17,036 matches
-
fiind un "coșmar"). După "Titanic" Horner a continuat să compună muzica pentru filme majore precum "Masca lui Zorro" (1998), "Omul bicentenar" (1999), "Furtuna perfectă" (2000), "O minte sclipitoare" (2001), "Inamicul e aproape" (2001), "Casa de nisip și ceață" (2003) și "Legenda lui Zorro" (2005). Pentru "O minte sclipitoare" și "Casa de nisip și ceață" a primit noi nominalizări la Premiile Oscar, dar a pierdut în ambele situații în fața lui Howard Shore. În 2009 Horner a colaborat din nou cu James Cameron
James Horner () [Corola-website/Science/304147_a_305476]
-
se exercita asupra fulgerului, vântului, ploii și fertilității, și a plantelor. Atribuirea unui rol în fertilitatea umană nu este dovedită. Șapte din tăblițele de la Ras Shamra, denumite A B de primul lor traducător, Virolleaud, după numele Aleyan Baal, sunt consacrate legendelor din Ciclul lui Baal. Starea lor este deficitară ți din aceasta cauza descifrarea și traducerea lor nu a fost o misiune ușoară. Inițial Baal din Ugarit era un epitet al zeului Hadad. Cu timpul, epitetul a devenit numele propriu zis
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
morții, Mot, Baal era cunoscut și ca Baal Rapiuma, conducător al spiritelor ancestrale Refaim, mai ales al dinastiilor regale. În scrierile de la Ugarit Baal este numit adesea „Baal cel victorios” Aliyn Baal, „Cel Puternic” (Dmrn) (nume care apare și în Legenda lui Keret, descoperită la Ugarit), „Cel mai puternic dintre eroi” (Aliy Qrdm). Ecouri ale acestor atribute a găsit Nyberg in texte biblice ale Deuteronomului (33,12) Samuel I, 2,10, Isaiia 59, 18, Hosea 7,16 , de asemenea au fost
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
Muntelui Sapan, din care provine și denumirea greacă și latină a muntelui Kasios/Casius. Sapan în ebraică, „tzafon” are înțelesul de „nord”, muntele fiind situat, în adevăr, la nord de Canaan. în cartea Iov „tzafon” are și sensul de cosmos. Legendele din șapte tăblițe găsite la Ugarit povestesc despre un Ciclu al zeului Baal ale cărei principale faze sunt: Mitul Ciclului este interpretat ca reprezentând alternanța anuală între anotimpul secetos și cel ploios și roditor, sau poate cea a celor șapte
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
frați - „boanerges” („fii tunetului”), probabil pentru că făceau parte din grupa revoluționar-antiromană a Zeloților. Denumit în Evanghelia după Ioan „apostolul cel mult iubit de Iisus”, martor ocular al crucificării lui Iisus. Ar fi întreprins mai multe călătorii misionare în Asia Mică. Legendele susțin că a refuzat să aducă ofranda cuvenită în templul roman al zeiței Artemis din Efes (azi în Turcia) în timpul persecuțiilor anticreștine ale lui Domițian (81-96 d.C.), fapt pentru care ar fi fost arestat și dus la Roma, unde ar
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
De de altă parte, dacă apostolul ar fi ajuns într-adevăr la această vârstă, asta ar explica tradiția relatată în Ioan 21, și anume că mulți credeau că Isus a zis că apostolul nu va muri (ceea ce a dus la legenda prezbiterului Ioan). O dată mai târzie decât începutul secolului al II-lea este exclusă deoarece P52, cel mai timpuriu manuscris care dovedește existența evangheliei, datează de la mijlocul secolului al II-lea. Chiar în biserica timpurie existau dubii asupra autenticității, atât Marcion
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
a secolului XVII, printr-un dangăt de clopot, iși începea, activitatea Mănăstirea lui Hâncu cu hramul Cuvioasei Parascheva - Ocrotitoarei Moldovei. La data de 9 decembrie 1678, Mihalcea Hâncu, printr-un un act de danie, a consemnat documentar întemeierea Mănăstirii. Multe legende circulă prin ținuturile Lăpușnei referitor la înființarea mănăstirii. Datele interesante ce le putem găsi în arhive ne relatează drumul, de cele mai multe ori zbuciumat, prin care i s-a dat să treacă obștii monahale a acestui Locaș Sfînt prin Istoria națiunii
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
de teatru. Anterior lui Thespis, acțiunea era redată prin cântec și dans dintr-o perspectivă narativă, dar nimeni nu își asumase încă rolul unui personaj din povestire. În onoarea lui Thespis, actorii sunt cunoscuți și sub numele de "Thespieni". Unele legende din lumea teatrului sugerează chiar și astăzi că Thespis ar exista sub forma unui spirit malefic, dezastrele din teatru fiindu-i câteodată atribuite. De obicei, actorii nu erau persoane cu un statut social înalt, și în Evul Mediu Timpuriu trupele
Actor () [Corola-website/Science/304180_a_305509]
-
