15,170 matches
-
mânca / Și cu ce s-adăpa. / Mă-sa a prins a se mișcula / Și-a se văicăra / Că n-are cu ce-i hrăni / Și cu ce-i zburătăci. Nimeni n-o văzut-o, / Nime n-o auzit-o, / Numai Maica Domnului / Din poarta cerului, / Numai ea a văzut-o, / Numai ea a auzit-o / Și a întrebat-o: / Tu, pasăre de fier, / De la stânca de fier, / Ce te mișculezi, / Ce te văicărezi? / Cum nu m-oi mișcula / Și cum nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu ce să te hrănești? / Du-te-n sat, / treci în hat, / oprește-te, nu zbura / și prinde a întreba / din femeie în femeie / orbalțul să nu steie, / Ia-l din cap, / de sub cap, / omul să rămână curat, / luminat, / precum maica cea sfântă l-a dat."315 În descântece, pasărea este ilustrată ambivalent, de la negrul htonian al fierului, asociat forțelor primordiale, ca simbol al transcendenței absolute, la albul purificator, al mutațiilor ființei, prin moarte și renaștere: "Păsărică albă / cu aripa albă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rândunicii" în unele colinde românești. Simbol al veșnicei reîntoarceri și al învierii, în mitologia universală, rândunica este considerată o metamorfoză a zeului apelor, al cuvântului, dar și al vegetației: "Acolo jos pe râturele, / Florile dalbe, / Trece-un cârd de rândunele, / Maica Sfântă după ele, / Tot plângând și blăstămând / Și de ele întrebând: / Cum îți trece Dunărea? Noi Dunărea așa om trece / Că ne-om sui pe faieu / Și ne-a trece Dumnezeu / Că n-am făcut nici un rău, / Grâiele nu le-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dintre om și pasăre, care s-a stabilit în cursul vieții: "Foaie verde de trei flori, / Măi soldat de roșiori, / Un ț-a fost dat să mori? / În munții Carpaților, / În tulpina brazilor, / Pe malul Trotoșului, / Lângă roate tunului. Cine, maică, te-a scalda? / Nourii, când or ploua. Cine, maică, te-a-mbraca? / Codrul când s-a dispoia. Cine, maică, te-a-ngropa? / Munții când s-or dărâma. / Cine, maică, te-a boci? / Păsările-or ciripi."329 "Pasărea-om" dezleagă suferințele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cursul vieții: "Foaie verde de trei flori, / Măi soldat de roșiori, / Un ț-a fost dat să mori? / În munții Carpaților, / În tulpina brazilor, / Pe malul Trotoșului, / Lângă roate tunului. Cine, maică, te-a scalda? / Nourii, când or ploua. Cine, maică, te-a-mbraca? / Codrul când s-a dispoia. Cine, maică, te-a-ngropa? / Munții când s-or dărâma. / Cine, maică, te-a boci? / Păsările-or ciripi."329 "Pasărea-om" dezleagă suferințele omenești, participând la trăirile zilnice: "Foicică și-o lalea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
roșiori, / Un ț-a fost dat să mori? / În munții Carpaților, / În tulpina brazilor, / Pe malul Trotoșului, / Lângă roate tunului. Cine, maică, te-a scalda? / Nourii, când or ploua. Cine, maică, te-a-mbraca? / Codrul când s-a dispoia. Cine, maică, te-a-ngropa? / Munții când s-or dărâma. / Cine, maică, te-a boci? / Păsările-or ciripi."329 "Pasărea-om" dezleagă suferințele omenești, participând la trăirile zilnice: "Foicică și-o lalea, / Păsăruică, turturea, / Spune-mi, dragă, vestea ta / Ori nu ești
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Carpaților, / În tulpina brazilor, / Pe malul Trotoșului, / Lângă roate tunului. Cine, maică, te-a scalda? / Nourii, când or ploua. Cine, maică, te-a-mbraca? / Codrul când s-a dispoia. Cine, maică, te-a-ngropa? / Munții când s-or dărâma. / Cine, maică, te-a boci? / Păsările-or ciripi."329 "Pasărea-om" dezleagă suferințele omenești, participând la trăirile zilnice: "Foicică și-o lalea, / Păsăruică, turturea, / Spune-mi, dragă, vestea ta / Ori nu ești din țara mea? Păsăruica săraca / Sta pe loc și-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de ceasuri moare omul; și s-a suit în brad să-și facă cuibul, dar s-a scoborât din cer Sf. Lună și l-a alungat; el a sărit la dânsa și l-a blastamat. Zice: "te blastăm, eu și Maica Domnului, că cine te-a vedea să-ți sfarme capul, să te omoare, că femeie, că barbat." Și chiar să vedeți d-voastră, că șerpele să-l faci bucăți încolo, el, dacă nu i-ai ucis capul, tot e viu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
