18,499 matches
-
o ceremonie simplă la care a participat numai familia, puțini câți suntem. Sigur, nu puteam rămâne veșnic împreună. Și totuși, nu înseamnă că suferim mai puțin. Iartă-mă pentru aceste vești triste! Fie să ne însoțească amintirea lui... Cu toată prietenia, Irina.” Am plâns citind aceste rânduri. Domnul Andronic a fost, înaintea lui Lionel și Andrei, tatăl meu în spirit, cel care m-a ajutat, încurajat și inspirat în toate momentele grele ale ultimilor ani petrecuți în România. Amintirea lui veșnică
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
valuri de exilați, în primul rând familiile cu copii. Vizita Birgittei (Trotzig), care a venit cu o floare roșie, tropicală. Bucurie. Am stat împreună de la șase până la miezul nopții. Mă-ntreb: cine suntem noi în realitate, păstrând delicata „floare” a prieteniei atâția ani, „floare” care, după cum se știe, se distruge chiar prin „șifonarea” unei singure petale? E mai bine să nu mă gândesc la nimic și să iau acest „dar” așa cum iau și aerul în care respir și vederea norilor de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
îmi lipsești, cât de fericit am fost cu tine, mon miracle. Nu pot și nu vreau să trăiesc fără tine: trebuie să știi asta o dată pentru totdeauna! Al tău, mon amour - ca întotdeauna și pentru totdeauna. René. Ianuarie În toate prieteniile se insinuează ceva ciudat. Mai ales dinspre prietenii care-mi fac confesiuni intime, lucru ce-mi repugnă total, din cauza caracterului meu pasionat ascetic. Priviri languroase mi se adresează din nou - fără nici un sens. Alunecarea prieteniei către sexualitate? Scriu acum, la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
totdeauna. René. Ianuarie În toate prieteniile se insinuează ceva ciudat. Mai ales dinspre prietenii care-mi fac confesiuni intime, lucru ce-mi repugnă total, din cauza caracterului meu pasionat ascetic. Priviri languroase mi se adresează din nou - fără nici un sens. Alunecarea prieteniei către sexualitate? Scriu acum, la începutul anului, când setea mea de prietenie „dezinteresată” e enormă, în absența iubirii pierdute atât de brutal. Ca o înaltă lecție că totul e fragil în lumea asta de umbre colorate. Cineva care mă cunoaște
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dinspre prietenii care-mi fac confesiuni intime, lucru ce-mi repugnă total, din cauza caracterului meu pasionat ascetic. Priviri languroase mi se adresează din nou - fără nici un sens. Alunecarea prieteniei către sexualitate? Scriu acum, la începutul anului, când setea mea de prietenie „dezinteresată” e enormă, în absența iubirii pierdute atât de brutal. Ca o înaltă lecție că totul e fragil în lumea asta de umbre colorate. Cineva care mă cunoaște „pe de rost”, cu trecut, prezent și viitor, nu încetează să mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tot ce există. Chiar și cu cei cu care mă întâlnesc mai des, cu care sunt sigură că mă întâlnesc și în „irealitate”, în invizibil, de aceea senzația certă că ne cunoaștem de o eternitate, că suntem în „expansiune” cu prietenia și iubirea noastră. Nu e „totul” aici, ci și „acolo” - de asta ar trebui să-mi aduc mereu aminte în clipe de „singurătate”, când nu „pot să văd” că sunt cu cei dragi în nevăzut. 16 august. Cincizeci și unu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ravagii în numele unui plan cosmic de neînțeles pentru noi, muritorii. Iubirea prin care se întreține viața pe pământ poartă în ea durerea, posibilitatea de a te dezintegra și decădea pe locul cel mai josnic al scării biologice în spirală. Dar prietenia mi-a părut mereu ca o alinare, aducătoare și ea de mari dezamăgiri, dar cu mult mai puține decât dezamăgirile degradatoare ale pasiunii. Se spune, pe bună dreptate, că te poți îndrăgosti de un bandit, de un răufăcător, lipsit total
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bandit, de un răufăcător, lipsit total de calități morale, dar că nu poți accepta ca prieten adevărat decât pe cel la care ai remarcat înalte calități ale sufletului. De aceea, pasiunea trebuie mereu protejată cu aburi de răcoare venind de la prietenie. De aceea îi ierți iubitului minciunile și trădarea, dar niciodată prietenului, pentru că ai exigențe elevate. Au sosit de la Stockholm prietenii iubiți Micaela și poetul Alexandru Lungu. Nu ne-am mai văzut de ani de zile, din timpul oniric când ne
