15,607 matches
-
13 milioane de ani în urmă, în miocenul superior, teritoriul era ocupat de Marea Sarmațiană. Aceasta a fost cea mai mare transgresiune marină din perioada neogenă. Depozitele acestei mări se găsesc și pe teritoriul raionului și sînt reprezentate prin calcare nisipuri, argile. Lumea organică era bogată și variată în moluște, alge, briozoare, pești. În epocile badenian și sarmațian predomina o climă subtropicală. Pe măsură ce se ridicau munții Carpați și platforma Moldovenească marea regresa treptat spre sud. Spre sfîrșitul sarmațianului (cu 8 - 8
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
reprezenta o cîmpie ridicată. Tot în această perioadă a început formarea rețelei hidrografice-văile rîurilor Prut, Nistru, Răut și Cogîlnic - ultimul formîndu-se chiar pe teritoriul raionului. Odată cu formarea văilor a început și formarea teraselor care s-au format din depunerile de nisip și prundiș cu grosimea de 3-8 m. Acestea sunt acoperite de lemuri leosoidecu intercalări de soluri fosile castanii. Mai tîrziu pe terasele pleistocenului mediu au fost descoprite stațiuni paleolitice ale omului primitiv în care au fost găsite unelte ale culturii
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
a continuat să se dezvolte în condiții continentale, fiind supus mișcărilor tectonice de ridicare. Ultimele au contribuit la accelerarea proceselor de eroziune, a alunecărilor de teren și la fragmentarea reliefului. Pe parcursul cuaternarului s-au acumulat depozite continentale aluviale, deluviale, eoliene: nisip, prundiș, pietriș, argile locssoide ect. Structura scoarței terestre de la temelia Podișului Codrilor pe care este situat și raionul Nisporeni suferă mișcări de ridicare care provoacă uneori cutremure de pămînt cu magnitudinea de pînă la 2-3 grade pe care populația nu
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
destul de frecvente (pînă la 18-20 pe an). Construirea cladirilor în oraș se efectuiază cu respectarea strictă a regulilor de asigurare a rezistenței lor la cutremurele de pămînt. Pe teritoriul raionului se exploatează materiale pentru contrucție, precum calcarele, argilele, deatomitele și nisipurile de vîrstă neogenă precum și depunerile de pietriș și prundiș de vârstă pliocenă și cuaternară, care datorită eroziunii, sunt dezvelite în valea Prutului și ale afluenților acestuia. De obicei aceste depozite se dispun aproape pe întreaga suprafață a raionului ceea ce înlesnește
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
mln metri cubi). Au un caracter pronunțat de bloc. Se întalnesc mai des în codrii Apuseni și în partea superioară a versanților hîrtoapelor. Aceste alunecări se produc în condițiile unor versanți cu denivelări accentuate formati din alternante de argile, de nisipuri și gresii cu bogate straturi acvifere. De obicei ele reprezintă o cornisă liniară sau semicirculară de la baza căreia începe o succesiune de trepte cu dimensiuni variabile. Uneori aceste au lungimi de sute de metri și lațimi de zeci de metri
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
bălți și mlaștini alimentate atît superficial cît și subteran. Prin fragmentarea valurilor de alunecare se transformă în aliniamente de forme mai mult sau mai puțin monticulare deosebite de formele eroziunii torențiale. Deluviul de alunecare alcătuit dintr-un amestec de argile , nisipuri , prundișuri etc. Cu o grosime ce depășește uneori 15-20m, în cele mai dese cazuri prezintă o suprafață cu fragmene de trepte mici, monicule cu altitudine variabilă (0,5-10m) și mici depresiuni umede, transformate pe alocuri în bălți și mlaștini. Din
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
micșorînd considerabil rezistența și stabilitatea versanților. Alunecările cu mecanism complex - se caracterizează printr-un amestec de monticule, trepte, valuri etc. Ele se dezvoltă de obicei în condițiile unor versanți cu energie de relief mare cu o componență litologică variată argile, nisipuri, gresii, prundiș ș.a. Mecanismul lor prezintă o ambianță de deplasare a blocurilor de roci în partea superioară a alunecărilor și o scurgere în partea inferioară sau o succesivitate întreagă de zone cu caracter de scurgere și de deplasare a blocurilor
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
localitățile numite sunt așa de răspîndite încît ar merita o circulație mai largă în literatura de specialitate. În urma căderii ploilor torențiale de pe versanții văilor, vîlcelelor, hîrtoapelor, ravenelor se spală și se transformă o cantitate mai mare de material (sol, argilă, nisip, prundiș, calcar, bolovani) care formează torente de noroi. Acest material se acumulează pe fundul ravenelor, hîrtoapelor, luncilor din văile rîurilor, depresiunilor distrugînd vegetația de cultură și spontană avariind căile de comunicație și diferite construcții. Torentele de noroi sunt raspînditeîn raioanele
