15,564 matches
-
Hadj Mohammed (în arabă: محمد أمين الحسيني, n.1895, Ierusalim - d. 4 iulie 1974, Beirut) a fost un politician și lider religios musulman arab palestinian, care a funcționat ca Muftiu al Ierusalimului în perioada mandatului britanic asupra Palestinei. În octombrie 1937 a fugit din Palestina de teama reacției autorităților britanice la Marea Revoltă Arabă din anii 1936-1939 la conducerea căreia a luat parte activă
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
1974, Beirut) a fost un politician și lider religios musulman arab palestinian, care a funcționat ca Muftiu al Ierusalimului în perioada mandatului britanic asupra Palestinei. În octombrie 1937 a fugit din Palestina de teama reacției autorităților britanice la Marea Revoltă Arabă din anii 1936-1939 la conducerea căreia a luat parte activă, întorcându-se mai apoi din exil în martie 1948. Inițial adept al Siriei Mari, din care Palestina ar fi făcut parte ca „Siria de Sud”, s-a impus în anii
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
anii 1930 ca lider al mișcării naționale palestiniene. El s-a opus cu înverșunare sionismului și drepturilor evreilor ca națiune egală în drepturi în Orientul Apropiat. De pe această poziție el a fost principalul responsabil pentru atacurile și măcelurile organizate de arabi musulmani împotriva colectivității evreiești în Palestina. Amin al Husseini a deținut între anii 1921-1937 funcția de președinte al Consiliului Suprem Islamic din Palestina, iar începând din 1936 pe cea de presedinte al Inaltului Comitet Arab din Palestina, funcție pe care a
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
pentru atacurile și măcelurile organizate de arabi musulmani împotriva colectivității evreiești în Palestina. Amin al Husseini a deținut între anii 1921-1937 funcția de președinte al Consiliului Suprem Islamic din Palestina, iar începând din 1936 pe cea de presedinte al Inaltului Comitet Arab din Palestina, funcție pe care a continuat să o îndeplinească și în exil, dupa scoaterea în afara legii a acestui comitet de către autoritățile britanice. În exil el a colaborat cu regimul pro-nazist din Irak sub conducerea lui Rashid Ali Al Gailani
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
unități de voluntari musulmani în cadrul Waffen SS, pe teritoriul fostului Regat al Iugoslaviei, în Bosnia și în Sandžak . Himmler i-a conferit gradul de Gruppen SS. Revenind în Palestina în martie 1948 a condus iarăși ca președinte al Înaltului Comitet Arab strategia națională palestiniană în cursul Războiului arabo-evreiesc din 1948-1949 în cursul căruia o parte însemnată din arabii palestinieni au devenit refugiați. El însuși a patronat, sub auspicii egiptene, un guvern palestinian efemer (1949-1959) și fără puteri reale la Gaza, apoi
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
la Gaza, apoi la Cairo, împotrivindu-se cu înverșunare autorității exercitate de regii Iordaniei la Ierusalim și în Cisiordania. După înființarea în 1964 la Ierusalim a Organizației de Eliberare a Palestinei, și-a încetat activitatea ca președinte al Înaltului Comitet Arab. În ultimii ani ai vietii petrecuți la Beirut, și-a scris memoriile. Amin al Husseini s-a născut probabil în anul 1895 la Ierusalim ca fiu al muftiului musulmanilor din oraș, Taher al-Husseini și al soției acestuia, Zeinab. Familia al-Husseini
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Beirut, și-a scris memoriile. Amin al Husseini s-a născut probabil în anul 1895 la Ierusalim ca fiu al muftiului musulmanilor din oraș, Taher al-Husseini și al soției acestuia, Zeinab. Familia al-Husseini era una din principalele familii de notabili arabi din Ierusalim, latifundiari înstăriți, din rândurile cărora s-au ridicat 13 primari ai orașului între anii 1864-1920. Dupa tradiția familiei, ea se trage de la însuși profetul Mahomed. Unul din reprezentanții de seamă ai familei a fost Kamal al-Husseini, frate vitreg
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
profetul Mahomed. Unul din reprezentanții de seamă ai familei a fost Kamal al-Husseini, frate vitreg al lui Amin, care a îndeplinit, între 1908-1921 funcția de mare muftiu al Ierusalimului. Altul a fost Musa Khatem al-Husseini care a condus Comitetul Executiv Arab, corpul politic suprem al arabilor din Palestina până în anul 1936. Amin al-Husseini a învățat la Ierusalim la o școală elementară traditionala islamică „kuttub”, apoi la o școală otomană (rüșdiye) și la una catolică și pentru scurtă vreme, la școala evreiască
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