anul 2015, având codul de clasificare IS-II-m-B-04001. Pe această listă este trecut anul 1809 ca perioadă de datare a construcției. În locul unde se află astăzi mănăstirea, era o moșie domnească unde a existat anterior o biserică de lemn. Există o legendă conform căreia în timpul unei invazii a tătarilor în Iași, Doamna Tudosca (Teodosia), soția lui Vasile Lupu, a fugit în pădure și s-a ascuns într-o scorbură de copac. Odată trecut pericolul, domnitorul și-a căutat soția pe aceste dealuri
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
o călătorie la Antiochia (azi în Turcia), după care i s-a pierdut, pentru o vreme, urma. Ajuns la Roma în jurul anului 57 e.n., Petru a devenit șeful comunității iudeo-creștine din Roma, unde l-a reîntâlnit pe Pavel. Una din legende afirmă că Petru și Pavel ar fi cauzat prăbușirea și moartea lui Simon Magul în timpul unui zbor al acestuia în fața împăratului Nero (54-68 e.n.), ceea ce le-a atras arestarea. După o altă legendă, Petru și Pavel ar fi fost arestați
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
l-a reîntâlnit pe Pavel. Una din legende afirmă că Petru și Pavel ar fi cauzat prăbușirea și moartea lui Simon Magul în timpul unui zbor al acestuia în fața împăratului Nero (54-68 e.n.), ceea ce le-a atras arestarea. După o altă legendă, Petru și Pavel ar fi fost arestați în timpul represiunilor anticreștine declanșate de împăratul Nero după incendierea Romei în anul 64 e.n. Ar fi fost ținuți închiși în „Carcera Mamertinică”, situată între Capitoliu și Forumul Roman. Carcera constă din două celule
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
Roma de către Eudoxia, fiica împăratului Theodosius (379-395), soția co-împăratului Valentianus al II-lea (383-392), în urma unui pelerinaj la Ierusalim. Lanțurile din „Carcera Mamertinică” ar fi fost descoperite la începutul secolului al II-lea de către temnicerul roman Quirinus de Neuss. Conform "Legendei Aurea" de Jacobus da Voragine, publicată în secolul XIII, în preajma capelei „Quo vadis, Domine?” din Roma de pe Via Appia, Petru l-ar fi revăzut ultima dată pe Iisus, în momentul în care voia să fugă din Roma, spre a scăpa
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
au fost sărbători bianuale ținute în Grecia antică în templul din Eleusis dedicate zeiței Demetra și fiicei ei Persefona din recunoștință pentru darul agriculturii. Conform legendei, eleusinii erau protejați de Demetra fiindcă se arătaseră primitori față de ea când luase înfățișarea unei bătrâne sărmane, atunci când o căuta pe fiica ei Persefona. Asemeni misterelor orfice, alături de care probabil s-a dezvoltat în mod paralel, festivitățile misterelor din Eleusis
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
însemnarea specifică de asemenea, că preotul Sava a adus cu sine cărți rusești, a slujit în limba rusească, iar cărțile în cauză mai existau la ora respectivă în patrimoniul bisericii din Leșu. Anton Coșbuc își exprima îndoielile față de veridicitatea acestei legende, care era atestată le bătrânii satului, dar a cărei origine este pusă pe seama însemnărilor din timpul popii Anton Mălai. Atribuirea unei origini leșești preotului Sava, este pusă de Anton Coșbuc pe seama ignoranței autorului respectivei însemnări, care nu ar fi cunoscut
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
și Nürnberg ambele districte urbane, Oberasbach, Zirndorf, Cadolzburg, Seukendorf, Veitsbronn și Obermichelbach, toate aparțin districtului Fürth. Apariția unei curți regale în Fürth, se presupune că ar fi avut loc în secolul al VII-lea sau în al VIII-lea. O legendă spune, că însuși Carol cel Mare a înființat orașul în anul 793. Menționarea exactă orașului Fürth este însă documentul Împăratului Henric al II-lea, din data de 1 noiembrie 1007. În anul 1062 Regele Henric al IV-lea, a dat
Fürth () [Corola-website/Science/304233_a_305562]
-
avut ca protagoniști pe eroii ahei și inamicii acestora, locuitorii orașului Troia din Asia Minor. Conform mitologiei grecești, neînțelegerea ar fi izbucnit după ce Paris, prințul Troiei, ar fi răpit-o pe Elena, soția lui Menelaus, regele Spartei. Deși neconfirmată istoric, legenda Războiului Troian este una din cele mai importante teme ale literaturii Greciei Antice, mai ales datorită celor două mari epopei, Iliada și Odiseea, atribuite lui Homer. Iliada relatează parțial ultimul an al asediului Troiei, iar Odiseea descrie drumul întortochiat al
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
