KorAP: Find »[drukola/base=ierta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...595 596 597 ...669 >

16,713 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779

care au adus grave atingeri integrității mele corporale, fapt ce m-a determinat să acționez prompt și hotărât împotriva lor, cu insecticid, ori de câte ori plănuiau un nou atac. În ceea ce privește pelinul, sincer să fiu, ca un bun și practicant creștin-ortodox, l-am iertat pentru ineficienta lui în timpul cruciadei antipuriciste, iar cea mai elocventă dovadă a spuselor mele o constituie faptul că, în amintirea lui, ori de câte ori s-a ivit ocazia, am băut cu plăcere o cană de vin pelin. Adevărat. 26. VIN AMERICANII! sau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
Iscarioteanul? Nicidecum. M-am ridicat în picioare și am spus clar: Eu i-am îndemnat, domnule învățător, să ținem de ușă. Colegii mei nu sunt vinovați. Prin urmare, mie mi se cuvine pedeapsa și nu lor. Vă rog să-i iertați. Pedepsiți-mă! Așa??! Obrăznicătură, stârpitură nenorocită! Ține palmele! Am întins, supus, palmele. Palma dreaptă a primit două lovituri fulgerătoare de vargă. Însă la palma stângă durerea resimțită a fost atât de intensă încât creierul, neștiind cum să mă protejeze mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
induce o stare de nesiguranță, de ambiguitate și incertitudine în privința valorii imuabile a Legislației Cerești. Nu crezi? Hotărăște-Te, Doamne, și pronunță-Te degrabă pentru care dintre ele optezi, deoarece oamenii sunt cam debusolați. Prin urmare, Doamne, cum să-l iert pe nemernicul care m-a nenorocit în bătaie, încât am făcut pipi pe mine? Cum? Vrei să-l iert pentru suferințele îndurate de cei 20 de școlari care au fost bătuți degeaba, ca niște hoți de cai?? Nu ți-e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
Doamne, și pronunță-Te degrabă pentru care dintre ele optezi, deoarece oamenii sunt cam debusolați. Prin urmare, Doamne, cum să-l iert pe nemernicul care m-a nenorocit în bătaie, încât am făcut pipi pe mine? Cum? Vrei să-l iert pentru suferințele îndurate de cei 20 de școlari care au fost bătuți degeaba, ca niște hoți de cai?? Nu ți-e milă de "mieii Tăi", Doamne?! "Mai degrabă-și va întoarce Dunărea cursul îndărăpt" (C. Negruzzi) decât să îl iert

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
iert pentru suferințele îndurate de cei 20 de școlari care au fost bătuți degeaba, ca niște hoți de cai?? Nu ți-e milă de "mieii Tăi", Doamne?! "Mai degrabă-și va întoarce Dunărea cursul îndărăpt" (C. Negruzzi) decât să îl iert și încă să mă mai și "rog" pentru un asemenea ticălos. Nu! Subscriu din toată inima primului decret emis de Tine: "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte!". Voi da curs întru totul imperativului testamentar formulat pe patul de moarte de către

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
pe cei care nu cred în Tine, ci se închină altor Dumnezei Allah, Buddha, Confucius etc., ori chipurilor cioplite, ori diferitelor vietăți terestre sau celor care încalcă legământul Tău de orice fel, Tu, în marea Ta bunătate, de ce nu-i ierți? De ce? De ce-i condamni la moarte, la stârpire și la nimicire? Zici că suntem făcuți după chipul și asemănarea Ta? Dacă e așa, de ce Te mai miri că suntem atât de răi? Nouă, "robilor" Tăi, ne impui să ne iubim