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Dușman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”. În anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”. În anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. În anul 1967 publică „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn”, care peste ani se va juca la Teatrul Nottara din București. În anul 1979 „Cartea cu prieteni”. În anul 1981 „Insomnii de mătase”. În anul 1985 „A doua carte cu
Fănuș Neagu () [Corola-website/Science/297612_a_298941]
-
de publicistică. În anul 1988 „Scaunul singurătății”, roman. În anul 1993 i se joacă la Teatrul Național din București și la Teatrul Național din Timișoara piesa „Casa de la Miezul Nopții sau Paiața sosește la timp”. În anul 1994 republică „Dincolo de nisipuri”, nuvele, la Editura Porto-Franco, Galați. Este prezent în:
Fănuș Neagu () [Corola-website/Science/297612_a_298941]
-
sud de Craiova și în apropierea portului Bechet, în vecinătatea Dunării, într-o zonă cu sol nisipos, numită și "Sahara Olteniei". Face parte din zona etnografica Romanați. Relieful din regiune este format din câmpii și lunci acoperite cu dune de nisip. În partea de sud se găsesc suprafețe cu aspect neted de coline care urcă până la extremitatea nordică a teritoriului. Din punct de vedere climatic, are un pronunțat caracter continental cu ușoară influență mediteraneană. Astfel, regiunea are parte de o perioadă
Dăbuleni () [Corola-website/Science/297685_a_299014]
-
ca „patria lubenițelor”. Anual, producătorii din Dăbuleni exporta circa 40.000 de tone de pepeni. În zonele unde pământurile sunt mai fertile, se cultivă și cereale. În Dăbuleni a fost înființată SCCCPN (Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri). SCCCPN Dăbuleni funcționează în subordinea Academiei de Stiinte Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Sisești” - București. În prezent, aceasta are sediul în comuna Călărași, județul Dolj, pe Drumul Național - Bechet-Corabia, la 75 km de Craiova și 40 km de Corabia. În localitatea
Dăbuleni () [Corola-website/Science/297685_a_299014]
-
și la nord-est de . La est, Marea Irlandei o leagă de Oceanul Atlantic prin și la sud-est. În zona de vest, peisajul constă mai ales din faleze abrupte, dealuri și munți. Câmpiile din centru sunt acoperite cu depozite glaciale de argile și nisip, precum și de zone mlăștinoase întinse și câteva lacuri. Cel mai înalt punct este (), aflat în lanțul muntos din sud-vest. , care străbate câmpia centrală, este cel mai lung râu din Irlanda, cu o lungime de . Coasta vestică este mai accidentată ca
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
metri altitude 7 într-o extindere a valea Deûle. Aici, cretă afloriment ultima (Turonian și Senonian) din regiune să pătrundem naturale Mélantois la vest, în temeiul Weppes, iar la nord, sub Baroeul, cele două regiuni de relief moderat dezvoltate în nisip și Landenian Ypresian lut. Capacul sedimentara recentă (Pleistocen) este omniprezent în formă de loess de pe panțe sau depozite aluvionare în partea de jos a vallées8. Deûle este un râu în debit mic pierdut într-o vale largă. Anthropized puternic încă
Lille () [Corola-website/Science/297715_a_299044]
-
mare față de Soare face că anul marțian să fie de aproape două ori mai mare ca al planetei noastre. Temperaturile variază între -140 °C (−220 °F) și 20 °C (68 °F). De asemenea, Marte are cele mai puternice furtuni de nisip din Sistemul Solar. Acestea pot varia între furtuni pe areale mici și furtuni ce acoperă întreaga planetă. Ele tind să apară când Marte este în poziția cea mai apropiată de Soare, și crește temperatura la sol. La suprafață, Marte este
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
crater mic, mai tarziu numit Airy-0, localizat în Sinus Meridiani reprezintă punctul prin care trece meridianul de 0.0° longitudine. Suprafața planetei, așa cum se poate vedea de pe Pământ, apare sub două tipuri de areale: câmpii plane acoperite cu praf și nisip bogat în oxid de fier roșiatic, considerate “continente”, și li s-au dat nume ca Tară Arabiei (Arabia Terra) sau Lunca Amazoniei (Amazonis Planitia); și locuri mai întunecate, considerate “mari”, de aici denumiri că Marea Erythraeum, Marea Sirenum și Aurorae
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
