15,297 matches
-
care condiționează acum starea materială a Otiliei. Propriu-zis, o bună parte din averea lui moș Costache e averea mamei Otiliei, respectiv a Otiliei, pe care și-a însușit-o prin drept familial. De la începutul romanului, personajul apare în această postură. Tentativa de a nu-l primi pe Felix, deși îi este unchi și tutore - adică administrator al averii acestuia până la majorat - îl definește ca atare, precum furtul meschin din veniturile acestuia, precum și de la Pascalopol. Cumpără material demolat, mai ieftin, sau încearcă
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
fost pionieri ai sindicatului etiopian. Ei au organizat unul dintre primele sindicate ale muncii în Etiopia în 1947 ("Railroad Workers Syndicate of Dire Dawa"), sindicat care avea ca scop bunăstarea reciprocă. Deși conducătorii acestui sindicat au colaborat cu Guvernul, o tentativă de grevă din 1949 a fost suprimată cu brutalitate de către trupele guvernamentale; în acea perioadă toate grevele erau văzute de către oficialii guvernamentali ca o formă de insurecție. Compania de căi ferate efectuează sondaje în vederea extinderii liniei de cale ferată cu
TranSportul feroviar în Etiopia () [Corola-website/Science/325251_a_326580]
-
să nu trimită firmei o scrisoare de demisie.) Mawson & Williams's deținea un stoc mare de titluri de valoare, iar aceasta era ținta celor doi infractori. Din ziar, ei află că la Mawson & Williams's avusese în acea după-amiază o tentativă de jaf, iar paznicul fusese ucis. Din seifurile companiei au fost furate obligațiuni ale căilor ferate americane în valoare de aproximativ 100.000 de lire, plus alte titluri de credit ale unor mine și altor companii. Un sergent de poliție
Funcționarul agenției de bursă () [Corola-website/Science/325256_a_326585]
-
nivel de stat (legi, politici), relații și instituții sociale, felul cum ea afectează viața de acasă, de pe stradă, ce înțelesuri politice au cultura populară și practicile cotidiene. În teoriile politice clasice, societatea „ideală” a fost concepută anti-femei și anti feminist. Tentativele spre o societate ideală, mai ales cele contractualiste, au ignorat mereu lipsa de putere contractuală egală a femeilor. Contractualismul în varianta sa modernă a exclus femeile definindu-le altfel decât ca pe subiecții contractului (bărbații capi de familie). Aceștia din
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]
-
un milion de dolari pentru rămășițele conservate ale unui asemenea animal, dar acesta putrezea prea repede după moarte. Prospectorii vin cu ideea de a înmuia o pisicuță temporală în apă chiar înainte de momentul morții, apoi să o înghețe instantaneu, dar tentativa lor eșuează. Scrisă în 1943 din dorința autorului de a publica un text fantasy în "Unknown", povestirea a fost vândută revistei dar nu a fost publicată din cauza crizei hârtiei datorată războiului. În ciuda acestui lucru, ea a apărut după douăzeci de
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
și în curând a ajuns într-o stare de agitație nervoasă la limita nebuniei”. Lincoln însuși scria: „dacă există un loc mai rău ca infernul, eu sunt acum în el.” Burnside a fost demis după o lună, după o nouă tentativă de a epura câțiva din subordonații săi din armată în urma unui nou eșec umilitor în „Marșul Noroiului” din ianuarie. În martie 2006, Civil War Preservation Trust (CWPT) a anunțat începerea unei campanii naționale de conservare a sitului istoric Slaughter Pen
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
căzut în luptă, Richilde însăși a fost capturată, iar regele Filip a sfârșit prin a-l învesti pe Robert Frizonul cu comitatul de Flandra. Richilde și fiul ei mai tânăr, Balduin au continuat să păstreze Hainaut și au întreprins câteva tentative de a recupera Flandra, soldate cu eșecuri. Din căsătoria cu Herman of Mons, conte de Hainaut, au rezultat doi copii: Din a doua căsătorie, cu contele Balduin al VI-lea de Flandra, s-au născut: În 1071, Richilde s-a
Richilde de Hainaut () [Corola-website/Science/324535_a_325864]
-
fapt, Mc Cown a constatat el însuși că oamenii săi nu au fost amenințați. El a depus mărturie în favoarea lui Peiper în procesul de la Dachau din 1946. Toate crimele de care au fost acuzați Peiper și oamenii săi în cursul tentativei de pătrundere spre Meuse au fost comise înainte de capturarea maiorului McCown. Mai mult, în momentul acestei discuții cu McCown, Peiper era încercuit, iar șansele sale de a scăpa din încercuire erau slabe. Presupunând că el știa de crimele de război
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
