15,086 matches
-
Cununița grâului / Bucuria omului!"183 Metafora "omul-cosmos" este ilustrată cu ajutorul dialogului construit pe baza paralelismului analogic, anticipat de îmbinarea structurii narative cu elemente descriptive: " Acolo-n vale-n poieniță, / Doarme-o mândră copiliță, / Trece un voinic în grabă, / Mi-o sărută și-o întreabă: Ești fată sau măritată / Sau zână din cer picată, / Da sunt floarea-florilor, măi! Dragostea feciorilor, măi! Tu, voinice, cine ești, măi? Nu-s fecior, nici însurat, măi! Nici frumos din cer picat, măi! Sunt luceafărul din zori
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cu lacrimi udată, / Și de foc uscată, / De toți lepădată. CUCUL: Oricum te-i preface, / Tot nu ți-oi da pace, / Că și eu m-oi face / Un mic vătrărel, / Frumos, subțirel / Și-n foc oi intra / De te-oi săruta / Și te-oi coperi, / De foc te-oi feri / Încât chiar de silă, / Dacă nu de milă, / Tu mă-i îndrăgi / Și ne vom iubi. TURTURICA: Eu n-aș zice ba / Pentru dumneata, / Dar cumplit mi-e teamă / De cumplita
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
da pace, / Că și eu m-oi face / Un mic ciobănaș / Din fluier doinaș, / Ș-oi căta prin baltă / O trestie naltă, / Și cât te-oi vedea / Pe loc te-oi tăia / Și-n tine-oi cânta / Și te-oi săruta. TURTURICA: Ba, cucule, ba, / Nu te-oi asculta, / Porumbacule, / Frumușelule, / Pestrișorule, / Drăgușorule, / Știu că mi-ar fi bine / Să fiu tot cu tine, / Dar maică-ta-i rea, / Și decât cu ea, / M-oi face mai bine / Cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Într-o biserică. CUCUL: Oricum te-i preface, / Tot nu ți-oi da pace. Că și eu m-oi face / Un mic dăscălaș / La cel sfânt locaș. / Și pe la icoane / Oi duce plocoane, / Și m-oi închina / Și le-oi săruta / De luni care pică / Până duminică. / Iar când te-oi zări / Astfel ți-oi grăi: "Sfântă iconică, / Fă-te păsărică, / Ca să ne iubim, / Să ne drăgostim / La nouri, la soare, / În frunzi, la răcoare, / La stele, la lună / În veci
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
exista o deosebire semnificativă între magie și religie.60 El susținea că toate ritualurile magic religioase răspund nevoilor sufletești ale oamenilor, că pentru aceștia important este, în primul rând, ceea ce le oferă actul săvârșirii lor: „A arde o efigie. A săruta imaginea celui iubit. Acestea nu se bazează firește pe o credință într-un anumit efect asupra obiectului pe care îl reprezintă imaginea. Ele urmăresc o satisfacție și o ating. Sau mai degrabă ele nu urmăresc nimic; acționăm în acest fel
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o vor putea evita nici ei, În viitor. Ce păcat că dulcile plaiuri mioritice ale românilor sunt scăldate nu numai În cîntece de dor, ci și În tot atîtea naivități existențiale!... („SÎnt unii oameni care, cînd intră În Țara Românească, sărută bariera, fiindcă vin cu fracuri fără coadă, cizme fără tălpi, pălării fără fund, și peste șase ani se fac bancheri și proprietari” - Cilibi Moise). * „Omul este un animal al aparențelor; niciodată nu este mai mult el Însuși decît cînd joacă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
avea treizeci și șapte de ani, era căsătorit și era tatăl a cinci copii, un scriitor anonim din secolul al XVII-lea consemna„era atât de îndrăgostit de Aubigny, încât adesea, în văzul tuturor îl prindea de după gât și îl săruta“ (trad. n.). Comportamentul regelui i-a uimit pe toți: i-a conferit vărului său titlul de duce de Lennox, singurul titlu de duce al Scoției. Louis Crampton consideră că în această nouă postură, Lennox se confrunta cu o dilemă morală
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Într-o epocă religioasă, contemporanilor lui Iacob probabil că li s-a părut ciudată atracția tânărului rege pentru ducele Lennox. Curtenii au pus-o pe seama vârstei și a faptului că era orfan. Însă„un bărbat de vârstă mijlocie, care îl săruta pe Carr, cu brațele trecute în jurul mijlocului lui, probabil că i-a deranjat pe mulți“ Din nou, Iacob l-a copleșit pe Carr cu o mulțime de atenții, de la cadouri foarte scumpe până la titluri nobiliare. Autorul apocrif descrie interesul manifestat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o pălărie acoperită cu pene negre și având la cingătoare o spada, doamna de Lasalle ne-a pus muscheta pe umăr; după aceea o salutam, fără se ne scoatem totuși pălăriile, pentru că nu primise ordin să facem acest lucru. Ne săruta pe frunte, unul după altul, apoi ne binecuvânta după obiceiul cavalerilor. Era într-adevăr o femeie bună, căreia nu-i lipsea inteligența, dar care se cobora la nivelul vârstei tinere a Regelui și care o făcea pe copilul cu copiii