de seamă ai familei a fost Kamal al-Husseini, frate vitreg al lui Amin, care a îndeplinit, între 1908-1921 funcția de mare muftiu al Ierusalimului. Altul a fost Musa Khatem al-Husseini care a condus Comitetul Executiv Arab, corpul politic suprem al arabilor din Palestina până în anul 1936. Amin al-Husseini a învățat la Ierusalim la o școală elementară traditionala islamică „kuttub”, apoi la o școală otomană (rüșdiye) și la una catolică și pentru scurtă vreme, la școala evreiască Alliance , de sub direcția lui Albert
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Frăția musulmană. Husseini a fost profund influențat de învățătura lui Rida, care vedea în cultura occidentală o amenințare pentru islam, chema la o viață epurată de influențe europene și promova panarabismul și integrarea religiei islamice cu lupta politică și națională arabă. În paralel cu studiile religioase, al-Husseini a frecventat și cursurile Facultății de științe umane, unde a pus bazele unui cerc de studenți arabi palestinieni ,musulmani și creștini, al cărui obiectiv era denunțarea publică a „pericolului sionist”. A întrerupt în cele
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
viață epurată de influențe europene și promova panarabismul și integrarea religiei islamice cu lupta politică și națională arabă. În paralel cu studiile religioase, al-Husseini a frecventat și cursurile Facultății de științe umane, unde a pus bazele unui cerc de studenți arabi palestinieni ,musulmani și creștini, al cărui obiectiv era denunțarea publică a „pericolului sionist”. A întrerupt în cele din urmă studiile la Cairo după doi ani. La împlinirea vârstei de 18 ani, în 1913, al Husseini a îndeplinit, alături de mama sa
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
ofițer de artilerie în regiunea Mării Negre. Nu a participat la vreo bătălie importantă,și ,în amintirile sale, s-a plâns de conflictele pe care le-a avut cu comandantul corpului militar turc, care, după afirmațiile sale, îi defavoriza pe soldații arabi. În noiembrie 1916, după ce s-a îmbolnăvit de dizenterie a fost trimis la vatră si s-a întors la Ierusalim. În 1917 a ajutat, în colaborare cu un agent britanic, la recrutarea de voluntari arabi în sprijinul [Revoltei Arabe contra
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
sale, îi defavoriza pe soldații arabi. În noiembrie 1916, după ce s-a îmbolnăvit de dizenterie a fost trimis la vatră si s-a întors la Ierusalim. În 1917 a ajutat, în colaborare cu un agent britanic, la recrutarea de voluntari arabi în sprijinul [Revoltei Arabe contra stăpânirii otomane S-ar putea ca aceasta i-a procurat simpatie în rândurile cercurilor oficiale britanice, care l-a ajutat la obținerea mai târziu a funcției de Muftiu al Ierusalimului. După cucerirea Palestinei și a
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
soldații arabi. În noiembrie 1916, după ce s-a îmbolnăvit de dizenterie a fost trimis la vatră si s-a întors la Ierusalim. În 1917 a ajutat, în colaborare cu un agent britanic, la recrutarea de voluntari arabi în sprijinul [Revoltei Arabe contra stăpânirii otomane S-ar putea ca aceasta i-a procurat simpatie în rândurile cercurilor oficiale britanice, care l-a ajutat la obținerea mai târziu a funcției de Muftiu al Ierusalimului. După cucerirea Palestinei și a Siriei de către puterile Antantei
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
1919 Amin al-Husseini a activat la Damasc în suita lui Djibril Haddad, ofițer de origine libaneză, însărcinat cu securitatea generală din partea regimului înscăunat de emirul Feisal ibn Hussein în Siria. În vara aceluiaș an al-Husseini a organizat o delegație a arabilor din Palestina la Congresul Național Sirian întrunit la Damasc, care avea drept scop obținerea independenței Siriei Mari sub sceptrul lui Feisal. Întors la Ierusalim, Amin al-Husseini a fost ales președinte al „Clubului Arab” (Al Nadi al Arabi), asociație care reunea
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
an al-Husseini a organizat o delegație a arabilor din Palestina la Congresul Național Sirian întrunit la Damasc, care avea drept scop obținerea independenței Siriei Mari sub sceptrul lui Feisal. Întors la Ierusalim, Amin al-Husseini a fost ales președinte al „Clubului Arab” (Al Nadi al Arabi), asociație care reunea tineri din familiile notabililor arabi și care își propunea să promoveze integrarea Palestinei ca „Siria de Sud” în regatul sirian al lui Feissal și să combată aplicarea Declarației Balfour. A scris în acea
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
o delegație a arabilor din Palestina la Congresul Național Sirian întrunit la Damasc, care avea drept scop obținerea independenței Siriei Mari sub sceptrul lui Feisal. Întors la Ierusalim, Amin al-Husseini a fost ales președinte al „Clubului Arab” (Al Nadi al Arabi), asociație care reunea tineri din familiile notabililor arabi și care își propunea să promoveze integrarea Palestinei ca „Siria de Sud” în regatul sirian al lui Feissal și să combată aplicarea Declarației Balfour. A scris în acea vreme articole în publicația