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
știi nimic despre el. Unde e? Trăiește? A fost condamnat? Pentru cât timp și pentru care fapte?? Eu, draga mea Rozinka, nu înțeleg cum de-au putut lăsa "ăștia" în voia sorții o mamă singură cu șase copii mici. Doamne iartă-mă, oare cu ce-au greșit copiii ăștia?? Ăstuia mic îi mai dai sân? Îl mai alăptezi? Nu? L-ai înțărcat? Ei, poftim! Deportat în scutece!?! Din fiecare vagon, ochi lacomi de lumină și libertate priveau cu tristețe la lumea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
seamă toate aceste lucruri urâte, toată mizeria asta. Știi? Mă gândeam că sunt și ei niște oameni bătrâni, neputincioși, suferinzi. Că și lor le pare rău să ne facă viața grea, dar că nu e din vina lor, sunt bolnavi. Iartă-i! Antonia, mulțumesc, Antonia. Ești atât de înțeleaptă și de bună. Hai, mi-am revenit. Și muncea și suferea mai departe, sacrificându-și puterea și sănătatea pentru noi. Țuki, sora noastră, se ocupa de frățiorul mezin, Bebi. Îi dădea de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
un act biologic ale cărui consecințe sunt ireversibile. Într-un târziu, s-au despărțit. Mircea a intrat în bordei tocmai când mama ne dădea de mâncare. Sărut mâna, mama. Bună seara, Mircea. Unde ai întârziat? Mama, te rog să mă ierți. Am stat cu Țile, fiindcă era foarte necăjit. Dar ia spune-mi, ce s-a întâmplat? Știi că bunica lui era bolnavă de mai mult timp. Acum a murit. Vai, săraca, ce mult s-a mai chinuit! Mama a așteptat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
macedonene îmbrăcate în negru, care priveau cu ochi lipsiți de expresie spre linia imaginară a orizontului îndepărtat, peste miriștea țepoasă și pustie, pe deasupra bordeielor care se ridicau asemenea mușuroaielor noi de cârtiță. Moș Butu ieșea din bordei. Dumnezeu s-o ierte, moș Butu, pe mama dumneavoastră și să vă dea tăria să suportați această dureroasă despărțire. Vreau să vă spun că sunt alături de suferința întregii dumneavoastră familii. Dumnezeu s-o odihnească! Mulțumesc, măi fimeai, mulțumesc. Iată că ai venit să-ți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
Am fost peste tot. Am vorbit cu tâmplarul pentru sicriu, cu părintele și căruțașul. Am plătit tot, tot, tot, cât mi-au cerut. La ce oră va veni preotul? A spus că va fi aici la ora 10. Moș Butu, iartă-mă că nu pot participa mâine la înmormântare, dar... Știu, măi fimeai, știu. Du-te la muncă. Ai grijă de copiii tăi. Să fii sănătoasă! Dumnezeu s-o ierte, moș Butu, și să-i fie țărâna ușoară! Dumnezeu să te-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
A spus că va fi aici la ora 10. Moș Butu, iartă-mă că nu pot participa mâine la înmormântare, dar... Știu, măi fimeai, știu. Du-te la muncă. Ai grijă de copiii tăi. Să fii sănătoasă! Dumnezeu s-o ierte, moș Butu, și să-i fie țărâna ușoară! Dumnezeu să te-audă, măi fimeai, du-te! Când a intrat în bordeiul nostru, mama a citit pe fața lui Mircea o frământare ascunsă. Mama, aș vrea să te rog ceva... Știu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
e un proces absolut normal. De aceea, nu e nicio rușine să apelezi, din când în când, la registrul Tău cu însemnări zilnice. Așa. Foarte bine. În felul acesta nu există riscul să omiți pe cineva. Căci nu vreau să ierți pe nimeni! Nu vreau să lași pe nimeni nepedepsit! Cum am suferit noi "aici", așa să pătimească ticăloșii "dincolo"! Caută-i în ordine alfabetică și aruncă-i în Iad așa cum scrie în Cartea Ta: acolo unde va fi plângerea și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
Te compătimesc, Doamne. Tare mi-e milă de Tine, de bătrânețile Tale, de reumatismul ăla afurisit care nu-Ți mai dă pace și Te chinuiește mereu... Din păcate, nu prea am cum să Te ajut. Ai comis, Doamne, atrocități de neiertat, pentru care vei fi pedepsit cu certitudine. Tribunalul Pământesc, precum și Tribunalul Ceresc Te-au condamnat definitiv. Ar mai fi o șansă. Una mică de tot. Poate... dacă ar exista vreun alt Dumnezeu... deasupra Ta, mai mare în grad ca Tine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
unei școli de tractoriști. Vedeți? Acesta era lagărul, era domiciliul forțat, domiciliul obligatoriu. Viitorul unui copil a fost blocat. De ce? Cu ce drept? Și pentru care fapte? A i se interzice unui copil dreptul la învățătură este o crimă de neiertat, un sacrilegiu. Astfel că noi nu ne întâlneam decât după ore pentru a lucra pe șantier. Programul nu era ușor deloc. Veneam de la școală, mâneam ceva și treceam la făcut chirpici. Apoi, seara, în bordei, la lumina lămpii, în jurul unei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754

care voi părăsi această lume! Sînt însă destul de împăcat cu mine și cu această lume, ceea ce îmi dă un anume confort, oarece liniște, ceea ce e bine, pentru că sînt "tînăr și neliniștit" de felul meu! O zi din viața mea? Doamne iartă! Aș putea spune că o zi din viața mea e un roman! Deci ar fi rafturi întregi de romane, dacă privesc viața în ansamblu. Totuși, ar fi niște constante, somnul sumar, mult timp petrecut la computer nu doar la muncă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
om efemer acesta/ stârpitor de singurătate prin harul ctitoritului/ oarecum mai norocos decât zeii noștri de tranziție la/ ei înșiși/ nepreocupați de evoluție ci de/ statornicie cică preocupați drept clișeu multiplicat la/ xeroxul albastru al Cerului. Auzi-mi ruga/ și iartă-mă pre mine maculatul că/ te-am decretat Sfinte drept părinte proteguitor al/ merituoasei dar nedreptățitei Poezii Române în care/ îndrăznesc să cred că se află și inima mea cum/ în mijlocul unei uriașe rodii una din semințe se află între

