărțit . Trecuse de orele 17 și am pornit spre casă . Prutianu și Secăleanu aveau bilete la un concert cu Dan Grigore . Spre casă m-am întâlnit cu feciorul meu care mergea la antrenament . N.n. După varianta nr.1 Spiridon nu trecuse
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
a acelei ars bene et pulchre dicendi. Conceptul de literatură, pe care F. îl urmărește în Antichitatea greacă și latină, în Evul Mediu și în epoca modernă, nu oferea, în vechime, spațiu pentru distincții obișnuite astăzi. Literatura nu era limpede despărțită de alte întreprinderi culturale, iar „scrisul frumos”, „literatura artistică” stăteau alături de alte tipuri de discurs (filosofic, juridic, teologic, istoriografic, „științific” chiar), cu condiția ca acelea să fie marcate de eloquentia, să fie scrise „frumos”. Prin urmare, conceptul de „literatură veche
FLORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
Terapia muncii (1981), limbajul liric al lui F. se radicalizează progresiv, evoluând programatic în favoarea unei poezii-document, eliberată de metafora somptuoasă și de complexul marilor teme metafizice, ostentativ abordate, ca un blazon obligatoriu al profunzimii și al sensibilității poetice. Poetul se desparte de retorismul primelor sale cărți și chiar de ceea ce reprezenta acolo una dintre coordonatele fundamentale ale universului său liric, senzualitatea eruptivă a imaginii. El încetează să mai fie o variantă a inspiratului romantic, care codifică ori conotează metaforic realul. Nu
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
Când liniștea mă împresoară / Ca luna, ca o stea, ca o pustie.” O altă ipostază a lui D., cea de stilistician-semiotician, nu face decât să aducă o mărturie în plus că cele două componente ale scrisului său nu se pot despărți. Dialectica limbajului poetic (1986) investighează raportul limbă-limbaj-poezie, constatând că textul poetic este ghidat semantic de un sens matricial, că poezia nu trebuie decodată niciodată în accepția matematică a termenului și că poeticitatea este element comun emițătorului și receptorului. Vocația de
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
controlului intern. În general, în România, conceptului de control i s-a atribuit o semnificație restrânsă, și anume, verificarea tranzacțiilor în vederea conformării cu reglementările în vigoare. Însă, în contextul implementării principiilor de bună practică, conform definiției, controlul trebuie să se despartă de această semnificație restrânsă și să se reorganizeze pe principiile guvernanței corporative recomandate de Comisia Europeană. În literatura de specialitate sunt recunoscute cinci funcții ale managementului , ca fiind știința/arta conducerii, și anume: previziune/pro gramare, organizare, coordonare, comandă/antrenare
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
posibile relații intertextuale sunt frecvente: două Pachițe trimit la cele două Ancuțe sadoveniene, pasărea apocaliptică la Balaurul lui Sadoveanu, iar numele multor personaje se înrudesc cu cele din proza lui Dan Giosu etc. Romanul Milionar la marginea Imperiului (1998) se desparte de primele exerciții narative în mai multe privințe. Este un roman politic, „în marginea ficțiunii”, având drept nucleu evenimentele din 1989, o copioasă parodie a tranziției românești și totodată un roman discret autobiografic despre iubire, despre condiția intelectualului, într-un
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
când nu pierd nici o mișcare a ta, când respir, mănânc și beau pentru tine, umblu, privesc și mă tem pentru tine.../ Când tot ce văd este ceea ce ție îți va părea demult cunoscut./ Nu stă nimic între noi, nu ne desparte decât durerea. Vei mai fi vreodată atât de departe?” Romanele scrise de D. sunt de asemenea axate pe problematica responsabilității morale în lumea contemporană, cu o atenție specială pentru reacția și comportamentul feminin. Personaje figurate între intelectuale - actrițe, jurnaliste, medici
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
în 1981. A mai colaborat la „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „România literară” ș.a. Din 1997, este redactor-șef al revistei „Viața românească”. Intimitatea verbului anunță un lirism reflexiv, retractil, livresc, abstractizant, de care autorul nu se va despărți nici în volumele următoare. Temele predilecte sunt destinul, dragostea, cunoașterea, adevărul, memoria, existența/inexistența, moartea, timpul/eternitatea, jertfa, idealul/realul, tăcerea/cuvintele, toate puse interogativ sub semnul principiului coincidenței contrariilor („Drumul în sus și drumul în jos, sunt unul și
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
Artur Stavri, la hebdomadarul „Pagini literare”. Din martie 1905, timp de doi ani, lucrează alături de soția sa, Constanța Hodoș, care întemeiase publicația bilunară „Revista nouă”. În 1906 devine, împreună cu G. Coșbuc, director al revistei „Vieața literară”, de care amândoi se despart un an mai târziu. Între 1914 și 1916 redactează în întregime revista „Războiul popoarelor”, iar în 1915 întemeiază, în colaborare, publicația satirică „Mojicul”. În aceeași perioadă i se oferă conducerea revistei-magazin „Astra”, la care va scrie câțiva ani. De asemenea