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sentimentul securității, aș zice chiar al invulnerabilității. Nu voi uita niciodată prima mea lectură din Crimă și pedeapsă. Aveam șaisprezece ani și mă găseam în punctul cel mai de jos și cel mai negru al adolescenței mele: fără iubire, fără prietenie, fără bani. Toată lumea exterioară și interioară îmi era ostilă, agresivă și amenințătoare. Niciodată totuși n-am resimțit atâta căldură-lectură, înțelegere-lectură, securitate-lectură decât citind Dostoievski. Curios, nu-i așa? E un sentiment pe care-l putem avea citind anumite cărți - nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
marea lui căldură, și lângă el Marina (Sandu), strălucind în felul ei erotic, cu flori și cărți, dar și poeta Denisa (Comănescu), cu Cartea de vise a lui Swedenborg în brațe, cu felul ei elegant de a ne deschide poarta prieteniei pentru viitor. Și Ileana (Mălăncioiu), ei bine, Ileana era așa cum o lăsasem în adolescență, cu inefabilul ei, cu dârza și marea ei personalitate, cu căldura care se arată la timpul cuvenit. Am simțit din partea acestor prieteni „miros de iubire”, așa cum
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de poeme, în 1965, neschimbat, frumos, cu părul argintiu strălucitor, alt prieten drag, Dan Cristea, profesorul (prietenul drag al lui Nichita) Mircea Dumitrescu și iubita mea prietenă Ileana, elegantă și sigură de ea. Inger (Johansson) a vorbit în franceză despre prietenia noastră și despre traducerea romanelor și a jurnalelor mele. Toți plini de emoție pentru „învierea” mea! Apoi a plouat cu interviuri și autografe. Totul aranjat cu mână sigură, prin grija și inteligența Marinei și generozitatea excepțională a ambasadorului. Domnul Alec
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
excepțional dotată pentru artele plastice și foarte privilegiată de toți profesorii ca urmare a talentului unic de a le face repezi portrete din câteva linii. După plecarea bruscă a Rodicăi în Franța, m-am simțit într-un fel „abandonată”, pentru că prietenia noastră crescuse, ea îmi ilustrase divin trei cărți, și ne vedeam destul de des - și am lăsat deoparte desenul. Întâlnirea cu René, faptul că trebuia să-i scriu cât mai puțin (din cauza cenzurii) și să desenez mai mult m-au împins
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un festival al etniilor, în care s-a povestit, s-au citit poeme, vorbindu-se despre încrucișări de drumuri, despre înnoire în urma întâlnirilor dintre creatorii diferitelor etnii, în Suedia. Am fost invitată și eu, și Birgitta (Trotzig) ca să vorbim despre prietenia noastră literară, despre cărțile noastre, să citim din cărțile care ne-au marcat și inspirat mereu de-a lungul anilor. Am vorbit despre „coincidențele” din viața noastră, printre altele că Birgitta a fost introdusă în literatură de Artur Lundkvist, exact
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mi-am amintit de visul de azi-noapte: priveam o pictură veche și deodată am văzut ochii Domnului vii, mă privea cu o infinită bunătate. Toată ziua am fost fericită din cauza acestui vis. Paștele ortodox. Am primit telegrame și flori de la prietenii români. Am visat că eram în mare dragoste cu un bărbat. Cine era? Nu știu, dar îl iubeam mult, era parcă ultima dragoste, la fel de nebună ca și prima îndrăgostire, când eram copil, aveam cinci ani și păstram pâine proaspătă ca să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
unele niciodată arătate monarhului sărbătorit. Mă întreb dacă nu cumva cadourile vor ajunge în magazii și apoi la gunoi. Dar regele le-a văzut măcar în treacăt sau la televiziune! Mă dor din nou mâinile, asta când mănânc mult, cu prietenii, mă las să alunec uitând legile bătrâneții: a mânca mai puțin, a citi și a desena mult, singurele lucruri care mă „vindecă” și liniștesc cu adevărat. Ileana (Mălăncioiu) mi-a scris că Mircea Ciobanu a murit brusc, de un atac
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să-mi iau tălpășița la Centrul de Presă, unde existăvorbărie în toate limbile posibile, dar cel puțin „tavanul” nu se zgâlțâie și nu țipă ca din gură de șarpe. L-am visat pe regele suedez, care-mi arăta o mare prietenie, tocmai inspecta gărzile surâzând. În aceeași zi am primit de la PEN treisprezece mii de coroane suedeze! Vizita lui Dalai Lama, la Stockholm. Mare succes datorită zâmbetului și cuvintelor lui vindecătoare, pline de înțelepciune. A spus clar că nu vrea să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am fost la mesă în ultimul timp... M-a bucurat că cineva îmi remarcă lipsa de la slujbă, asta chiar m-a flatat. I-am dăruit o planșă mare cu bufnița, Le grand duc, pentru el și Dagmar, asigurându-l de prietenia și simpatia mea, mulțumind pentru flori și dorindu-i numai binele. După plecarea lui am simțit o împunsătură în