KorAP: Find »[drukola/base=verb & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...594 595 596 ...633 >

15,817 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

avea, a fi nu dispune de o proiecție funcțională AgrOP (grupul acordului obiectului), care să-i permită atribuirea Cazului obiectiv (acuzativ). Pornind de la analizele propuse, Rouveret (1998: 46) ajunge la două întrebări: (a) care este explicația absenței aproape sistematice a verbului a avea în limbile ergative? și (b) cum se legitimează cazual argumentul Temă în construcțiile cu a avea? Autorul (Rouveret 1998: 47-48) încearcă să reconcilieze, prin teoria Principiilor și a Parametrilor, cele două interpretări legate de încorporare: apariția lui a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în construcțiile cu a avea? Autorul (Rouveret 1998: 47-48) încearcă să reconcilieze, prin teoria Principiilor și a Parametrilor, cele două interpretări legate de încorporare: apariția lui a avea în structura de suprafață presupune o dublă încorporare, în proiecția AgrO, a verbului a fi și a prepoziției abstracte. Această încorporare permite atât activarea trăsăturii de caz [+ Acuzativ], cât și deplasarea argumentului Temă în poziția Spec,AgrOP. Prin urmare, a avea nu poate apărea în structurile în care categoria AgrOP nu este activată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
categorie nu există - fie că acuzativul e atribuit configurațional, în interiorul VP, fie că nu e atribuit deloc, argumentul Temă primind un Caz inerent sau Cazul absolutiv. Niculescu (2008: 245) arată că unii cercetători propun o analiză unificată pentru toate aparițiile verbului a avea, iar alții diferențiază a avea1 − lexical, care are întotdeauna un argument subiect −, de a avea2 − auxiliar, care nu cere un argument extern. Belvin și Den Dikken (1997)19 au analizat verbul corespunzător lui a avea ca fiind un

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
propun o analiză unificată pentru toate aparițiile verbului a avea, iar alții diferențiază a avea1 − lexical, care are întotdeauna un argument subiect −, de a avea2 − auxiliar, care nu cere un argument extern. Belvin și Den Dikken (1997)19 au analizat verbul corespunzător lui a avea ca fiind un centru funcțional F în care se încorporează o prepoziție locativă și un nod Acord. Prezența prepoziției are drept consecință lexicalizarea copulei a fi ca a avea. Moro (1997, apud Niculescu 2008: 258) a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
258) a artătat că a avea nu conține o prepoziție locativă, ci are următoarea formă: V-AcordO-T-AcordS. A avea încorporează un număr mai mare de elemente funcționale decât a fi. La Niculescu (2008: 267−269) apare o subsecțiune intitulată " A avea − verb inacuzativ". Preluându-se ideea lui Benveniste, în studii de gramatică generativă, începând cu Burzio (1986), Guéron (1986), Tremblay (1992)20, Moro (1997), s-a arătat că a avea este un verb de stare care aparține clasei inacuzativelor. Verbul a avea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
2008: 267−269) apare o subsecțiune intitulată " A avea − verb inacuzativ". Preluându-se ideea lui Benveniste, în studii de gramatică generativă, începând cu Burzio (1986), Guéron (1986), Tremblay (1992)20, Moro (1997), s-a arătat că a avea este un verb de stare care aparține clasei inacuzativelor. Verbul a avea este un mănunchi de trăsături funcționale cuprinzând centrul T0 și centrul Agr0. Există și analize care susțin că a avea nu este verb inacuzativ, ci verb tranzitiv cu subiect Agent (Bertolussi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
A avea − verb inacuzativ". Preluându-se ideea lui Benveniste, în studii de gramatică generativă, începând cu Burzio (1986), Guéron (1986), Tremblay (1992)20, Moro (1997), s-a arătat că a avea este un verb de stare care aparține clasei inacuzativelor. Verbul a avea este un mănunchi de trăsături funcționale cuprinzând centrul T0 și centrul Agr0. Există și analize care susțin că a avea nu este verb inacuzativ, ci verb tranzitiv cu subiect Agent (Bertolussi 1998) sau predicat bivalent al cărui argument

