16,589 matches
-
Târnava, Astra Blăjeană, Reghinul Cultural, Revista Română etc. A publicat volumele de versuri: "Metanii", Vecernii, Laguna umbrei, Secantă la ochiul mimozei, Cruci în deșert, Aluviuni-Alluvia, ediție bilingvă română-engleză, traduceri de prof. univ. dr. Virgil Stanciu, Ziua canonului, În naosul râului, Manuscrisul de jad, Mâini de alint (versuri pentru copii), Schitul numelui, ediție bilingvă română-franceză, traduceri de Alexandre Luca și Anca Clitan, Îndurarea amiezii și volumul de publicistică Linia de contur. Are sub tipar: Absidă pentru ziua a treia, versuri, Italia, învelișul
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
a făcut multe speranțe în legătură cu revoluțiile franceză și americană și chiar purta o bonetă frigiană în semn de solidaritate cu revoluționarii francezi, dar era disperat de ascensiunea lui Robespierre și a Regatului Terorii din Franța. În 1784 Blake a compus manuscrisul neterminat "O insulă pe lună". Blake ilustrează "Original Stories from Real Life" (1788; 1791) de Mary Wollstonecraft. Se pare că aveau viziuni comune în privința egalității sexuale și instituției căsătoriei, dar nu există o dovadă concretă că s-au întalnit. În
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
a lui Peșacov, nici de datele personale presărate de Zilot prin scrierile sale. Ipoteza "Moru" După ce a schițat toate datele ce se puteau extrage din opera lui Zilot, Tocilescu a reușit să afle doar prenumele scriitorului, Ștefan. Pornind pe firul manuscriselor de la Academie, prin 1884 a purtat o discuție cu Al. Odobescu, cel care le-a depus în arhivă. De la el a aflat că manuscrisele provin de la Iancu Văcărescu, ce la rândul lui le avea de la un anume Ștefan Moru, ca
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
din opera lui Zilot, Tocilescu a reușit să afle doar prenumele scriitorului, Ștefan. Pornind pe firul manuscriselor de la Academie, prin 1884 a purtat o discuție cu Al. Odobescu, cel care le-a depus în arhivă. De la el a aflat că manuscrisele provin de la Iancu Văcărescu, ce la rândul lui le avea de la un anume Ștefan Moru, ca la 60 de ani, care pretindea că-s ale lui. Moru nu voia să le lase pe mâna fiului său neștiutor de carte, spre
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
care pretindea că-s ale lui. Moru nu voia să le lase pe mâna fiului său neștiutor de carte, spre a nu se risipi. Odobescu l-a chemat pe acest Ștefan Moru vrând să discute personal cu el. Pus în fața manuscriselor, Moru le-a recunoscut ca fiind ale lui. Tocilescu a aflat însă că Moru se numea de fapt Costache, nu Ștefan; în plus, la 1861 Zilot ar fi trebuit să fi fost octogenar nu hexagenar. Totuși, Tocilescu a formulat o
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
Ștefan; în plus, la 1861 Zilot ar fi trebuit să fi fost octogenar nu hexagenar. Totuși, Tocilescu a formulat o ipoteză îndrăzneață dar destul de șubredă: este posibil ca Odobescu să se fi înșelat atunci când și-a adus aminte de creatorul manuscriselor, acestea aparținând probabil tatălui lui Moru. Cum numele acestui tată nu este cunoscut, Tocilescu a presupus că el era acel Ștefan pomenit prin poeziile lui Zilot și și-a sintetizat concluziile în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, vol. V
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
iar Natalia i-a adus un ghiozdan de mătase pe care se afla scris „La cei cu știință și nezavisnici” și care conținea mai multe hârtii rămase de la soțul ei. "„Deschizând, mare mi-a fost surprinderea când am recunoscut în manuscrisele și hârtiile din el aceeași mână a lui Zilot și cu semnătura: Ștefan Fănuță serdarul. Descoperirea era făcută”". Printre hârtii se aflau și un număr de 38 de poezii scrise în perioada 1828 - 1847, pe care Tocilescu le-a copiat
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
al XIX-lea din Țara Românească (întâi la Chișinău după care i s-a permis să stea la Buzău). Astfel a aflat că mitropolitul ținea corespondență regulată cu frații Bâțcoveni, aflați în țară. Preocuparea de căpătâi a mitropolitului era adunarea manuscriselor istorice și a cronicilor, pentru a le publica. La 20 decembrie 1832, pitarul Ioniță Bâțcoveanul îi trimitea alături de o scrisoare de răspuns "„niște izvoade făcute de dumnealui medelnicer Ștefan, care măcar că sunt și cu stihuri și cu unele cuvinte drepte
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
amănunt, înegrește textul îngroșat mai sus și scrie deasupra "„o rudă a mea”". Tocilescu a reușit să descifreze doar "„un cumnat al mieu”", nefiind bine șters, însă numele cumnatului a fost imposibil de citit. În urma unor analize moderne, prin fotografierea manuscrisului în infraroșu, s-a reușit „recuperarea” numelui. Atât din mărturisirile Nataliei Fănuță, cât și dintr-un document scris de Ștefan Fănuță, rezultă că acesta din urmă avea o soră, Smaranda, căsătorită cu Fotache Prisiceanul: "„viind soru-mea, dumneaei Zmaranda Prisiceanca, soțiia
