15,207 matches
-
de modă este definit de noi repere tehnico-estetice, de un nou colorit sau tușeu al materialelor care alcătuiesc tabloul tendințelor pentru un moment dat. Creațiile vestimentare ale zilei de mâine se vor obține În urma unor scenarii creative care vor sintetiza diversitatea impulsurilor economice, culturale, psiho-sociale prezente În anumite etape de evoluție a societății. Cercetătorii, designerii, psihologii, caută prin demersurile lor să răspundă cerințelor consumatorilor ale căror aspirații sunt expresia ideii de personalizare, protecție, hedonism, seducție. Identificarea tendințelor se bazează pe știință
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
domeniul științelor psihologice și sociale, Allyson Thomas (2004) trasează câteva tendințe ale consumatorului global În anul 2006. Ea identifică cinci mega-tendințe care vor dirija dispoziția de consum aplicabile ariilor auto, electronic și industriilor tehnologice. Acestea sunt: 1. Tendința de hibridizare: diversitatea În creștere, generată de fenomenul globalizării, Întărește convingerea că punctele de vedere pluridisciplinare și practicile asociative vor conduce la soluții superioare calitativ. 2. Tendința de anticipare: a lua o decizie, a alege din opțiuni multiple poate fi o operațiune foarte
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
al sistemului de valori și norme ale grupului de apartenență și de referință asupra standardului de consum, exprimând apartenența individului la o cultură sau subcultură ce-i impune anumite norme. Cunoașterea acestor axiome, ne dă posibilitatea să Înțelegem mai bine diversitatea de comportament a consumatorilor, care de multe ori au atitudini și iau decizii diferite În condiții identice. Literatura de specialitate recunoaște unanim interacțiunea personalității individului, a contextului social și cultural, a apartenenței grupale și profesionale În conturarea stilului de viață
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
personalizarea și definirea unui anumit stil de viață. Personalitatea, consideră specialiștii, constituie un factor care explică comportamentul distinct de cumpărător și consumator al acestuia, fiind determinată de caracteristicile specifice, convingerile, obiceiurile pe care fiecare individ le prezintă. Desigur, există o diversitate de caracteristici și de aceea structurarea lor este dificilă. Trăsăturile definitorii ale personalității influențează atât mecanismul perceptual, cât și pe cel motivațional și deci comportamental, dar Încă nu se poate explica cu claritate natura acestor legături și succesiunea Înfăptuirii lor
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
Goleman. În viziunea lui, constructele care compun această formă a inteligenței emoționale sunt: conștiința de sine - Încrederea În sine; autocontrolul - dorința de adevăr, conștiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea; motivația - dorința de a cuceri, dăruirea, inițiativa, optimismul; empatia - a-i Înțelege pe alții, diversitatea, capacitatea politică; aptitudini sociale - influența, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea de relații, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru În echipă. Competența emoțională este o Însușire dobândită, intermediată pe inteligența emoțională, și al cărei rezultat este o performanță personală profesională ieșită din
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
și promovarea talentelor În „vânzarea inteligentă” sau a specialiștilor detectori, rezonanți, cu abilități de „clarvăzători” și „magicieni” În sesizarea provocărilor, tendințelor, „personanțelor” din toate domeniile (așa cum metaforic i-am botezat noi „mustăți de pisică”). CAPITOLUL VI. HOMO CONSUMERICUS: ACTUALITATE ȘI DIVERSITATE În cercetările asupra comportamentului consumatorului s-au contura arii diverse din care provin ofertele de consum, delimitându-se comportamente de consum specifice acestora, precum: consumul de alimente, consumul de medicamente, consumul de droguri etc. În cercetarea noastră cu privire la percepția și
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
sau În proza, cu un conținut și deznodământ grav. Specia Îmbină episoadele vesele cu cele triste, drama exprimă mai aproape de adevăr complexitatea vieții reale. Tinzând să exprime această complexitate, drama este mai puțin supusă convențiilor decât tragedia, și de aici, diversitatea formelor si dificultatea de a o defini. De fapt, În drama se Îmbină cele două trăsături ale comediei și tragediei. Drama a fost cultivată de romantici; conține tipuri diferite de personaje, sentimente și tonalități, iar componenta esențială a conținutului Îl
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
poziția în conștiința colectivă a problemei-stare: potențială (nu există o conștientizarea ei), latentă, maniestă, centralitatea ei. Toate stările subiective colective asociate trebuie identificate: atitudine pasivă de resemnare față de problemă, motivația/voința de a acționa. Trebuie luată în considerare aici și diversitatea conștientizării problemelor sociale - unele grupuri/segmente sociale o consideră ca o problemă, altele o ignoră sau nu o văd ca pe o problemă socială. Importanța/ Centralitatea problemei variază în conștiința diferitelor grupuri. Din acest motiv, este important, și analizarea diversității
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