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
s-a arătat că a avea este un verb de stare care aparține clasei inacuzativelor. Verbul a avea este un mănunchi de trăsături funcționale cuprinzând centrul T0 și centrul Agr0. Există și analize care susțin că a avea nu este verb inacuzativ, ci verb tranzitiv cu subiect Agent (Bertolussi 1998) sau predicat bivalent al cărui argument extern are rolul Posesor (Kupferman 200021) 3.2. Date din limbi ergative: concordanțe În general, limbile ergative, indiferent de apartenența genetică, nu au verbul a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că a avea este un verb de stare care aparține clasei inacuzativelor. Verbul a avea este un mănunchi de trăsături funcționale cuprinzând centrul T0 și centrul Agr0. Există și analize care susțin că a avea nu este verb inacuzativ, ci verb tranzitiv cu subiect Agent (Bertolussi 1998) sau predicat bivalent al cărui argument extern are rolul Posesor (Kupferman 200021) 3.2. Date din limbi ergative: concordanțe În general, limbile ergative, indiferent de apartenența genetică, nu au verbul a avea ca unitate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
este verb inacuzativ, ci verb tranzitiv cu subiect Agent (Bertolussi 1998) sau predicat bivalent al cărui argument extern are rolul Posesor (Kupferman 200021) 3.2. Date din limbi ergative: concordanțe În general, limbile ergative, indiferent de apartenența genetică, nu au verbul a avea ca unitate lexicală. Limba georgiană reprezintă, din acest punct de vedere, un caz atipic. Analizând situația din această limbă, în care 'a fi' și 'a avea' nu sunt entități lexicale distincte (cu excepția prezentului, au forme paralele), ci verbe

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verbul a avea ca unitate lexicală. Limba georgiană reprezintă, din acest punct de vedere, un caz atipic. Analizând situația din această limbă, în care 'a fi' și 'a avea' nu sunt entități lexicale distincte (cu excepția prezentului, au forme paralele), ci verbe complexe, bimorfematice, derivate prin afixare de la o rădăcină verbală fără conținut lexical, Nash (1998b) ajunge la concluzia că datele din această limbă contravin interpretării verbului a avea ca o formă augmentată (prin încorporare) a lui a fi. Argumentul cel mai

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
fi' și 'a avea' nu sunt entități lexicale distincte (cu excepția prezentului, au forme paralele), ci verbe complexe, bimorfematice, derivate prin afixare de la o rădăcină verbală fără conținut lexical, Nash (1998b) ajunge la concluzia că datele din această limbă contravin interpretării verbului a avea ca o formă augmentată (prin încorporare) a lui a fi. Argumentul cel mai puternic este că, la prezent, a fi nu este un verb, ci un morfem de timp, iar a avea este un verb inacuzativ polimorfemic cu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
conținut lexical, Nash (1998b) ajunge la concluzia că datele din această limbă contravin interpretării verbului a avea ca o formă augmentată (prin încorporare) a lui a fi. Argumentul cel mai puternic este că, la prezent, a fi nu este un verb, ci un morfem de timp, iar a avea este un verb inacuzativ polimorfemic cu două argumente interne. A avea nu dispune de Caz structural pentru obiectul direct pentru că nu are subiect extern (subiectul este generat în interiorul VP), prin urmare, obiectul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
limbă contravin interpretării verbului a avea ca o formă augmentată (prin încorporare) a lui a fi. Argumentul cel mai puternic este că, la prezent, a fi nu este un verb, ci un morfem de timp, iar a avea este un verb inacuzativ polimorfemic cu două argumente interne. A avea nu dispune de Caz structural pentru obiectul direct pentru că nu are subiect extern (subiectul este generat în interiorul VP), prin urmare, obiectul trebuie să părăsească domeniul VP pentru a primi Caz. Tchekhoff (1979

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
direct pentru că nu are subiect extern (subiectul este generat în interiorul VP), prin urmare, obiectul trebuie să părăsească domeniul VP pentru a primi Caz. Tchekhoff (1979: 153) arată că limba avar distinge între copulă, care exprimă un raport de echivalență, și verbul existențial. Relația de posesie se exprimă pornind de la echivalență/existență, la care se adaugă o determinare suplimentară. Nu există verbul corespunzător lui a avea. În tongană, o altă limbă ergativă investigată în studiul citat, predicatul nominal exprimă atât existența, cât

