15,025 matches
-
Înger” justificând apariția lui În chipul zeului mării, Neptun. Metafora În poemul „Luceafărul” există niste metafore simbol, repetate În diferite contexte. Acestea sunt: „codru”, metaforă a vieții și „marea” metaforă a morții. Câmpul metaforic din final este larg, cuprinzător; „norocul” evoluează metaforic de la „favoarea sorții”, ori de la „iubire” la noțiunea de „petrecere”, În sensul fericirii efemere, conducând spre moarte. Nemurirea („nemuritor”) de care se bucură astrul nu mai este voluptate, ci e sinonimă cu „răceala” morții. Aceste două feluri de a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
simbol. Pe de o parte el simbolizează geniul uman, ori una din coordonatele aspirației omului spre cunoașetrea absolută, dar poate reprezenta o proiecție a „eului” liric, un „alter ego”. La Început, Luceafărul este un obiect al visului romantic, menit să evolueze În subiect. De ce Luceafărul n-ar fi o metaforă a aspirației lumii veșnice către lumea pământeană? 3. Chiar somnul fetei este o metaforă, dacă se admite că somnul e o presimțire a morții: „Iar ea vorbind cu el În somn
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
celuilalt, conform unui aforism celebru potrivit căruia, o mulțime de capete, dar nici un creier. O naivitate plutește deasupra mulțimii, iar Lăpușneanul face distincția necesară, aprobă spusele vornicului Moțoc: „eu sunt boier mare, ei sunt niște proști” (oameni simpli?), cuvântul a evoluat semantic. „Proști dar mulți!” ăsta e adevărul absolut. Mulțimea nu are criterii. După Îndelungi șovăieli, cere capul lui Moțoc și se crede răzbunată, fără să gândească la faptul că a doua zi, un alt Moțoc avea sà-i „belească”. Negruzzi afirma
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cadrului, de la stradă, la casă, la interioare și la personaje. În ceea ce privește personajele, acestea ilustrează o umanitate canonică, prin tipologiile În care se Încadrează, dând obiectivitate romanului. Ele se definesc printr-o singură trăsătură, fixată Încă de la Începutul romanului și nu evoluează, cu excepția lui Felix. Restul reprezintă caracterele clasice, balzaciene: aristocratul rafinat (Pascalopol), cocheta (Otilia), femeia ușoară (Georgeta), lacomul, baba absolută (Aglae), avarul (moș Costache), arivistul (Stănică Rațiu), debilul mintal (Titi), fata bătrână (Aurica), senilul (Simion Tulea). Deși se realizează tipologii, la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
procedee artistice contribuie la realizarea comediei: repetiția, evoluția inversă și interferența seriilor de personaje aflate În conflict. Cetățeanul turmentat realizează prin intrările lui În scenă repetiția. El aprinde și stinge, Într-un fel conflictul. Starea conflictuală a seriilor de personaje evoluează invers față de momentul inițial. Cațavencu, triumfător Înițial, pierde, iar grupul Trahanache - Tipătescu - Zoe, Învinși inițial, triumfă În final, chiar dacă a intervenit Dandanache, un al treilea personaj. Interferența tuturor personajelor din finalul comediei adâncește și mai mult latura comică a operei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
starea manifestă, problema devine asociată cu voința colectivă de a acționa, este pusă ca problemă de soluționat. Se caută identificarea naturii problemei, se formulează soluții și se acționează pentru rezolvarea respectivei probleme. Centralitate Starea de manifest a unei probleme poate evolua spre centralitate. O problemă socială este centrală în cazul în care colectivitatea o consideră a fi prioritară: îi acordă atenție prioritară, investește resursele instituționale, colective și financiare. În poziția de centralitate se poate plasa doar o problemă socială sau, eventual
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de la Braudel. Există, spune Braudel, mai multe economii mondiale în istorie. Acestea sunt „economiile” lumilor vechi (economia Imperiului Roman, a Imperiului Bizantin etc.). Toate au sfârșit așadar prin a se transforma în imperiu. Economia mondială europeană este prima care a evoluat spre un sistem mondial nonimperial, diferit de imperii, adică bazat pe o piață mondială, nu pe tribut ca mijloc de extragere a surplusului. Aceasta nu exclude însă ideea coexistenței economiei mondiale și imperiilor mondiale cel puțin în epoca modernă timpurie
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Europa Occidentală și în toate țările în care societatea europeană occidentală s-a putut extinde la sfârșitul Evului Mediu - din America de Nord și până în Australia și Noua Zeelandă. A fost rezultatul unei evoluții „naturale” a acestei societăți și, la rândul său, a evoluat continuu, schimbându-și mereu caracteristicile, astfel încât teoreticienii au mari dificultăți în a-i identifica elementele constante și deci definitorii. Unul dintre acestea este expansiunea. De-a lungul întregii sale istorii, capitalismul s-a extins continuu. Când nu a mai găsit