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
Garréta este o scriitoare reflexivă. Romanele ei nu au dialoguri, nu vorbește decît naratoarul/ea. O face atît pentru că, desigur, „are ceva de spus”, cît și pentru că posedă mijloacele tehnice necesare. În acest moment În literatura franceză există două tabere despărțite de concepția despre scriitură: universitarii cred În frază, În stil, În vreme ce nonconformiștii cred În simplitatea spunerii. Alături de Pascal Quignard, Pierre michon, Pierre Bergounioux, Anne Garréta posedă o retorică tradițional franceză, elegantă pînă la rafinament, uneori abstrusă, exploatatoare moderată de dicționar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Împreună cu copiii, la casa lui de vacanță. Aici, Între Chloé, distrusă și Pierre, ursuz, are loc o discuție din care prima (alături de cititor) află cum Pierre și-a ratat viața din cauza lașității. Da, pentru că i se oferise ocazia să se despartă de soția lui, pe care n-o iubea, și să se Însoare cu iubirea vieții lui, o traducătoare Întîlnită În Hong Kong. „Idila” a fost dureroasă datorită iminenței sfîrșitului, viața dedublată (soț și amant), la fel. Povestea acestui adulter, Însă - care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
coloană. Toate personajele echenoziene au această calitate unică de a nu avea un loc al lor, de a oscila mereu, de a nu reuși fără să eșueze, de a divorța (este ceea ce i se Întâmplă lui Ferrer) fără a se despărți de nevastă, de a deceda fără a fi murit, ceea ce se Întâmplă cu Delahaye. Care, sub numele de Baumgartner (care are capriciul de a nu se numi Baumgarten), Îi fură șefului său tezaurul proaspăt adus de la Polul Nord. Pentru aceasta apelează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
era populată cu mutanți rezidenți ai unei mănăstiri, care se Îndeletniceau cu arderea de vii a inocenților Într-un nou holocaust, după ce acțiunea romanului Lisbonne, dernière marge (Lisabona, ultima graniță, 1990) se petrecea Într-un neverosimil secol II, Volodine se desparte de un pseudo-SF și pășește cu Îndrăzneală În plin război rece, aducînd În proza franceză contemporană violență, baroc, dar și clocotul verbal și explozia lexicală nemaicunoscute de la Céline Încoace. Senzația cea mai pregnantă produsă de scrierile sale este aceea de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de moderni. Acolo unde Foucault Începe să sape spre Cuvintele și lucrurile, se oprește Quignard. Dacă totuși secolul XX este prezent În Umbrele rătăcitoare, aceasta se datorează explicitării unei atitudini aflate În filigranul oricărei legende relatate. O atitudine etică Îl desparte pe Pascal Quignard de tot ceea ce Înseamnă civilizația tehnică, dictatura drepturilor omului, filoperisabilitatea contemporană, tirania Unu-lui. Aici, scriitorul se Întîlnește cu spiritul aristocratic-libertin al unui Bataille, pe care-l citează cu Partea blestemată, al lui Deleuze sau al lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eticii și adevărului: „Pentru milioanele de oameni ai miturilor și fervorilor naturale, «telurice», cum spune Keyserling, intelectualii intransigenți apar un fel de oportuniști sau negativiști dăunători și primejdioși. Oportuniști când, sub veghea unicului criteriu al binelui etern și universal, ei despart elementele valoroase de cele nevrednice sau absurde din ansamblul unei mișcări puse în lucru. Negativiști, când ei subliniază mai cu seamă latura nedemnă, neștiințifică, neomenoasă a mișcării. De aici provine situația tragică și aproape futilă a cugetătorului voitor de bine
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
fiind mărginit de cel al comunelor Movila, Bordușani, Stelnica (nord-vest, nord și est) și Borcea (sud), dar și de județul Călărași (est, sud și vest). El se află în partea de sud-est a țării, între orașele București, de care-l despart 150 km, și Constanța, cel mai mare port românesc la Marea Negră (situat la 80 km). Feteștiul se află pe cursul inferior al Dunării (sud-estul Europei Centrale), fluviu unit cu Rinul prin canalul Dunăre-Main. Coordonatele geografice ale așezării sunt: 44
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Henri H. Stahl și Dimitrie Gusti, când, după război, au avut posibilitatea de a pleca în America, la Columbia University din New York, dar nu au făcut-o. „Dar și Gusti, și tatăl meu au spus nu, nu vrem să ne despărțim de țară. Nu credeau că se va întâmpla așa cum s-a întâmplat.” (p. 30) Un alt lucru probabil foarte puțin cunoscut de cei mai tineri dintre noi este prietenia dintre bunicul lui Paul H. Stahl și Nicolae Iorga. Copil fiind
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
vibrația unui suflet mereu fascinat de icoanele copilăriei, mereu înfiorat de înțelesurile unui destin al comunității și de rezonanțele călătoriilor în lumea culturii. Ion Horea continuă nu pe mesianicii ardeleni (Goga - Cotruș) [...], ci lirismul elegiac al lui Iosif. El se desparte astfel de alți poeți veniți din lumea țărănească (Al. Andrițoiu, Ion Brad, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru), se desparte și de poeții de la „Steaua”, orientați după 1956 spre o poezie de notație și cei dintâi, la noi, care recuperează „prozaismul”. Horea
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]