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
rugăciunii, preotul ia cununia mirelui și face cu ea chipul crucii pe fața mirelui zicând de trei ori: „Se cunună robul lui Dumnezeu (numele) cu roaba lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.” Și sărutând mirele cununia, o pune, preotul împreună cu nașul, pe capul mirelui. Asemenea se face și cu mireasa, apoi preotul binecuvintează de trei ori, cântând: „Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire și cu slavă încununează-i pe dânșii.” între soți, după cununie, există
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
credință, de ascultare față de arhiereu și de legile țării. Apoi este purtat de doi preoți în jurul Sfintei Mese în rugăciuni cântate și de fiecare dată face câte trei metanii în fața arhiereului, care stă la colțul din stânga al Sfintei Mese, apoi sărută colțul din dreapta unde se află icoana Sf. Ap. și Evanghelist Ioan, ucenicul iubit al Mântuitorului. După aceea, arhiereul așează omoforul pe capul celui care urmează a fi hirotonit, îi pune mâinile pe cap și rostește următoarele rugăciuni: „Dumnezeule, Cel fără de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
În timp ce germanii au ales o altă formă grafică („...”), acest model generalizându-se și În cultura română. Semnele citării sau ghilimelele se folosesc atunci când reproducem Întocmai un text scris sau rostit de cineva: „Cineva mă luă de mână și-mi zise, sărutându-mă pe amândoi obrajii: «Iorgule, Iorgule, plângi, Iorgule, pe acela care nu se va mai Întoarce!»” (B.Șt. Delavrancea). Uneori, semnele citării pot exprima ironia: „Prietenii țin să afle pentru care afacere «foarte serioasă» a venit În capitală munteanul lor” (I.L.
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
anumite perechi de replici 9 subsumate, în comunicarea interpersonală: (1) ritualului salutului, de tipul: bună dimineața bună dimineața, la revedere pa/pa-pa (în contexte obișnuite, neutre, de comunicare oficială, curentă sau familiară), Să trăiți! Să trăiți! (în context profesional militar), Sărut mâna! Doamne-ajută! (în context profesional religios/teologic), La mulți ani! La mulți ani! (în preajma Crăciunului, a Anului Nou), Hristos a înviat! Adevărat a înviat!, Hristos s-a-nălțat! Adevărat s-a-nălțat! etc. (invocând contextul cutumal religios); (2) ritualului relaționării în contexte specifice (adresare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
s-a-nălțat! etc. (invocând contextul cutumal religios); (2) ritualului relaționării în contexte specifice (adresare/ primire de urări, formularea mulțumirii, începerea schimbului comunicativ al unei întâlniri etc.): drum bun! mulțumesc, baftă! să fie!, mulțumesc cu plăcere/pentru puțin/pentru nimic/cu drag; sărut mâna (pentru mulțumesc) cu plăcere/să crești mare/pentru puțin; ce faci? bine/mulțumesc; La mulți ani! mulțumesc. (de zi aniversară/onomastică), Noroc! Noroc!/ Mulți ani! (când se ciocnesc paharele în cinstea cuiva), Sănătate!/Noroc!/ Chef! Mulțumesc. (după un strănut
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
te apleci să-ți razămi capul tău de-al meu umăr ". Duminica, când ne plimbam pe șoseaua principală a Priponeștilor, mai de fiecare dată, Doamna lui domnul Iorgu Filichi era la pârleaz și ne răspundea zâmbitoare la salutul nostru cu „sărut mâna". Era frumoasă și arătoasă soția învățătorului nostru. Și mai mult decât atât. Altfel n-ar fi fost mereu alături de ea, Gugurel și Dorica, copiii ei. Dorica îmi fusese colegă, își rezemase bine capul învățătorul, că și Dorica era frumușică
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Mă va aduce‐n sat în pragul serii Și nu de vinul nou m‐oi îmbăta, Ci doar de sfântul ceas al revederii. Sărutul nu‐i un obicei urât; E o‐nchinare‐ n prag de simțăminte. Și noi ne‐om săruta‐ ndelung, încât De printre stele‐ n purpurii veștminte O să ne strige luna înciudată: ‐ Hei, voi de jos, da ´isprăviți odată!... Sau în aceeași gamă a simțămintelor juvenile, dar mai cerebrală, poezia „Cine‐ i oare?” - de Ion Hobană, din 3 decembrie
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
el: Măi, vântule zvăpăiat! De mi‐ ai scuturat atâtea Flori, în păru‐ mi cărunțit Sau în toamne reci, cu brumă, Părul mi l‐ ai brumuit, Nu‐s pe tine supărat, Măi, vântule zvăpăiat! Nici că‐ alungi printre cosițe 180 Și săruți atâtea flori, Sau înfiorezi obrajii La fecioare și feciori, Nu‐ s pe tine supărat Măi, vântule zvăpăiat! În perioada 1950 - iulie 1954, Steagul roșu apare în format mic (32‐45 cm.), săptămânal până în 1952 și bisăptămânal ulterior, iar cu numărul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