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o societate nu doar se schimbă singură, ci poate fi schimbată din inițiativă politică. Ceea ce înseamnă că o clasă politică își propune să schimbe societatea pe care o conduce altfel decât s-ar schimba ea însăși, dacă este lăsată să evolueze normal. Pentru asta, clasa politică respectivă are nevoie de un proiect de societate, oricât de aproximativ, în raport cu care să-și raționalizeze schimbările pe care le introduce în societate. Pe de altă parte, are nevoie de un proiect al tranziției, un
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cea mai interesantă a tranziției românești. Până în 1996, tranziția capitalistă românească avea, în mare măsură, trăsăturile unei evoluții. Lipsa unui proiect capitalist al tranziției permitea o dominație aproape absolută a tranziției spontane. Nefiind o prioritate a globalizării (Malița, 1999), România evoluează, acordând prioritate caracteristicilor interne în raport cu cele ale modelului extern, între limitele destul de largi ale toleranței occidentale, răspunzând comandamentelor generale ale tranziției postcomuniste, dar modelându-le în funcție de interesele afirmării clasei capitaliștilor autohtoni. Confruntarea politică românească este dominată de o problematică internă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a contribuției naționale (publice și/sau private) și a nivelului la care se estimează că o să ajungă indicatorul. Din analiza celor trei variante ale planurilor de dezvoltare se poate observa procesul de structurare a politicii regionale în România. Aceasta a evoluat de la simple descrieri ale situațiilor existente și stabilirea unor priorități generale la elaborarea unor strategii concrete de acțiune și de implementare a programelor. Deși în ultima variantă capitolele de strategie și implementare apar mult mai detaliate, monitorizarea și parteneriatul rămân
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Încrederea își găsește sursele în experiența trecută a relațiilor de cooperare, în trăsăturile individuale, precum și în aspectele culturale ale mediului social. Sztompka elaborează o teorie iterativă a dinamicii încrederii ca rezultat al acțiunii actorilor în mediile sociale în care aceștia evoluează. Variabilele independente sunt cele care țin de contextul social, ca efect și garanție a reproducerii unei culturi a încrederii: coerența normativă a societății, stabilitatea ordinii sociale, transparența organizării sociale, familiaritatea mediului social, responsabilitatea actorilor sociali (posibilitatea de sancționare a acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și Fonduri de Dezvoltare Socială (FDS). Primele fonduri inițiate au fost cele de tip FSU, adresându-se unor situații de criză și promovând o paletă largă de obiective, relativ discrete, dar interrelaționate. În timp, aceste fonduri de tip FSU au evoluat de la focalizarea pe situații de criză și rezolvarea unor probleme punctuale, presante la definirea unor obiective de atins pe termen lung și, astfel, au apărut Fonduri de Dezvoltare Socială. Așadar, distincția principală între aceste două tipuri de fonduri este dată
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de tipul „morcovul și bățul”. Este cert însă faptul că fondurile sociale ajung să acționeze foarte bine abia în momentul când se maturizează, iar pentru aceasta e nevoie uneori de o perioadă mai lungă de timp, în funcție de contextul în care evoluează. Bibliografie Alcázar, Lorena; Wachtenheim, Erik, (f.a.), Determinants of Success of Social Fund Projects: The case of FONCODES, World Bank. Alton, G., 1999, Social Funds Performance: A Review, World Bank Social Protection Department, Human Development Network, Washington, DC. Batkin, Andrew, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
domeniul socialului, însoțite adesea și de exemplul unor cercetări de tip acțiune, nu au fost însă luate la timp în calcul de factorii politici de decizie, iar unele au fost total ignorate. Construcția instituțională în asistența socială după 1989 a evoluat sinuos, contradictoriu, cu suișuri și coborâșuri, cu stagnări și schimbări întâmplătoare, și, adesea, s-a dezvoltat haotic, lipsită de o strategie coerentă, sub efectul deficitului de înțelegere al actorilor politici și al diferitelor presiuni externe și interne. Ea a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
antrenează deplasări pentru muncă clandestine sau controlate de stat, deplasări pentru întregirea familiei, deplasări individuale în baza unui contract de muncă); migrația este un fenomen dinamic, iar tipul predominant de migrație se poate schimba (fluxul către Germania, spre exemplu, a evoluat de la unul preponderent clandestin către unul preponderent pe baza contractelor de muncă); Întrebarea dacă există efecte ale migrației sau mai degrabă tipuri de migrație cărora le sunt asociate tipuri de efecte rămâne, după părerea noastră, deschisă. Fudamental, migrația, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ce fuseseră răpite de URSS în urma ultimatumurilor sovietice din 26-27 iunie 194030. Operațiunile militare româno-germane desfășurate în flancul sudic al frontului de est, în care au fost angrenate Armata a 11-a germană, respectiv Armatele 3 și 4 române, au evoluat pozitiv în prima fază a războiului și au avut ca rezultat eliberarea până la sfârșitul lunii iulie 1941 a Basarabiei și Bucovinei de nord, provincii care au reintrat în componența teritorială a statului român 31. La începutul lunii august 1941, în urma