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Național Sirian întrunit la Damasc, care avea drept scop obținerea independenței Siriei Mari sub sceptrul lui Feisal. Întors la Ierusalim, Amin al-Husseini a fost ales președinte al „Clubului Arab” (Al Nadi al Arabi), asociație care reunea tineri din familiile notabililor arabi și care își propunea să promoveze integrarea Palestinei ca „Siria de Sud” în regatul sirian al lui Feissal și să combată aplicarea Declarației Balfour. A scris în acea vreme articole în publicația arabă locală „Suriya al Djanubiya” (Siria de sud
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
asociație care reunea tineri din familiile notabililor arabi și care își propunea să promoveze integrarea Palestinei ca „Siria de Sud” în regatul sirian al lui Feissal și să combată aplicarea Declarației Balfour. A scris în acea vreme articole în publicația arabă locală „Suriya al Djanubiya” (Siria de sud). Palestina a rămas în cele din urmă separată, sub mandatul britanic, care și-a luat obligația întemeierii pe teritoriul ei a unui Cămin național pentru poporul evreu. În aceste împrejurări, alături de Aref al-Aref
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
și-a luat obligația întemeierii pe teritoriul ei a unui Cămin național pentru poporul evreu. În aceste împrejurări, alături de Aref al-Aref, al-Husseini s-a aflat printre principalii responsabili pentru actele de violență din aprilie 1920, provocate împotriva evreilor de către locuitori arabi ațâțați care se întorceau de la ceremoniile sărbătorii musulmane Nabi Musa. Când autoritățile britanice au emis împotriva sa și a lui Aref un mandat de arest, ei s-au refugiat pe malul de est al Iordanului (Transiordania), fiind găzduiți de un
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Iordanului (Transiordania), fiind găzduiți de un trib de beduini. Judecați în contumacie, au fost condamnați la 10 ani închisoare. Dar, în august 1920, în cursul unei vizite la As Salt, printr-un gest destinat să-și îmbunătățească imaginea în rândurile arabilor palestinieni, Înaltul Comisar britanic al Palestinei, Sir Herbert Samuel i-a grațiat pe amândoi. La început al-Husseini a refuzat grațierea, pentru a nu putea fi interpretată ca un gest de recunoaștere a vinei, dar ,deoarece tocmai murise muftiul Kamal al-Husseini
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
britanice, la rândul lor, doreau sa restabilească echilibrul între familia al Husseini și familia Nashashibi, al cărei membru, Raghib al-Nashashibi, fusese numit primar al Ierusalimului în locul lui Musa Khatem al Husseini. Funcționari ai guvernământului britanic și un număr de notabili arabi au convins pe șeicul Hussam Djarallah să-și retragă candidatura, pentru ca al-Husseini să se poata număra printre primii trei candidați. Aceasta a netezit calea spre numirea lui Amin al-Husseini în înalta funcție. Autoritatea mandatară și-a dat consimțământul la aceasta
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
folosit și în cazul său titlul de Mare Muftiu. Ascensiunea lui Amin al-Husseini spre vârful piramidei politice palestiniene a fost desăvârșită prin alegerea sa, cu sprijinul britanicilor, ca președinte al Consiliului Suprem Islamic. Consiliul a recrutat resurse din întreaga lume arabă și musulmană pentru lucrări de renovare ale sanctuarului islamic de pe Muntele Templului - Haram ash-Sharif, care include Moscheea Al Aqsa și Cupola Stâncii. Cu solduri ce i-au rămas, al-Husseini a construit în anul 1929 Hotelul „Palace” de pe strada Mamilla, astăzi
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
particulară din cartierul Sheikh Jarrah, pe care al-Husseini a dat-o în chirie prietenului său, istoricul George Antonius (viitorul Hotel „Shepherd”). Al-Husseini a combătut cu vehemență crearea Căminului Național al evreilor, consimțită de britanici în Palestina. Rolul său în tulburările arabe din anul 1929 este disputat. La 16 august 1929, cu o săptămână înaintea izbucnirii tulburărilor, Amin al-Husseini a rostit o cuvântare care a ațâțat masele arabe să dea năvala în spațiul din fața Zidului de apus („Zidul Plângerii”) și în Cartierul
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
crearea Căminului Național al evreilor, consimțită de britanici în Palestina. Rolul său în tulburările arabe din anul 1929 este disputat. La 16 august 1929, cu o săptămână înaintea izbucnirii tulburărilor, Amin al-Husseini a rostit o cuvântare care a ațâțat masele arabe să dea năvala în spațiul din fața Zidului de apus („Zidul Plângerii”) și în Cartierul Evreiesc din Orașul Vechi. La 23 august 1929, ziua izbucnirii tulburărilor, comandantul politiei Ierusalim, Alan Saunders, l-a convocat pe muftiu, pentru a incerca sa stavilească
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]