16,803 matches
-
publică s-au opus unei astfel de acțiuni. Datorită propriei sale slăbiciuni militare, timp de un an, guvernul turc nu a reușit să întreprindă nici o acțiune. În cele din urmă, în august 1922, armata turcească a atacat. Forțele grecești au cedat repede, iar peste două săptămîni, soldații naționaliști intrau în Izmir. Trupele grecilor au fost evacuate în mare grabă și în dezordine prin toate mijloacele posibile. Locuitorii greci care au putut face rost de un mijloc de transport au fugit, de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
trecut. Ajutîndu-l, guvernul iugoslav se așteptase desigur să fie recompensat și să exercite o mare influență asupra regimului său, dar Zog a reușit în mare măsură să reziste acestei presiuni. Printr-un aranjament teritorial încheiat în iulie 1925, guvernul albanez ceda St. Naum de pe malul lacului Ohrida, disputa privind granița fiind astfel încheiată pe moment. Relațiile cu Italia implicau alte probleme. Ca oricare alt stat mic, Albania putea beneficia de sprijinul unei mari puteri, iar guvernul avea, de asemenea, nevoie de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
portul Durrës. Guvernul a numit-o vizită "de curtoazie", dar este sigur că flota nu fusese invitată. Au fost totodată făcute presiuni financiare: guvernul italian putea oricînd reeșalona ratele de împrumut. În cele din urmă, Zog a fost nevoit să cedeze și au fost restabilite vechile relații. Regele a continuat să-și primească banii, dar nu a fost instituită nici o uniune vamală. Albania rămăsese în multe privințe o țară extrem de primitivă. Zog își făcuse mulți dușmani personali, iar tradiția certurilor sîngeroase
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
guvern nu mai putea menține dreptul de vot restrictiv. Așa cum am menționat, aceste măsuri au adus în prim-plan partidele agrariene și comuniste, care amenințau puterea deținută de grupările tradiționale, chiar dacă acestea din urmă au reușit totuși să nu o cedeze. Orientarea spre dreapta a continuat în deceniul următor. 6 Regimurile balcanice autoritare: izbucnirea celui de-al doilea război mondial Cu toate eforturile depuse pentru rezolvarea uriașelor probleme provocate de primul război mondial și de controversele ulterioare, orice realizare, atît în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
locuitori ucraineni și bieloruși, îi fuseseră luate. Pe lîngă aceasta, regimul sovietic avea să adopte pe viitor o politică extrem de asemănătoare cu aceea a predecesorului său țarist: un teritoriu aflat cîndva în posesia statului rus nu trebuia să fie niciodată cedat definitiv. Germania și Uniunea Sovietică împărtășeau o experiență similară și în alt domeniu. Conduse de Franța, puterile victorioase le trataseră ca pe niște paria și încercaseră să le excludă din relațiile internaționale. Atitudinea față de regimul bolșevic, care reprezenta un pericol
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
să-și satisfacă dorința de a-l ului total pe partenerul său. Între timp, guvernul grec luase o decizie curajoasă. Trimițînd Atenei un ultimatum înainte de a-i declara război, conducătorii Italiei se așteptaseră ca grecii să capituleze imediat sau să cedeze după un război de scurtă durată. Dar Metaxas a adoptat o poziție fermă și a respins cererile italienilor, iar grecii au opus o rezistență surprinzător de dîrză. Practic, la o lună după declanșarea invaziei, soldații italieni fuseseră complet izgoniți din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Rusiei sau a Germaniei. Chiar și după prăbușirea Franței, situația rămînea favorabilă. Cînd Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, Axa a fost implicit de acord ca Bulgaria și Ungaria să ridice pretenții teritoriale asupra României. Datorită presiunilor germane, guvernul român a cedat Bulgariei sudul Dobrogei anexat după cel de-al doilea Război balcanic. Bulgaria și-a recăpătat astfel teritoriul în septembrie 1940 în urma negocierilor dintre cele două state balcanice. Anexarea era justificată prin invocarea principiului autodeterminării, în 1930 structura etnică a zonei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
guvern format din membrii acestei mișcări. Campania a început la 6 aprilie, principala sarcină revenind forțelor germane și italiene. Trupele maghiare au intrat în Vojvodina, iar ulterior, după încetarea luptelor, soldații bulgari au ocupat Macedonia și Tracia. Armata iugoslavă a cedat cu o repeziciune care a uluit pînă și comandamentul german. Forțele sale principale fuseseră concentrate la graniță; după înfrîngerea acestora, existau puține posibilități de a mai opune rezistență. Planul inițial, care prevedea retragerea spre Salonic și o posibilă evacuare, așa cum