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
M.St.M. No. 83.550 pentru evreii meseriași 1032. Acești 2805 meseriași evrei sunt repartizați la diferite detașamente și aprobați de Insp. Gen. al Tab. și Col. de Muncă, C. 2 T. și M.St.M. așa după cum a evoluat regimul aprobărilor de muncă. Până acum nu ni s'a ordonat de nimeni ca toți evreii fie meseriași fie oameni de muncă, să fie repartizați la un singur detașament local, de unde să fie luați și repartizați acolo unde era nevoie
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
implicați. Am procedat deci la investigarea modului în care se proceda în altă parte - un studiu comparativ cu sistemele de formare din cîteva zeci de țări din întreaga lume - sau altădată - un studiu comparativ istoric al modului în care a evoluat procesul de formare didactică în România modernă, cu o atenție specială acordată perioadei interbelice și instituției sale esențiale în această privință, Seminarul pedagogic universitar 1. Fără a intra aici în detalii, amintesc doar că cele două investigații comparative ne-au
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
ale unei anumite variabile în funcție de diverși parametri, cel mai adesea, în funcție de dimensiunea temporală. Ele sînt utilizate nu doar pentru ilustrarea unor fenomene statistice, de masă, ci și a unora individuale. În ilustrația de mai jos este prezentat modul în care evoluează oboseala unui elev de-a lungul unei zile de școală. Desigur, pentru a pune în lumină semnificația cazului individual, va trebui să comparăm curba acestui elev cu o curbă generală, stabilită statistic pe un eșantion reprezentativ din populația școlară căruia
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
înfrîngerea democraților în alegeri a adus la Casa Albă pe republicani, practic, timp de 12 ani, toți președinții Harding, Coolidge, H. Hoover, ales în 192831 au dus o politică de strictă neutralitate și de izolaționism. Într-un asemenea cadru au evoluat relațiile politico-diplomatice româno-americane, care pînă în anii 1933-1934 au fost practic nesemnificative. În primul deceniu interbelic ne reține atenția momentul încheierii pactului Briand-Kellogg. "Pactul de renunțare la război", semnat inițial la Paris, la 27 august 1927, de 15 state, marca
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a tratatului de pace cu România, în cadrul reuniunilor Consiliului miniștrilor de externe ai marilor puteri sau la forumul păcii de la Paris din 1946, respectiv la reuniunea miniștrilor de externe de la New York (noiembrie-decembrie 1946)105. Relațiile româno-americane din perioada 1944-1947 au evoluat, mai întîi, în cadrul consensului dintre cele trei puteri la încheierea armistițiului una din clauze prevedea înființarea unei Comisii Aliate de Control și apoi, în contextul raporturilor cu marile puteri învingătoare. Misiunea militară americană ajungea la București la finele lui august
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pentru Europa de Est, asigurîndu-se că România era, în continuare, privită ca fiind "cel mai sovietizat" dintre statele-satelit. Disputele propagandistice româno-americane Evenimentele petrecute la București reflectau și ele etapele procesului ce a dus la adoptarea Noii Viziuni de către americani. Relațiile româno-americane au evoluat de la hărțuielile din 1951 pînă la speranțele de dezvoltare a comerțului din 1953. În prima jumătate a anului 1952, Bucureștiul și Washingtonul au întreținut "relații acceptabile", avînd două puncte de divergență 699. Primul era publicarea, în luna februarie, a unei
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a putut continua. Deși America avea prea puțin sau deloc de-a face cu evenimentele petrecute în Polonia și Ungaria în 1956, Washingtonul vedea aceste schimbări ca făcînd parte dintr-o transformare. Era convins că modificările din statele-satelit aveau să evolueze și că America trebuie să păstreze legătura cu Blocul de Est, pentru a profita de aceste evenimente. Prin prisma CSN 5810/1, document adoptat pe 5 mai 1958 ca politică fundamentală de securitate a SUA, faptul că Uniunea Sovietică urmărea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
utilaje agricole, evaluate la 330.000 de dolari, pentru acordarea licenței de export 1089. La două zile după aceea, Gheorghiu-Dej îl primi pe Crawford la Palatul din București. Președintele român își exprimă satisfacția cu privire la progresul relațiilor româno-americane, precizînd că acestea evoluau "treptat" și că eforturile depuse de ambele părți începeau să dea rezultate. El a anticipat că prin eforturi susținute, răbdare și străduință, în 1964 se puteau obține chiar și mai multe succese 1090. Presa americană era impresionată de propunerile oficiale
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]