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
a creației lui Zilot o reprezintă cea literară, ilustrată în poeziile sale cu caracter personal. Multe dintre ele au fost descoperite de către Gr. Tocilescu în 1890 și publicate abia în 1996. După 1828, Ștefan serdarul a încercat să-și publice manuscrisele în repetate rânduri, manuscrisele sale circulând însă în cercuri restrânse. Din păcate, în timpul vieții sale a apucat să-și vadă publicată o singură poezie („La o carte de câteva leacuri, alcătuită pre limba românească de un bun prieten dohtor”), în
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
o reprezintă cea literară, ilustrată în poeziile sale cu caracter personal. Multe dintre ele au fost descoperite de către Gr. Tocilescu în 1890 și publicate abia în 1996. După 1828, Ștefan serdarul a încercat să-și publice manuscrisele în repetate rânduri, manuscrisele sale circulând însă în cercuri restrânse. Din păcate, în timpul vieții sale a apucat să-și vadă publicată o singură poezie („La o carte de câteva leacuri, alcătuită pre limba românească de un bun prieten dohtor”), în 1825. O primă șansă
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
De aceea, să nu rămână netrecute, ca să le afle și fiii miei, viindu-și în dăstoinica vârstă, și să mă pomenească. Ștefan serdar”". Ca și în cazul altor epistole către domnitor, nu a primit nici un răspuns. Curând după aceea moare, manuscrisele sale împrăștiindu-se pe la diverși amatori, de unde sunt recuperate și publicate 20 de ani mai târziu de către istorici, unul câte unul. Ultima încercare de publicare, nereușită, a fost aceea a lui Mihail Kogălniceanu. Primind manuscrisele cronicii Zilotiene de la Pandrav, ar
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
răspuns. Curând după aceea moare, manuscrisele sale împrăștiindu-se pe la diverși amatori, de unde sunt recuperate și publicate 20 de ani mai târziu de către istorici, unul câte unul. Ultima încercare de publicare, nereușită, a fost aceea a lui Mihail Kogălniceanu. Primind manuscrisele cronicii Zilotiene de la Pandrav, ar fi dorit să le includă în ce-a de-a doua ediție a colecției sale de cronici ale României. De la Mihail Kogălniceanu, manuscrisele au ajuns la Petru Grădișteanu, care citează câteva fragmente în articolul „O
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
încercare de publicare, nereușită, a fost aceea a lui Mihail Kogălniceanu. Primind manuscrisele cronicii Zilotiene de la Pandrav, ar fi dorit să le includă în ce-a de-a doua ediție a colecției sale de cronici ale României. De la Mihail Kogălniceanu, manuscrisele au ajuns la Petru Grădișteanu, care citează câteva fragmente în articolul „O cronică inedită” din „Revista contimporană”, nr. 5/1873. Începând cu acestea, opera cronicarului Zilot iese treptat la suprafață. După ce în 1873 Petru Grădișteanu publică fragmente din cronica lui
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
articolul „O cronică inedită” din „Revista contimporană”, nr. 5/1873. Începând cu acestea, opera cronicarului Zilot iese treptat la suprafață. După ce în 1873 Petru Grădișteanu publică fragmente din cronica lui Zilot, între 1882 și 1883 B. P. Hasdeu tipărește tot manuscrisul în revista sa „Columna lui Traian”, iar în 1884 separat, cu titlul „Înainte de Tudor Vladimirescu 1800 - 1821, Ultima cronică română din epoca fanarioțiloru, reprodusă după manuscriptulu din Archivulu Statului din București”. Această carte cuprindea două lucrări, anume Grigore Tocilescu descoperă
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
iar în 1884 separat, cu titlul „Înainte de Tudor Vladimirescu 1800 - 1821, Ultima cronică română din epoca fanarioțiloru, reprodusă după manuscriptulu din Archivulu Statului din București”. Această carte cuprindea două lucrări, anume Grigore Tocilescu descoperă și publică la rândul său alte manuscrise inedite, în 1885 și din nou în 1891: În 1942 G. T. Kirileanu va reedita aceste opere, împreună cu alte elemente inedite din opera lui Zilot. Deși Grigore Tocilescu a copiat poeziile inedite găsite în ghiozdanul de mătase (în număr de
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
Abassizilor. Al Mă’mun pregătește o campanie masivă împotriva bizantinilor însă moare înainte de începerea să. Relațiile cu bizantinii nu sunt exclusiv conflictuale, ci din contră califul semnează un acord de pace prin care bizantini se obligă să trimită anual Abbasizilor manuscrise în limba greacă despre știința și filozofie pe care translatorii din Bagdad le vor traduce în limba arabă. Al Mă’mun, un adept al doctrinei Mu’tazilite și al raționalismului începe în anul 833 un proces de persecuție religioasă numit