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
ajunge și tu la ceea ce conștientiza Nietzsche, când menționa, într-o scrisoare din 1882: "Am atins un punct în care trăiesc cum gândesc". Adică tu, scriitorul, acolo, în lumea intimității și firii tale, atingi punctul în care trăiești precum... ticluiești! iertat fie acest sinonim "de jos", oarecum, pentru ceea ce ar însemna: scrii, creezi, inventezi, idealizezi... Da, e mult (și "captivant") spațiu de mediație între biografie și textul artistic... Chiar în imposibilitatea realizării unor sinteze comparative cât de cât obiective între pe

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
fi dăruit unei cauze generale, și-ar fi risipit pumnul lor de metafore sau smocul de povești pentru binele unui popor. Oricum, nu s-ar fi confundat pînă la identificare (cred) cu haita de hiene (hienele, ca specie, să mă ierte!) care a ocupat prim-planul politicii. Ar fi fost niște modele mai credibile și mai ușor de digerat pentru generațiile tinere. Sau am fi spus ca Einstein: Nu cred în educație. Singurul tău model trebuie să fii tu însuți, chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
clocotul vieții, și trebuie să fim fericiți dacă după o viață de decepții ne înnobilăm în iubire creștină și nu scădem în capacitatea de a iubi profund și onest. Cea mai înaltă formă de iubire azi mi se pare a ierta A.B.Nu știu când au trecut anii. Și iernile. Ce înseamnă să fii femeie-poet într-o lume a bărbaților-poeți? Ce înseamnă să deschizi ușa biroului în care lucrezi și să nu ți se dea "Bună ziua"? Ce înseamnă iubirea și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
aceea de artist, care va rămâne generațiilor de după mine, să o judece, eventual să o locuiască, așa cum și eu, la rândul meu, am locuit în lumile multor înaintași ai mei, m-am adăpostit acolo și am învățat de la ei. A ierta. Cea mai înaltă formă de iubire azi mi se pare a ierta. A.B.Mi-e atât de drag să stăm de vorbă, ai atâtea de povestit, parcă poveștile tale se derulează de la prima și până la ultima carte publicatăa, nici

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
eventual să o locuiască, așa cum și eu, la rândul meu, am locuit în lumile multor înaintași ai mei, m-am adăpostit acolo și am învățat de la ei. A ierta. Cea mai înaltă formă de iubire azi mi se pare a ierta. A.B.Mi-e atât de drag să stăm de vorbă, ai atâtea de povestit, parcă poveștile tale se derulează de la prima și până la ultima carte publicatăa, nici nu știu cu ce să încep... spune-ne, te rog, poveștile cărților

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
Nora Iuga, Constantin Abăluță, Dorin Ploscaru, Emil Nicolae, Daniel Bănulescu, Angela Marinescu sunt scriitori care au însemnat și înseamnă ceva pentru mine în această viață. Ei și alții, pe care sunt sigur că i-am uitat și care mă vor ierta pentru asta, sunt niște repere de care mă agăț în aventură mea pe drumul scrisului. Cum să spun? Cunosc lumea literară cât de cât și îi prețuiesc pe scriitori pentru că știu bine cât de grea e munca scrisului și cât

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-i judecăm drept pe cei care scriu și nu ne duce în ispita laudelor deșarte, nici în cea a hulei nemeritate, ci ajută-ne să vedem în fiecare carte adevărul estetic, dâra de existență, freamătul ființei, iluminarea lăuntrică și ne iartă erorile noastre de judecată și fă-ne culți, că suntem mulți! A.B.Vă considerați un critic stăpân pe un anumit sector al literaturii? Preferați poezia, proza, teatrul? N-am avut niciodată prejudecata specializării. Scriu cu egală plăcere despre orice

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-i judecăm drept pe cei / Care scriu / Și nu ne duce în ispita laudelor deșarte, / Nici în cea a hulei nemeritate, / Ci ajută-ne să vedem în fiecare carte / Adevărul estetic, dîra de existență, freamătul ființei ,/ Iluminarea lăuntrică / Și ne iartă erorile noastre de judecată / Și fă-ne culți, că suntem mulți !..." Cândva, într-o după-amiază târzie l-am văzut pentru ultima oară pe Țepi în redacție, în sediul nou. Pregătea o noua ediție din Cuvântul. Era calm. Pe birou erau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]