apropiere de Bruges. Datorită rolului central jucat în această cruciadă, ca și a moaștelor aduse din Țara Sfântă, Robert al II-lea a primit supranumele de Robert de Ierusalim. Pe perioada absenței sale, împăratul Henric al IV-lea avusese o tentativă de a ocupa Flandra imperială. Revenit acasă, Robert a răspuns provocării prin sprijinirea unei răscoale a comunei din Cambrai împotriva împăratului și a susținătorului acestuia, episcopul Gaulcher, și a pus stăpânire pe un număr de castele imperiale. Pacea a fost
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
de Flandra și-a întărit posesiunea asupra teritoriilor pe care le anexase înrăsărit. În 1060, el a devenit tutore al nepotului său, regele Filip I al Franței. În schimb, fiul vitreg al lui Eustațiu, Gauthier de Mantes a eșuat în tentativa de a prelua comitatul de Maine, fiind capturat de către cei din Ducatul Normandiei și murind la puțină vreme după aceea în condiții misterioase. Aceste evoluții au produs o modificare în preferințele politice ale lui Eustațiu, el devenind ulterior unul dintre
Eustațiu al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/324563_a_325892]
-
a primit întinse teritorii, fapt ce sugerează implicarea sa în campania din Anglia, probabil inclusiv prin punerea de vase la dispoziția cuceritorului William. În anul următor, nefiind probabil mulțumit cu partea primită, el a sprijinit pe locuitorii din Kent în tentativa de a ocupa castelul din Dover. Conspirația a eșuat, iar Eustațiu a fost condamnat să își abandoneze fiefurile din Anglia. Mai târziu, reconcilierea cu William Cuceritorul va avea loc, Eustațiu recăpătând o parte dintre acestea. Eustațiu a murit în jurul anului
Eustațiu al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/324563_a_325892]
-
Apulia și din Campania, însă în această activitate nu a avut parte decât de câteva succese infime și de scurtă durată. Fiul său, Landulf al II-lea, a căutat să închege alianțe împotriva Principatului de Salerno, însă a eșuat în tentativa de a-l răsturna pe principele Gisulf I. Ca și tatăl său, Landulf al II-lea a atacat posesiunile bizantine, însă a sfârșit prin a fi înfrânt și nevoit să se supună suzeranității nominale a Bizanțului. Sub fiii lui Landulf
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
Asediul Siracusei din 827-828 a marcat prima tentativă mai consistentă a dinaștilor din dinastia aghlabizilor din Tunisia de a cuceri orașul Siracusa din Sicilia, pe atunci provincie bizantină. Armata trimisă de aghlabizi debarcase în Sicilia cu câteva luni înainte, sub pretextul oferit de apelul generalul bizantin Eufemius, revoltat
Primul asediu arab al Siracuzei () [Corola-website/Science/324627_a_325956]
-
dogele Giustiniano Partecipazio. Însă atunci când o epidemie de ciumă a ucis o bună parte din trupele musulmane, inclusiv pe Asad însuși, sarazinii s-au retras în castelul de la Mineo. În continuare, musulmanii au revenit în ofensivă, dar au eșuat în tentativa de a cuceri Castrogiovanni (actuala Enna, unde a murit Eufemius) și s-au retras înapoi la Mazara. În 830, ei au primit consistente întăriri constând din 30.000 de oameni din Africa de nord și din Andalusia. Musulmanii veniți din
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
simbolic. La începutul domniei, Ștefan cel Mare s-a folosit de vasalitatea față de otomani pe care o moștenise ca pe un instrument împotriva Ungariei, inamicul tradițional al Moldovei. Ștefan s-a dovedit un lider militar și organizator excepțional. După eșecul tentativei de cucerire a portului dunărean valah Chilia șI fondarea așezării-surori Chilia Nouă în 1465, el a înfrânt doi ani mai târziu la Baia invazia maghiară. Aceste succese coraborate cu cucerirea unei autorități de necontestat în țară, l-au determinat pe
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
atacuri împotriva Transilvaniei și Voivodinei în perioada 1474 - 1475, otomanii au atacat la nord de Carpați, prin Câlnic. Voievodul Ștefan Báthory a organizat apărarea și i-a înfrânt pe otomani lângă Șibot. Această înfrângere a avut ca efect amânarea oricărei tentative de cucerire a Regatului Ungariei pentru mai multe decenii. În 1480, Mahomed a trimis o armată în sudul peninsulei Italice. Ar fi urmat marșul împotriva Romei și cucerirea centrului creștinismului occidental. Forțele otomane au cucerit Otranto și s-au pegătit
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
dogele Giustiniano Partecipazio. Însă atunci când o epidemie de ciumă a ucis o bună parte din trupele musulmane, inclusiv pe Asad însuși, sarazinii s-au retras în castelul de la Mineo. În continuare, musulmanii au revenit în ofensivă, dar au eșuat în tentativa de a cuceri Castrogiovanni (actuala Enna, unde a murit Eufemius) și s-au retras înapoi la Mazara. În 830, ei au primit consistente întăriri constând din 30.000 de oameni din Africa de nord și din Andalusia. Musulmanii veniți din