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
stiință fondat de Harun al-Rashid, cunoaște o dezvoltare fără precedent în timpul lui Al Mă’mun, devenind cel mai important centru științific din lume în acea perioadă. Al Mă’mun trimite expediții științifice în imperiul Bizantin cu scopul de a colecta manuscrise care ulterior vor fi traduse în Bagdad. Operele medicale ale lui Hipocrate, tratatele despre matematică ale lui Arhimede, lucrările despre geometrie ale lui Euclid, Almageste a lui Ptolemeu, precum și lucrările filozofice ale lui Platon și Aristotel au fost traduse în
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
însuși este pasionat de concepțiile filozofice ale Greciei antice pe care încearcă să le utilizeze în abordarea rațională a religiei Islamice. La “Casă Înțelepciunii” Al Mă’mun aduce învățați musulmani, creștini și evrei care pe langă traducerea în arabă a manuscriselor vechi grecești, indiene și persane, se ocupă și de studierea matematicii, a astronomiei, a alchimiei, a chimiei, a medicinei, cartografiei, zoologiei și geografiei. Pasionat de istorie și egiptologie, califul Al Mă’mun pornește lucrări de excavare a piramidelor din Giza
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
colecție de fabule indiene. În 1845 Müller s-a mutat la Paris pentru a studia sanscrită, sub îndrumarea lui Eugène Burnouf. Burnouf a fost cel care l-a încurajat să facă o traducere completă a Rig Veda, folosindu-se de manuscrise aflate în Anglia. Müller s-a mutat în Anglia în 1846 cu scopul de a studia textele în sanscrită din colecția aparținând East India Company. Și-a câștigat existența scriind cărți precum romanul „"German Love"”, popular la vremea sa. Legătura
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
Principatelor, întocmită de consulul britanic William Wilkinson, publicată la Londra în 1820. În 1835 această variantă este susținută și în Manualul de geografie, întocmit de Iosif Genilie, profesor la Colegiul „Sf. Sava”. În urma unor cecetări recente a fost descoperit un manuscris al misionarului catolic Blasius Kleiner, scris la 1761, care confirmă spusele legendei. Kleiner nota în textul amintit următoarele: Se spune că acest oraș își trage numele de la un oarecare cioban sau, după cum spun alții, haiduc vestit, care se chema Bucur
Biserica Bucur () [Corola-website/Science/308364_a_309693]
-
Virginia Bârleanu și aduse aici de la școala veche din comuna Vadu Moldovei și multe icoane din lemn, obiecte de cult, cărți și veșminte liturgice. S-a deschis și o bibliotecă, unde au fost adăpostite valoroase colecții de carte, reviste și manuscrise. Biserica este de proporții monumentale, fiind construită din cărămidă. Planul bisericii este dreptunghiular, iar turla are formă piramidală. Altarul este de formă semicirculară, în părțile laterale fiind dispuse câte o nișă pentru proscomidie și pentru diaconic. Catapeteasma este un element
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
anul 2008, banca împreună cu Asociația Catalist oferă în fiecare an o rampă de lansare autorilor români care nu au avut șansă să își vadă volumele pe rafturile librăriilor: juriul format din personalități ale lumii literare și academice aleg câte un manuscris câștigător pentru fiecare categorie a concursului, respectiv roman, poezie și proză scurtă. Câștigătorii își văd volumele publicate de una dintre cele mai prestigioase edituri din România, Editura Humanitas și lansate în cadrul Gaudeamus - Târgul Internațional de Carte de Învățătură, cel mai
UniCredit Bank România () [Corola-website/Science/308443_a_309772]
-
În istoriografia rusă este cunoscut sub numele de "Nikolai Spafari" (Spatar)", "fără a se menționa că era român". "Lucrarea sa De la Tobolsk până în China (note de călătorie) este editată în 1888 de G. Sion, într-o traducere neștiințifică, după un manuscris grecesc eronat. (Șerban Cioculescu, "op.cit". p.25).
Nicolae Milescu () [Corola-website/Science/307379_a_308708]
-
și descrisă în articolul "Dacien, aus den Überresten des klassischen Alterthums" (Nr.230, 1851, p.217). Se presupune că piesa a dispărut în timpul Revoluției din anii 1848-1849. In perioada interbelică (1918-1940), B.Mitrea a descoperit la Biblioteca Universitară din Cluj manuscrisul contelui József Kemény „Römische Alterthümer, die zu Torda aufgefunden und durch mich angekauft wurden“ . In acest manuscris, József Kemény descrie aproape toate obiectele din propria sa colecție, inclusiv un desen al gemmei de onix. B.Mitrea a publicat după cel
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]