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a primi Caz. Tchekhoff (1979: 153) arată că limba avar distinge între copulă, care exprimă un raport de echivalență, și verbul existențial. Relația de posesie se exprimă pornind de la echivalență/existență, la care se adaugă o determinare suplimentară. Nu există verbul corespunzător lui a avea. În tongană, o altă limbă ergativă investigată în studiul citat, predicatul nominal exprimă atât existența, cât și posesia (Tchekhoff 1979: 258). 3.3. Date din latină și din limbi romanice Benveniste (1966a) arată că 'a avea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
fi (être à). În structurile latinești de tipul Mihi est pecunia, obiectul posedat ocupă poziția de subiect, iar posesorul este marginal, fiind exprimat prin dativ. În structurile de tipul Habeo pecuniam, ego nu este agent, iar a avea este un verb de stare. Analiza lui Benveniste constituie punctul de pornire pentru interpretări mai recente privind situația din limba latină. Bertolussi (1998) adâncește analiza lui Benveniste, care separase posesia (construcții cu esse + dativul) de apartenență (construcții cu esse + genitivul). Spre deosebire de construcția cu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
esse și habere, și, pornind de la ideea că predicația de posesie este o subclasă a predicației existențiale, ajunge la concluzia că, istoric, habere a înlocuit structura esse + dativ, nu numai în structurile posesive, ci și în utilizările ca auxiliar. Situația verbelor a fi și a avea din limba italiană este analizată de Moro (1998), care pune diferența dintre aceste două verbe (atunci când funcționează ca verbe pline) pe seama numărului diferit de proiecții Agr (Acord). Conform acestei teorii, cele două verbe funcționează similar

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că, istoric, habere a înlocuit structura esse + dativ, nu numai în structurile posesive, ci și în utilizările ca auxiliar. Situația verbelor a fi și a avea din limba italiană este analizată de Moro (1998), care pune diferența dintre aceste două verbe (atunci când funcționează ca verbe pline) pe seama numărului diferit de proiecții Agr (Acord). Conform acestei teorii, cele două verbe funcționează similar în italiană, selectând o propoziție redusă, în care ci funcționează ca predicat. Apariția celor două verbe într-o structură nu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
înlocuit structura esse + dativ, nu numai în structurile posesive, ci și în utilizările ca auxiliar. Situația verbelor a fi și a avea din limba italiană este analizată de Moro (1998), care pune diferența dintre aceste două verbe (atunci când funcționează ca verbe pline) pe seama numărului diferit de proiecții Agr (Acord). Conform acestei teorii, cele două verbe funcționează similar în italiană, selectând o propoziție redusă, în care ci funcționează ca predicat. Apariția celor două verbe într-o structură nu este determinată lexical: verbul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
auxiliar. Situația verbelor a fi și a avea din limba italiană este analizată de Moro (1998), care pune diferența dintre aceste două verbe (atunci când funcționează ca verbe pline) pe seama numărului diferit de proiecții Agr (Acord). Conform acestei teorii, cele două verbe funcționează similar în italiană, selectând o propoziție redusă, în care ci funcționează ca predicat. Apariția celor două verbe într-o structură nu este determinată lexical: verbul se realizează ca essere 'a fi' dacă argumentul extern e absent, și ca avere

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
diferența dintre aceste două verbe (atunci când funcționează ca verbe pline) pe seama numărului diferit de proiecții Agr (Acord). Conform acestei teorii, cele două verbe funcționează similar în italiană, selectând o propoziție redusă, în care ci funcționează ca predicat. Apariția celor două verbe într-o structură nu este determinată lexical: verbul se realizează ca essere 'a fi' dacă argumentul extern e absent, și ca avere 'a avea', dacă argumentul extern e prezent. Concluzia lui Moro (1998: 160), reluând cu metode de cercetare moderne

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verbe pline) pe seama numărului diferit de proiecții Agr (Acord). Conform acestei teorii, cele două verbe funcționează similar în italiană, selectând o propoziție redusă, în care ci funcționează ca predicat. Apariția celor două verbe într-o structură nu este determinată lexical: verbul se realizează ca essere 'a fi' dacă argumentul extern e absent, și ca avere 'a avea', dacă argumentul extern e prezent. Concluzia lui Moro (1998: 160), reluând cu metode de cercetare moderne ideea lui Benveniste, este că 'a avea' este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
prin cliticizare, în structurile cu a avea, pentru că există o proiecție Agr în plus. 3.4. Datele din limba română Pornind de la datele teoretice prezentate până acum și analizând toate tipurile de contexte înregistrate în DA voi analiza problema încadrării verbului a avea în clasa ergativelor/inacuzativelor, deși, aparent, nu este un reprezentant tipic al acestei clase, principala problemă fiind prezența complementului direct în anumite contexte. 3.4.1. Valorile verbului a avea din limba română În DA, tomul I, partea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tipurile de contexte înregistrate în DA voi analiza problema încadrării verbului a avea în clasa ergativelor/inacuzativelor, deși, aparent, nu este un reprezentant tipic al acestei clase, principala problemă fiind prezența complementului direct în anumite contexte. 3.4.1. Valorile verbului a avea din limba română În DA, tomul I, partea I (A-B), s.v. avea, sunt înregistrate două ipostaze principale (reflectând concepția sintactică a autorilor dicționarului): cea de verb pregnant, pe care o vom avea în vedere în detaliu, și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]