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
la Taranto, în 871 și apoi în 875, aducând trupele care prădaseră Campania și Apulia. Situația din sudul Italiei l-a îngrijorat pe împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul, care a decis să îi respingă pe arabi și a izbutit în tentativa de a recupera portul orașului Taranto de la aceștia. În 880, două armate bizantine, conduse de generalii Procopius și Leon Apostyppes, alături de o flotă comandată de amiralul Nasar, au cucerit definitiv Taranto de la arabi, punând capăt unei perioade de 40 de
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
alături de cele ale principelui Iordan I de Capua, au fost trimise pentru a-l sprijini pe noul papă, Victor al III-lea, pentru a-l contracara pe antipapa Clement. În 1087, Matilda a condus o expediție asupra Romei într-o tentativă de a-l instala pe Victor, însă forța contraatacului trupelor imperiale l-au convins pe noul papă să se retragă din oraș. În jurul anului 1090, Matilda s-a măritat din nou, cu ducele Welf al II-lea de Bavaria, provenit
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
în prima parte a celui ulterior, sprijinul markgrafilor de Toscana constituia un atuu pentru oricine aspira la titlul de rege al Italiei. În 931, Ugo de Arles, care a devenit rege al Italiei, i-a deposedat pe "Bonifacii" într-o tentativă de consolidare a tuturor fiefurilor importante din Italia aflate în mâinile rudelor sale. El a garantat Toscana fratelui său, Boso, ea rămânând sub conducerea familiei "Bosonizilor" până la 1001. De asemenea, conducătorii Toscanei și-au păstrat influența în ceea ce privește alegerile regale, situație
Marca de Toscana () [Corola-website/Science/324747_a_326076]
-
tranșă de bani. Înfuriat, "oamenii veseli" trag cu săgețile în Robin, ucigându-l. Apoi, Maid Marian (Kate Moss), fiind "săgetată" de "chipeșul" Blackadder, întreține relații sexuale cu el. Înainte de a pleca, Blackadder ia pălăria lui Robin ca trofeu. O nouă tentativă de a reconfigura cadranele mașinii timpului îi duce pe cei doi la Bătălia de la Waterloo, iar mașina aterizează pe Ducele de Wellington (Fry), zdrobindu-l, chiar înainte de începerea luptei. Blackadder iese din mașină doar cât să-i fure cizmele ducelui
Blackadder: Back amp; Forth () [Corola-website/Science/324752_a_326081]
-
din partea unei rude, Rotari) și a demonstrat calități superioare în ducerea războiului. Aceste valori sunt tipice pentru descendența germanică a lui Liutprand, rege al unei nații devenite deja în covârșitoare majoritate catolică, alături de cele ale unui ’’piissimus rex’’ (în pofida câtorva tentative de a prelua controlul asupra Romei). În două rânduri, în Sardinia și în regiunea Arles (unde a fost solicitat de către aliatul său, majordomul francilor Carol Martel), el a luptat cu succes împotriva piraților sarazini, atrăgându-și reputația de rege creștin
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
bănești pe care avea să le încaseze. Pentru a doua carte a seriei, autorul a optat pentru o planetă care accentuează puterile psi, deși acest cadru nu îl atrăgea în mod deosebit pe editorul Vlad Popescu. Autorul a găsit dificilă tentativa de a se autodepăși și, în plus, a avut dificultăți în legarea firelor narative datorate eliminării ultimului capitol din volumul precedent, dar a terminat cartea la timp pentru târgul Gaudeamus din toamna anului 2003. Conform mărturiei lui Vlad Popescu, tirajul
Blestemul Abației () [Corola-website/Science/326031_a_327360]
-
26 noiembrie 1842 al ziarului "Tribune" din New York l-a determinat pe Poe să amâne publicarea celei de-a treia părți. Ziarul a raportat noi dovezi care au sugerat că Rogers, victima din viața reală, ar fi murit în urma unei tentative nereușite de avort, menționată ca o „naștere prematură”. El a făcut schimbări minore în povestire pentru a introduce o sugestie similară. O reeditare completă a povestirii în anul 1845 a inclus 15 mici schimbări care sugerau că el ar fi
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
evidenți - negustori de animale, braconieri și proprietarul unui parc Safari, printre alții -, în timp ce amenințarea războiului între Wachati și Wachootoo este în creștere. Acest lucru se dovedește dificil, mai ales că vor avea loc încercări de ucidere a lui Ace și tentative de seducere a sa de către prințesa Wachati. Nedumerit de mister, Ace îl consultă pe marele stareț prin proiecția astrală. Sfătuit de stareț, Ace deduce că Vincent Cadby a luat liliacul și l-a angajat pe Ace pentru a elimina suspiciunile
Ace Ventura: Un nebun în Africa () [Corola-website/Science/326136_a_327465]