du, și fugi de mine / Că nu-i bine nici de tine." / "Șerpuliță, / Dinți de criță, / Am un paloș de oțel, / Lasă trupul tinerel." / "Taie-mă, nu mă tăia, / Nu mă las de prada mea, / Ist copil chiar din pruncie / Maica sa mi l-a dat mie, / Că ades îl blestema / Și-i zicea când îl culca": "Culcă-te, alină-te / Șarpele sugă-mi-te!" / Cel viteaz de ortoman / Izbea negrul dobrogean / Și cu pala lui cea nouă / Pe balaur tăia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca-n ziua maica ce-a fapt, / ca steaua din cer, / ca roua de pe pământ. / De la mine descântecul, / de la Domnul leacul."372 Imperativul intempestiv în structuri contrastante are rolul de a conștientiza maleficiul, tocmai pentru a căuta remediul potrivit: "Tu, șarpe, / Capul să te
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
asemenea groază, Încît i s-a-ntors stomacul pe dos și a făcut febră, fără putință de a fi salvată...Iar lui Carol, rege al Boemiei, și Împărat, i s-a prezentat o fată de lîngă Pisa, păroasă și zburlită, pe care maică-sa spunea că a născut-o astfel din cauza unei icoane a sfîntului Ioan Botezătorul, ce-i atîrna deasupra patului”. * „Dorința e lipsită de generozitate.” (Emile Faguet) Într-adevăr, cu cît „dorința” e mai puternică, cu atît devine mai exclusivistă, impunîndu-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
vrerii Domnului. Prin urmare Fecioara i-a reapărut a doua zi, cu ocazia sfântului Charles Borromeé, la un ceas după miezul nopții. Fratele Fiacre a auzit, pe când stătea în fața unei cruci, un copil care plângea și a văzut-o pe Maica Domnului învăluită de lumină, cu o coroană imperială pe cap, asemeni Papei, ținând un copil în brațe. Dânsa i-a spus că acel copil nu este Cristos, ci copilașul pe care Dumnezeu vrea să îl dăruiască Franței. Această viziune, care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
invitat la palat, iar când acesta a intrat în audiență, i s-a adresat:„Nu am uitat faptul că ai reușit să obții mila binecuvântatei Fecioare, care mi-a dat un fiu. Am un tablou în care este reprezentat în fața Maicii Domnului, oferindu-i acesteia coroana și sceptrul său“ (trad. n.). Noua misiune a călugărului era aceea de a călători încă o dată la Cotgnac, spre a sfinți tabloul. Fratele Fiacre a rămas un vizitator binevenit la Curtea Regală, având acces oricând
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ca inima să-i fie dusă la Nôtre-Dame-des-Grâces. Când un rege se naște în circumstanțe„miraculoase“ mulți vor să fie creditați drept autorii morali ai evenimentului. Pe lângă fratele Fiare, o altă voce care a insistat să-și menționeze contribuția era maica Louise Angélique de La Fayette, o fostă iubită platonică a regelui Ludovic al XIII-lea. Ea ar fi solicitat preotului său confesor să aleagă hramul mănăstirii pe data de 8 decembrie, pentru a-i aminti regelui de îndatoririle conjugale pe care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
VIIlea nu a fost fiul lui Carol al VI-lea, care după cum se știe era bolnav psihic și a cărui soție a avut mai multe legături extraconjugale. Din punctul nostru de vedere, lăsând deoparte viziunile fratelui Fiacre, sărbătorile inițiate de maici aflate în poziții de protejate regale, neluând în calcul faptul că în noaptea conceperii regelui, Ludovic și Ana nu au fost împreună, considerăm că ar trebui urmărit firul logic al evenimentelor. Ludovic, deși suspectat de bisexualitate, și-a îndeplinit regulat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de mutare.”. Rugăciunea e modul nostru de a sta de vorbă cu Dumnezeu. Vorbind între noi, oamenii, ne adresăm cereri unii altora, dar acestea sunt rugăminți. Rugăciune îi adresăm numai lui Dumnezeu și celor binecuvântați de El a fi mijlocitori: Maicii Domnului, îngerilor și tuturor sfinților. Cuvântul rugăciune are din cele mai vechi timpuri sensul sacru de convorbire sfântă, de recunoaștere a unei distanțe, a unei diferențe esențiale între cel ce se roagă și cel căruia îi este adresată. El presupune