diversitatea conștientizării problemelor sociale - unele grupuri/segmente sociale o consideră ca o problemă, altele o ignoră sau nu o văd ca pe o problemă socială. Importanța/ Centralitatea problemei variază în conștiința diferitelor grupuri. Din acest motiv, este important, și analizarea diversității conștientizării problemelor. Existența problemelor-cauză la nivelul conștiinței reprezintă, de asemenea, un obiect vital de analiză. Pentru analiza prezenței în conștiința colectivă a problemelor sociale sunt utilizate metode ca sondajele de opinie, scalele de atitudine, focus-grupurile, dar și analizele de conținut
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociologiei dezvoltării sociale printr-o „critică din trecut”, care îmbogățește conținutul empiric al teoriilor actuale prin extinderea faptelor relevante pentru generalizările teoretice. Spațiul istoriei sociologiei românești oferă diagnoze semnificative asupra stării societății românești și strategii de dezvoltare socială caracterizate prin diversitate, caracter problematic, contextualitate, relevanță istorică și contemporană. Cum apare societatea românească din perioada 1848-1948 în diagnozele și proiectele de dezvoltare ale sociologilor? Percepția sociologilor asupra societății apare condiționată de configurația socioistorică a societății românești și de zestrea teoretică care a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rolul ei istoric, Editura Cultura națională, București. Teorii ale dezvoltării Ilie Bădescu Teoriile dezvoltării sunt consemnate de istoricii sociologiei ca reprezentând cel dintâi răspuns al științei schimbărilor sociale la marea problemă a tranziției de la tradițional la modern. Dincolo de marea lor diversitate, teoriile dezvoltării și deci ale schimbării sociale au ceva în comun: apartenența la paradigma tranziției. Gloria paradigmei tranziției și, implicit, a sociologiei dezvoltării a fost atinsă în cadrul teoriilor modernizării. În spatele acestor teorii ghicim un sistem de gândire de o extraordinară
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
tot atât de frecvent considerate un succes pe cât de des au fost privite drept un eșec. Desigur, interesele politice imediate, disputele ideologice și obiectivele conjuncturale au avut un rol important în conturarea acestor diagnostice atât de diferite. Dar faptul că o asemenea diversitate de concluzii a fost și este în continuare posibilă dovedește că nu dispunem în acest moment de un instrument teoretic acceptabil care să poată măsura rezultatele tranziției postcomuniste cu suficientă obiectivitate. Dificultatea provine din faptul că ele trebuie să măsoare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
resurselor implicate, în special cele umane, a fost garantată libertatea de circulație și securitatea socială a muncitorilor. Conform articolului 51 al Tratatului de la Roma, beneficiarii acestor măsuri de protecție socială sunt atât cei care lucrează, cât și membrii familiilor acestora. Diversitatea situațiilor de circulație a muncitorilor include atât persoanele detașate sezonier sau permanent în străinătate, cât și studenții, turiștii ori personale care nu mai sunt active pe piața muncii. Tratatului semnat în anul 1951 i-au urmat cele semnate la Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la nivel global prin acorduri internaționale începând cu anii ’80. Chiar dacă regionalizarea este tendința comună de evoluție a organizării teritoriale în statele europene, e aproape imposibil de găsit o concepție minimă comună tuturor statelor din Uniunea Europeană. În condițiile în care diversitatea instituțională existentă în domeniu face foarte dificilă cuprinderea tuturor formelor de manifestare sub o noțiune unică de regiune, putem aborda subiectul prin intermediul unei definiții a regionalizării ca proces dinamic și evolutiv, care afectează nivelul intermediar al guvernării. Necesitatea unei definiții
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o formă de regionalizare, deși instituțiile sale sunt influențate de tendința spre regionalizare. De asemenea, regionalizarea nu este uniformă. În unele state pot exista mai multe tipuri de regiuni. Germania, Austria și Belgia și, într-o oarecare măsură, Rusia Această diversitate de manifestări ale principiului regionalizării se referă nu atât la aspecte teritoriale (definite, în primul rând, în funcție de dimensiunea teritoriului), cât administrative și de realizare a competențelor. Două probleme de bază apar în definirea statutului regiunilor: pe de o parte, modul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
menite așadar realizării dezvoltării la un anumit nivel de intervenție considerat funcțional. În cadrul regiunii, teritoriul este privit ca o unitate spațială funcțională, caracterizată de interrelații și dependențe multiple. În realitate, există un contrast remarcabil între generalitatea tendinței de regionalizare și diversitatea manifestărilor instituționale, la fel ca și între popularitatea noțiunii și dificultatea de a o defini. De aceea, realizarea unor studii comparative, foarte necesare, de altfel, între diferitele state europene în ceea ce privește regionalizarea trebuie realizate cu prudența necesară. Perspective ale ideii regionale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