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Berlin. Ocuparea Macedoniei și Traciei de către bulgari a stîrnit un mare entuziasm la început. Naționaliștii obținuseră astfel ceea ce ei considerau drept granițele corecte ale statului lor. În mai 1941, guvernul bulgar a anexat o parte din ținuturile ocupate; germanii, care cedaseră deja Tracia, nu au ridicat nici o obiecție. Odată cu achiziționarea acestor teritorii, Bulgaria a devenit cel mai puternic stat din Balcani. Atitudinea populației a fost astfel descrisă de un politician bulgar: Eram cu toții intoxicați de ideea că vom primi pentru prima
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Balli Kombëtar voia să o anexeze după război. Cu toate că ambele grupuri au fost de acord că va trebui organizat un plebiscit în regiune, LNC-ul, sub presiunea iugoslavilor, a denunțat curînd această înțelegere. Partizanii iugoslavi nu aveau deloc intenția să cedeze acest district, chiar dacă Partidul Comunist fusese de acord în 1940 cu acest lucru. Vukmanović-Tempo, comisarul lui Tito, a sosit în acest moment în Albania, iar ascendentul iugoslav asupra LNC a fost restabilit. Capitularea italienilor din septembrie 1943 a avut bineînțeles
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care a urmat imediat după război, cu excepția conflictului asupra Triestului, erau chestiuni mai curînd politice și ideologice decît teritoriale. Harta postbelică a Balcanilor (harta 13) nu arată nici o modificare radicală. Cu toate că pierduse Basarabia și nordul Bucovinei în favoarea Uniunii Sovietice și cedase sudul Dobrogei Bulgariei, România era stăpînă pe întreaga Transilvanie. Grecia dobîndise Insulele Dodecanese de la Italia. Așa cum vom explica în acest capitol, deși Iugoslavia obținuse cîștiguri importante în detrimentul Italiei, granițele finale nu corespundeau așteptărilor iugoslavilor. RĂZBOIUL CIVIL DIN GRECIA, 1946-1949 În
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
constituie o a șaptea republică a fost firește respinsă. Nici guvernul iugoslav nu putea accepta propunerea bulgară de unire a celor două țări pe picior de egalitate. Era în același timp exercitată o mare presiune asupra Bulgariei pentru ca aceasta să cedeze Macedonia pirineană. Partidul Comunist Bulgar a mers foarte departe în august 1946 în direcția acceptării propunerilor iugoslave, fiind de acord cu stabilirea de relații culturale între sectoarele Pirin și Vardar. Unirea trebuia însă avută în vedere numai după stabilirea altor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a dat înapoi și a trecut la o politică de percepere a unor cote pe produsele provenite din gospodăriile particulare. Cu toate acestea, obiectivul era în continuare colectivizarea, aceasta fiind aproape complet realizată pînă în 1962. Chiar dacă fusese nevoită să cedeze unele teritorii, România avea totuși un mare număr de cetățeni neromâni, mai ales unguri, germani, sîrbi, turci și evrei, care reprezentau la un loc peste 12% din totalul populației. Ca și în Bulgaria, cea mai mare parte a evreilor rămași
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
intermitente; liderii celor două comunități nu puteau ține situația sub control. Erau livrate în secret arme combatanților turci, care erau depășiți numeric. După eliminarea soluției împărțirii și a celei a unirii, rămînea o singură soluție independența. Marea Britanie era dispusă să cedeze controlul, dar numai în anumite condiții specifice. Într-o încercare de a ajunge la o înțelegere, Karamanlis s-a întîlnit la Zürich în februarie 1959 cu premierul turc, Adnan Menderes. Propunerile lor, susținute de ambele guverne și de Marea Britanie, au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Pe toată durata perioadei postbelice, Grecia a avut o orientare occidentală în politica externă, dar țara a avut și multe conflicte cu aliații ei. Marea Britanie și-a recăpătat influența dominantă tradițională imediat după război, dar a fost nevoită să o cedeze în 1947 Statelor Unite. Grecia a devenit astfel parte integrantă a sistemului de apărare al NATO din estul Mediteranei. Acest aliniament a slăbit în timpul crizei din Cipru din 1974, cînd guvernul grec a considerat că americanii nu le acordaseră un sprijin
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
importante schimbări în domeniul tehnic, dat fiindcă această uriașă forță motrice a putut fi valorificată numai după adaptarea mașinii-unelte noii situații. Acest fenomen s-a petrecut și în domeniul morăritului. Roata a fost înlocuită, iar pietrele la rândul lor au cedat locul valțurilor. În felul acesta, moara s-a transformat dintr-un simplu mecanism într-o instalație industrială complexă, într-o adevărată mașină. O dată cu aceasta a crescut nu numai productivitatea morii, ci și numărul lucrătorilor utilizați, devenind absolut necesară, totodată, folosirea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fabricii a aparținut lui John Murley. La 24 mai 1844, Goldner s-a adresat Departamentului din lăuntru al Moldovei, cerând un privilegiu pentru înființarea unei „tăietoare de vite” la Galați, după metoda lui, în