epopei, Iliada și Odiseea, atribuite lui Homer. Iliada relatează parțial ultimul an al asediului Troiei, iar Odiseea descrie drumul întortochiat al întoarcerii acasă a lui Ulise (Odiseu), regele Itacăi și unul din principalii lideri ai armatei aheilor. Alte segmente ale legendei sunt redate într-un ciclu de poeme eroice care nu a supraviețuit decât sub forma unor fragmente. Episoadele războiului au constituit material tematic și sursă de inspirație pentru tragedia greacă sau pentru poeții romani Virgiliu și Ovidiu. Cauzele războiului troian
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
divine. Dintre troieni, un număr redus a reușit să supraviețuiască masacrului. Mult mai târziu, romanii aveau să pretindă că sunt descendeții prințului Enea, frate al lui Paris, care, după căderea cetății, s-a întreptat către Italia împreună cu alți troieni supraviețuitori. Legenda este istorisită de Vergilius în epopeea Eneida. Grecii antici credeau că războiul troian chiar a existat, că a fost un eveniment istoric. Ei ziceau că a avut loc în secolul al XIII-lea i.Hr. sau al XII-lea i.Hr. și
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
savanți au căzut de acord că mitul războiului troian ar putea avea și un miez istoric, epopeile homerice fiind astfel o fuziune de relatări despre asedii și expediții ale grecilor din Epoca Bronzului sau perioada miceniană. Cei care cred că legenda războiului troian derivă dintr-un anumit conflict istoric, îl plasează de obicei între 1300 î.Hr. și 1200 î.Hr., preferând adesea datele oferite de Eratostene (1194 î.Hr. - 1184 î.Hr.) care corespund cu arderea Troiei a VII-a. Evenimentele din războiul troian
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
originea în dezvoltarea tradiției orale a poveștilor despre războiul troian. Chiar și după scrierea acestor epopei, mitul despre războiul dintre troieni și ahei au continuat să circule pe cale orală, în diferite genuri de poezii sau povești. Evenimente și detalii ale legendei care sunt prezentate în opere literare abia mai târziu au fost probabil transmise oral și poate sunt la fel de vechi ca epopeile lui Homer. Arta vizuală, cum ar fi pictura vaselor, a fost un alt mod prin care mitul războiului troian
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
De aceea până și Ahile ezită să descindă din arca aheilor. În cele din urmă, Protesilaus, comandantul phylacenilor este întâiul care a făcut-o, iar Ahile îl urmează al doilea și îl asasinează pe Cycnus, fiul lui Poseidon. O altă legendă spune că Ulise a coborât înaintea celorlalți, dar nu a atins pământul Asiei literalmente, ci auzind profeția lui Calchas, a aruncat scutul pe țărm și a sărit pe el. Semnalând sosirea dușmanilor, troienii s-au refugiat în cetate, adăpostindu-se
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
sacrificat-o de asemena pe prințesa troiană Polixena pe mormântul lui Ahile, pentru că aceasta l-a trădat pe eroul aheu. Aethra, mama lui Tezeu și una din slujnicele Elenei a fost salvată de nepoții ei, Demophon și Acamas. După unele legende, Hecuba nu a fost capturată de ahei. Deși a reușit să scape, a înnebunit din cauza durerii pierderii celor dragi. Hera a intervenit și a transformat-o în cățea. În ciuda insistenței mitografilor că Troia a fost rasă de pe fața pământului, arheologia
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
întors niciodată. Corabia sa a fost avariată de o furtună trimisă de Atena, care a împrumutat unul din fulgerele lui Zeus și a făcut-o bucăți. Echipajul a reușit să se salveze și să se prindă de niște stânci (unele legende spun că însuși Aiax a supraviețuit cu ajutorul lui Poseidon). La rugămintea Atenei, zeul mării însă se răzgândește și îl împinge pe Aiax înapoi în apă. Eroul se îneacă și este îngropat de Thetis în Myconos sau Delos. Teucer, fiul lui
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
adulter. Diomede reușește cu greutate să scape de capcanele întinse de Egiale. El se refugiază în altarul zeiței Hera, apoi fuge în Italia, la curtea regelui Daunus. Cetățile Canusium și Argiripa din sudul Italiei au fost întemeiate de Diomede conform legendei. Philoctetes, după o revoltă a fost alungat din orașul său și a fugit în Italia, unde a fondat orașele Petilia, Crimissa, Macalla și Chone, în regiunea Crotonei. Tot acolo a construit un altar în cinstea lui Apollo, căruia i-a
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
era prea calm. Doar cinci corăbii au supraviețuit din toată flota. Menelaus a trebuit să-l prindă pe Proteus, zeul acvatic cu coadă de pește, ca să afle ce trebuie să sacrifice zeilor ca să aibă o întoarcere în siguranță. Conform unor legende, Elena pe care a luat-o Paris, nu a fost adevărata Elenă, fiica lui Zeus și a Ledei, ci o copie a ei. Adevărata Elenă se afla până atunci în Egipt și s-a reîntâlnit cu Menelaus în acel moment
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]