să conducă la dezvoltarea socială la nivelul statelor membre. Obiective și priorități privind accesul la educație în Uniunea Europeană Obiective generale În cadrul Comisiei Europene și a Directoratului General pentru Educație și Cultură sunt stabilite, ca obiective generale, păstrarea aspectelor pozitive ale diversității educaționale europene și, în același timp, creșterea standardelor, îndepărtarea barierelor privind accesul la educație și adaptarea la cerințele educaționale ale secolului XXI. Și în cazul educației, conform principiului subsidiarității, fiecare stat membru poartă întreaga responsabilitate pentru conținutul învățământului și organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
propune o altfel de perspectivă prin prisma căreia să fie discutat progresul: de-growth. Ceea ce propune această perspectivă este să ne oprim din a distruge (tradiții, identitate culturală/națională, mediu) în numele dezvoltării, fiind, în același timp, o invitație pentru a vedea diversitatea ca un fel de a fi o și nu ca pe o expresie a neadaptării la ceva ce, într-un context diferit, a reprezentat o condiție de succes. Provocarea unei astfel de abordări constă în detașarea de reflexul măsurării și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
al cunoașterii. Concepte cum ar fi dezvoltarea rurală extensivă (rural extension development) sau extensia agriculturii (agricultural extension) implică dezvoltarea infrastructurii de comunicare, informare și inovare în mediul rural. „Viața la țară” capătă valențe deosebite. Toate documentele internaționale subliniază necesitatea prezervării diversității rurale în vederea păstrării patrimoniului cultural și natural. Acest fapt prezintă, din perspectiva acestor documente, un interes deosebit nu doar pentru mediul rural, ci pentru societate în ansamblu. Ruralul, ca tip de organizare socială, „a fost decretat” ca „fiind o valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dată de multitudinea formelor și caracteristicilor care le sunt asociate și de dinamica lor accentuată. Perspectiva asupra migrației internaționale ca deplasare definitivă dintr-un stat în altul a încetat să mai fie suficientă și acoperă astăzi numai o parte din diversitatea fenomenului. Diferitele procese asociate globalizării au accentuat propensiunea pentru mișcare în spațiul internațional. Semnele cele mai clare sunt creșterea numărului de persoane implicate în deplasări internaționale și creșterea numărului țărilor care, ca origine sau destinație, au apărut pe harta migrației
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
deplasări internaționale. Există câteva idei asupra cărora am încercat să insistăm. În primul rând, migrația internațională nu este un fenomen omogen. Definițiile, indiferent cât de elaborate, nu se pot plasa decât la un nivel de generalitate ridicat pentru a cuprinde diversitatea pe care astăzi o acoperă migrația. Tendința este una globală. România, deși relativ recent intrată în circuitul migrației internaționale, se încadrează în „normalitate” din acest punct de vedere. Tipurile de deplasări au cunoscut o dinamică accentuată. De la o migrație etnică
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
indicatorilor sociali, inclusiv prin publicarea unor manuale. Manualele ONU (primul publicat în 1978, altul în 1989) își propun să reprezinte un ghid pentru construcția sistemului de indicatori sociali, urmărindu-se anumite particularități, în funcție de nivelul dezvoltării economico-sociale a țării respective. Din diversitatea preocupărilor anilor ’70-’80 legate de indicatorii sociali, menționăm comparativ câteva abordări: Social concerns, OECD (1976), așa-numitul proiect SPES coordonat de W. Zapf (1978), proiectul Monitorizării teritoriale curente, aparținând Oficiului Germaniei de Organizare a Spațiului (1982), precum și abordarea Organizației
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de regionalizare?”) și de pol de dezvoltare în construcția politică a UE - și, în mod complementar, sisteme de măsurare interesate în promovarea unor indicatori măsurabili la niveluri cât mai specifice din punct de vedere teritorial, de la regiune până la localitate. Evidențierea diversității la nivel teritorial și identificarea specificității zonale a caracteristicilor sociale conduc la o mai bună înțelegere a situației de la nivel național și la poziționarea adecvată a unei țări în context internațional. Principiul de utilitate pentru decizie a indicatorilor, formulat adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
default" size="100%"> Na</style><style face="normal" font="default" charset="238" size="100%">țională Anti-Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale</style></publisher><urls></urls></record></Cite></EndNote>(Panduru et al., 2004). Morris, la rândul lui, atrage atenția asupra problemei diversității societăților pe care acești indici își propun să le compare. Din această cerință, el formulează alte criterii pentru astfel de măsuri sociale: nu trebuie să presupună că „dezvoltarea” are aceeași valoare în toate societățile; trebuie să măsoare mai degrabă output
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
http://www.loc.gov/catdir/toc/ecip0418/2004013712.html </url></related-urls></urls></record></Cite></EndNote>(2004), „deși (Ă) pot părea oarecum pendante și mecanice în natură, ele reprezintă, de fapt, ecoul unei dezbateri încărcate axiologic ce bate chiar în inima diversității de perspective referitoare la ceea ce se consideră a fi «dezvoltare». (Ă) Creatorii acestor indici au o mare putere și responsabilitate” (p. 84). IDU ia valori intre 0 și 1, țările fiind clasificate, în funcție de valoarea indicatorului, în: țări cu dezvoltare umană
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]