condițiile următoare: guvernul Moldovei să-i cedeze gratuit cheiurile și vechea carantină pe toată vremea funcționării; guvernul să nu permită întemeierea unei alte fabrici în țară, la fel cu a sa; să poată importa vite, fără a plăti alte taxe decât cele ce sunt datorate pârcălăbiei; produsele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lumânărilor importate și în nici un caz să nu depășească 572 sorcoveți ocaua; exportul lor era scutit de vamă, iar importul rămânea mai departe liber. Torenburg își lua obligația să învețe doi mecanici „secretul” fabricării. La 15 ianuarie 1841, Torenburg a cedat acel hrisov, cu încuviințarea organelor de resort ale statului, lui Theodor Ghica, unul dintre cei mai activi și mai „industrioși” boieri Moldoveni. Acesta din urmă a înființat fabrica de lumânări pe un loc din apropierea „grajdurilor domnești” din Iași. Autorii unui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în cazul instalării în scaun a unui singur prinț. Desigur, nu se lansa atunci prima dată ideea independenței Principatelor. Între altele, ea fusese negociată și la Niemirov (1737). Semnificativ este că independența separată a celor două Principate alterna sau chiar ceda pasul ideii unirii lor într-un singur stat, idee reluată într-o nouă viziune la începutul anilor ’80, sub forma regatului dacic. Firește, proiectele de independență și unire a Principatelor nu erau vehiculate întâmplător. Dincolo de intențiile nemărturisite ale Petersburgului, rămânea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însă că Austria s-ar putea abate de la acest program dacă Rusia ar fi dispusă să intre într-un schimb de idei absolut secret. Altfel spus, șeful diplomației austriece era gata la concesii în chestiunea crimeotă, în schimbul cărora Rusia să cedeze Principatele, toți urmând să se despăgubească pe seama Poloniei, ceea ce s-a și întâmplat. Așadar, Kaunitz se apropia de Friedrich al II-lea, atrăgându-i pe această pantă pe Maria Tereza și Iosif al II-lea. Succesele militare încurajau însă Rusia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Henric că, la aflarea lor, i se „făcuse părul măciucă”. Evident, nu se poate vorbi de o surpriză decât în măsura în care rapoartele lui von Solms îi oferiseră temeiuri pentru false iluzii optimiste, dar false numai în acel moment, de vreme ce Petersburgul va ceda în cele din urmă. Oricum, la 4 ianuarie 1771, Friedrich al II-lea i-a scris Ecaterinei a II-a că nu putea transmite acele condiții de pace nici Porții, nici Vienei; turcii nu vor accepta pentru nimic în lume
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dispuși să primească mediația de pace a Austriei și Prusiei. Teama de o gravă defecțiune a constrâns Poarta să semneze, la 6 iulie 1771, tratatul de subsidii cu Austria, prin care prindea corp înclinarea sa, despre care vorbeam, de a ceda parțial în chestiunea Principatelor. În schimbul obligației Austriei de a forța pe ruși, prin negocieri sau război, să restituie otomanilor fortărețele și posesiunile teritoriale invadate, pentru a se reveni la clauzele păcii de la Belgrad (1739), fără ca independența și libertatea Poloniei să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
austriaco-turc. Se înțelege de la sine că noutatea a provocat consternarea și furia rușilor, care își imaginau deja trupele austriece intrând în Principate, de unde și declarația din aprilie 1772 a lui Panin că „aceste țări sînt prea considerabile pentru a le ceda Curții din Viena, că ele nu merită un astfel de tratament din partea Rusiei”, dar altceva ar fi cu Serbia: rușii ar fi încântați ca această din urmă achiziție să devină pentru Austria un spin în picior, ațâțând contra ei Turcia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în fața unui fapt împlinit, de unde și ordinul de intransigență comunicat lui Obreskov, devenit conducătorul delegației ruse la negocierile de la București. Fie și numai în scopul diversificării paletei de manipulare diplomatică (tertip niciodată uzat: a pretinde mult pentru a avea de unde ceda), Obreskov repunea pe rol cererile la care se renunțase (inclusiv la Focșani), și anume: independența Principatelor și chiar alipirea lor la Rusia. Dacă Poarta - afirma Obreskov - accepta independența Principatelor, Rusia renunța la pretențiile de despăgubire de război (30 de milioane
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
scop ele n-au încetat să exercite presiuni asupra Petersburgului. La 5 februarie 1773, Panin îi declara lui Lobkowitz că numai din deferentă (un eufemism înțeles de toți ca atare) pentru Maria Tereza și Iosif al II-lea Rusia „a cedat în restituirea Valahiei și Moldovei, nici o altă considerație din lume n-ar fi îndemnat-o la un asemenea sacrificiu”. Unii boieri mai fluturau - ca în memoriul înaintat lui Obreskov la 15 ianuarie 1773 - ideea „fericitei ocîrmuiri a Rusiei” în locul jugului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]