inimă la gândul că poate Rune venise ca să primească ceva, puțină căldură care să-i calmeze bătăile inimii aprinse misterios. Dar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dumnezeiește, apoi vorbind tinerilor cu acea frumusețe inconfundabilă venind dintr-un ascetism profund, ținând în echilibru o pasiune fără precedent pentru muzică. Mai mult, pe linia mamei, familiile Celibidache și Anghelidi se pare că s-au aflat mereu într-o prietenie durabilă. Când am sosit în Suedia și am făcut cunoștință cu Artur Lundkvist și Maria Wine, Artur a spus râzând că semăn cu Celibidache. Același lucru mi l-a spus și traducătoarea și prietena mea Inger Johansson. Era vorba de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Așa a scris maestrul Dogen în secolul al XIII-lea, transmițând spiritul lui Buddha până în Japonia, unde el a devenit Zen. Acum sunt la hotelul Ibis, rue Cambronne nr. 2, în apropiere de Arcul de Triumf, plin de flori, împreună cu prietenii, poetul Alexandru Lungu și soția sa, Micaela. Citesc cartea maestrului Dogen, comentată de Taisen Deshimaru, amestecând gândurile lui cu fulgerătoarea amintire a visului de azi-noapte: l-am visat pe Lionel, pentru prima oară de la moarte. Îmi lăsase moștenire niște bani
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
practica vieții cotidiene, altfel toate eforturile noastre sunt fără eficacitate. A trăi mi se pare din ce în ce mai mult a medita, fără a aștepta nimic, fără profit și contabilitate. A medita pentru a fi intimă cu mine însămi, din ce în ce mai mult, sesizând uneori „prietenia” dintre corp și ceea ce dă viață acestuia. A medita în felul meu este cunoașterea la care visez, este iubirea care nu cere nimic. Am visat din nou că René mă iubea. Eram și nu recunoșteam nimic din lumea în care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și promptitudinea atacurilor pe tot parcursul concertului ale fiecărei partide instrumentale au făcut ca statornicilor simpatizanți ai lui George Vintilă să le revină în memorie însăși tinerețea lor, când frecventau sălile de concert, iar în pauze schimbau opinii laudative cu prietenii, care astăzi poate nu mai sunt. Sărbătoritul demonstra totodată și temeinica sa pregătire, însușită mai întâi la Conservatorul George Enescu din Iași, sub îndrumarea lui Antonin Ciolan, care l-a învățat să descifreze tainele dirijatului, renunțând la Facultatea de Chimie
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
feluri de mâncare de pește, de te apuca amețeala numai la mișcarea atâtor și atâtor farfurii. Totul era delicios. Populația era majoritar formată din lipoveni. Oameni buni, blânzi și muncitori. Mă bucuram de bucate minunate, de oameni pe măsură, de prietenia fetei gazdei, Jeni. Totul părea senin și așa și a fost până la intrarea în viața mea a doamnei Cetvericov. La numai trei săptămâni de la începerea școlii, când începusem să găsesc soluții pentru a fi de folos clasei cu 60 de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o lăsase moștenire înainte de a pleca în cea lume sub tăișul cuțitului banditului Nasie iar noi am stat în casa părinților pe care am și cumpărat-o plătind datoriile la legea conversiunii, casa fiind ipotecată. Toate erau bune: părinții - părinți, prietenii la fel dar întâi septembrie se apropia îngrijorător. Toate cadrele didactice trebuiau să fie la postul lor, mai puțin eu, care nu aveam ceva asigurat. Stăteam de doi ani cu diploma de învățător în buzunar și atât. Am plecat la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Cahul, la 2-3 kilometri de Tabacu. Prin ei ne-am împrietenit și cu familia ștefan și Pașa Luca. Bietul Vladimir a rămas pe câmpiile de la Cotul Donului iar Luca a murit, după război, la București. Cea mai apropiată și sinceră prietenie a fost însă cu familia Lucreția și Ion Vulpe. El era magazioner în stația cfr Traian Val. Ne-am legat și prin cumetrie, fiindcă ei au botezat în 1936 pe cel de-al doilea fiu, Cornelius (Coca). Preotul comunei, un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
sfrșitul lui octombrie mi-a venit numirea și am funcționat până la întâi ianuarie cînd a apărut un post la Tabacu, de unde plecase la Bolgrad, domnul Gladkov. La Bulgărica, cu toate greutățile drumului pe care îl parcurgeam zilnic mă bucuram de prietenia lui Vladimir și a lui ștefan Luca. Vladimir era din comuna Tudor Vladimirescu, Emilia, soția lui, din Belcești, județul Iași. Luca ștefan era de naționalitate bulgară sau moldovean, dar ce contează, iar soția sa, Pașa, tot învățătoare, era fiica lui
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]