femeie puternică. Până la urmă, ea își convinge amantul să susțină candidatura lui Cațavencu, prețul șantajului în schimbul scrisorii. Mai puțin convins este Trahanache, care insistă că este o plastografie. Când Trahanache le comunică Zoei și lui Tipătescu marea lui descoperire, acesta „sărută repede pe Zoe“, care, speriată de imprudența amantului ei, exclamă: Fănică! Observăm, așadar, că Tipătescu este cel care comite mici imprudențe specifice îndrăgostiților, în timp ce soția „venerabilului“ se controlează, mereu atentă la considerația socială. Panica ei atinge punctul culminant în cele
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
semnificativă între magie și religie.60 354 GÂNDITORUL SINGURATIC El susținea că toate ritualurile magic religioase răspund nevoilor sufletești ale oamenilor, că pentru aceștia important este, în primul rând, ceea ce le oferă actul săvârșirii lor: „A arde o efigie. A săruta imaginea celui iubit. Acestea nu se bazează firește pe o credință într-un anumit efect asupra obiectului pe care îl reprezintă imaginea. Ele urmăresc o satisfacție și o ating. Sau mai degrabă ele nu urmăresc nimic; acționăm în acest fel
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
urechile toată dimineața de la dezacorduri, lipsa lui "pe" înainte de "care", și creierul de la inepții... m-am dus și mi-am cumpărat o carte. pe birou am poza ta. Și toată lumea mă întreabă cine e ăla care seamănă cu Putin... te sărut, te îmbrățișez... sunt fericită cum nu am mai fost demult și foarte... vie, deși înțeleg absurdul întregii situații, nu pot decât să simt că, într-un fel, tot ce am trăit până acum, nu a fost decât un mod de
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
capul... te văd cum zâmbești... să-ți văd cheful de viață... să faci lucrurile să fie simple... să vorbești... mult și agitat... ca de obicei să taci... încurcat... să spui adevarul chiar dacă doare... să ma ții de mână... să mă săruți... și ar mai fi ceva, dar de asta nu pot spune că mi-e dor pentru că nu știu cum e... deși, uneori, cred că știu... de aceea iubirea asta e frumoasă, dar tu încă ești pe drum, n-ai ajuns la destinație
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
oi mai multe/mândre și cornute”, de celebrele vinuri vrâncene din podgoriile de la Panciu, Odobești, Cotești, Jariștea, renumite în întreaga lume, de Moș Ion Roată, țăranul din Câmpuri, care a stat de vorbă cu Alexandru Ioan Cuza și a fost sărutat de acesta pe obrazul pălmuit de boier, de eroismul soldaților români care au luptat în primul război mondial la Mărăști - Mărăsești, ultimul bastion de rezintență în calea dușmanilor, ori de Ecaterina Teodoroiu, eroină ale cărei rămășițe se află în cadrul Mausoleului
PERSPECTIVE ALE DEZVOLT?RII TURISMULUI RURAL VR?NCEAN by Camelia BUT? () [Corola-publishinghouse/Science/83104_a_84429]
-
afară și rebobinând un rollfilm, cu aparatele În poală, În fața hoitului unui bărbat fără cap, căruia Îi fotografiase doar pantofii), cuvântul „artă” sună mereu a mistificare și scutece calde. Mai bine amorali, decât imorali. Nu crezi? Și acum, te rog, sărută-mă. - E o poză bună, a continuat vizitatorul. Se vede că-s ostenit, așa-i? Și chiar eram. Cred că, de istov, Îmi e fața atât de greu Încercată. Dumneata ai ales titlul? Acela era tocmai opusul artei, a meditat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Luvru, aliniați pe jos, sub un cer negru și ploios, supravegheați de profesori care se plimbau printre ei. Par prizonieri irakieni de război, spusese Faulques. Și Olvido rămăsese cu ochii la el, amuzată, Înainte să se apropie și să-l sărute pe obraz, un sărut sonor și puternic, și să-i spună că existau vânaturi care Îl marcau pe vânător pe viață. Da. Existau meteorologi care se uitau la cer și nu vedeau decât izobare. - Delfini, cimpanzei și șerpi, a șoptit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
trattoria de pe cheiul Zattere. Acolo, el În smoking, ea cu colier de perle și rochie neagră și ușoară, care părea să-i plutească În jurul trupului, luaseră cina cu spaghete, pizza și vin alb, se plimbaseră până la capătul Vămii și se sărutaseră la douăsprezece fix, tremurând de frig, pe când un castel de focuri de artificii colora bubuind cerul spre Giudecca, apoi se Întorseseră În tihnă la hotel, ținându-se de mână pe străzile pustii. De atunci, Veneția fusese mereu pentru Faulques suma
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]