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, ca să fii îndreptățit întru cuvintele Tale și să biruiești când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropimă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de vorbă cu El, de a-I spune bucuriile și necazurile noastre, de a-I mulțumi pentru tot binele pe care ni-l dă. Așadar, adresăm rugăciuni numai lui Dumnezeu și celor binecuvântați de El de a fi mijlocitori, adică Maicii Domnului, îngerilor și tuturor sfinților. Rugăciunea este considerată partea cea mai însemnată din educația religioasă a omului. Copilul, negreșit, trebuie să se deprindă, să învețe a se închina seara și dimineața. Rugăciunea lui trebuie făcută ca o cerință din interior
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în noi și ne adună la un loc prin darul și lumina Lui. Rugăciunea rostită în comuniunea bisericii este calea întâlnirii cu Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos în fața Sfântului Altar, pentru că în biserică nu suntem singuri, ci ne rugăm împreună cu Maica Domnului, cu sfinții și suntem în legătură de iubire și cu cei de departe, dar și cu cei adormiți. Căci Mântuitorul zice: „Unde sunt adunați doi sau trei în numele meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor”. Uniți în rugăciune la
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cele bune, slujind lui Dumnezeu și aproapelui. Dar nu este suficient să ne rugăm doar în Sfânta Biserică. Omul credincios se roagă și acasă și oriunde s-ar afla, el își înalță gândul către Dumnezeu, către Mântuitorul Iisus Hristos, către Maica Domnului și către sfinți, ca să-i ajute să meargă pe calea cea bună, să facă lucrul plăcut lui Dumnezeu, așa cum se roagă fiecare creștin la Sfânta Liturghie. Noi, oamenii, suntem preocupați mai ales de lucrurile lumești, de hrană, de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cu Dumnezeu este Sfânta și Dumnezeiasca Biserică. Aici totul este pregătit și potrivit pentru rugăciune. Biserica este sfințită prin altarul sfințit. Aici este prezent Iisus Hristos în Sfânta Cuminecătură, sfântul Său trup și sânge jertfit pe cruce. Aici sunt prezenți Maica Domnului, Sfinții îngeri și toți Sfinții și ne întâlnim cu ei în sfintele icoane. Aici putem afirma că „în Biserica slavei Tale stând, în cer ni se pare a sta”. Biserica este locul unde ne întâlnim cu Dumnezeu, care vorbește
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
încredere în Dumnezeu, respect, dragoste și ascultare de Dumnezeu, legătură, vorbire și comuniune cu Dumnezeu Prin rugăciune vorbim și comunicăm cu Dumnezeu.” Rugăciunea izvorâtă din adevărata credință ne dă sensul vieții și ne pune sub ocrotirea lui Hristos și a Maicii Sale. Trăim o perioadă în care valorile moralcreștine își găsesc tot mai greu locul ce li se cuvine. La începutul mileniului al treilea, societatea noastră, în numele modernității și al libertății, se îndepărtează de adevărata credință și de rugăciune. Trebuie să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
slava: a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” Cum spuneam, rugăciunea Tatăl nostru este de o importanță deosebită, fiindcă ne este dată de însuși Mântuitorul Iisus Hristos. Sfinții Părinți o numesc „maica tuturor faptelor bune”, căci ea este vorbirea noastră directă cu Dumnezeu. Este viața noastră în Hristos și a întregii lumi văzute și nevăzute. Rugăciunea Tatăl nostru trebuie făcută și trăită totdeauna cu inimă curată, smerită și plină de iubire, și de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
asupra pizmașului meu cel rău, cu sfintele Tale rugăciuni mă fă părtaș cu toți sfinții, acum și pururea și în vecii vecilor Amin. Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai Slăvită fără de asemănare decât Serafimiii. Pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te slăvim. Pentru rugăciunile sfinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nosru, miluiește
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
rele și aduceri aminte și năravuri și de toate faptele mele cele rele mă slobozește. Că binecuvântată ești de toate neamurile și prea cinstitul tău nume se slăvește în vecii vecilor. Amin. Prea curată și binecuvântată de Dumnezeu Născătoare Marie, Maica cea bună a Bunului împărat, varsă mila Fiului Tău și Dumnezeului nostru spre pătimașul meu suflet, și cu rugăciunile Tale mă îndreptează spre faptele bune, ca cealaltă vreme a vieții mele fără de prihană să o trec și pentru Tine raiul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]