Marineris, lung de 4000 km și adânc de 7 km. Pe Marte sunt și numeroase cratere de impact. Cel mai mare crater de pe Marte este Lunca Elenă (Hellas Planitia). Are 2000 km în diametru și 6 km adâncime, acoperit cu nisip de un roșu aprins. Marte are doi sateliți naturali, Phobos și Deimos, ce orbitează foarte aproape de planeta și se crede că ar fi asteroizi capturați. Ambii au fost descoperiți în 1877 de Asaph Hall și au fost botezați după personajele
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
Est, împreună cu cehul David Modry. Întinzându-se pe mai mult de o treime din continent, Sahara este cel mai mare deșert din lume, cu aproximativ 9.065.000 km² suprafață totală. Topografia să include zone pietroase, zone cu dune de nisip și numeroase oceane de nisip. Are înălțimi de la sub 80 de metri sub nivelul mării până la pește 3.350 m în munții Ahaggar și Tibesti. Sahara este împărțit în următoarele regiuni: deșertul libanez, deșertul nubian și deșertul vestic din Egipt
Africa () [Corola-website/Science/296607_a_297936]
-
Întinzându-se pe mai mult de o treime din continent, Sahara este cel mai mare deșert din lume, cu aproximativ 9.065.000 km² suprafață totală. Topografia să include zone pietroase, zone cu dune de nisip și numeroase oceane de nisip. Are înălțimi de la sub 80 de metri sub nivelul mării până la pește 3.350 m în munții Ahaggar și Tibesti. Sahara este împărțit în următoarele regiuni: deșertul libanez, deșertul nubian și deșertul vestic din Egipt, chiar la vest de Nil
Africa () [Corola-website/Science/296607_a_297936]
-
fel de precipitații, singurele zone izolate irigate de râurile subterane ce izvorăsc din Munții Atlas fiind oazele. În est, apa Nilului face pământul fertil pe porțiuni restrânse.Denumirea Sahara provine din limba arabă - „Sahara” în dialectul Tuareg înseamnă „deșertul de nisip”. O altă ipoteză este aceea că provenința expresiei ar fi „sahraa” sau „es-sah-ra” ce înseamna sterp, steril. Românii au numit ținutul din sudul provinciei Cartagina „Deșerta” că ținut nelocuit, părăsit. În Evul Mediu era numit pur și simplu „Marele Deșert
Africa () [Corola-website/Science/296607_a_297936]
-
mai recente, îmbunătățiri ale telescoapelor și folosirea navelor spațiale fără echipaj au deschis drumul studierii fenomenelor geologice din sistemul solar (studiul munților și craterelor de impact) și a fenomenelor meteorologice sezoniere de pe unele planete (cum ar fi norii, furtunile de nisip și calotele de gheață). Componentul principal al sistemului solar este Soarele, o stea de tip G2 din secvența principală ce conține 99,86% din masa cunoscută a sistemului și îl domină din punct de vedere gravitațional. Cele mai mari patru
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
Brăilei accesibilitate și deschiderea către întreaga țară. În ciuda faptului că este dominat de câmpie, relieful Județului Brăila este divers și interesant. Peste întinsa Câmpie a Bărăganului numeroase forme se constituie în relief: mici movile, adâncituri care păstrează apa, dune de nisip, largi confluențe ale râurilor, meandre, ostroave, grinduri. Ele conferă acestor ținuturi unicitate și un farmec aparte. Fluviul Dunărea și râurile care străbat teritoriul județului au cea mai mare importanță în desfășurarea reliefului. În primul rând, Dunărea, întrucât valea fluviului impune
Județul Brăila () [Corola-website/Science/296652_a_297981]
-
Principalele substanțe minerale extrase din subteran reprezintă materia primă pentru industria materialelor de construcție. În 2011 erau luate la evidență circa 400 de zăcăminte de substanțe minerale utile solide, cu rezerve industriale de 400 de milioane de tone de ghips, nisip pentru sticlă, tripol, diatomite etc. și 1.500 de milioane de metri cubi de calcar, piatră brută, prundiș, argilă etc. În sudul țării au fost identificate rezerve modeste de hidrocarburi: petrol (Văleni, Cahul), gaz natural (Victorovca, Cantemir) și cărbune brun
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
oceanelor și mărilor. Una dintre ele s-a decis să rămână în portul Copenhaga din Danemarca. A doua sirenă a atins gura de vărsare a râului Vistula și a plonjat în apele sale. S-a oprit să se odihnească pe nisipul plajei satului Warszowa, unde pescarii au venit să îi admire frumusețea și vocea frumoasă. Un negustor lacom auzind vocea acesteia s-a decis să o captureze. O altă legendă spune că a fost văzută o sirenă înotând spre Varșovia din
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
prea puțin importante din punct de vedere al resurselor minerale. Au fost identificate și se exploatează hidrocarburi - țiței și gaze naturale în zonele Schela - Independență, Munteni - Berheci și Brateș. Formațiunile geologice tinere și în special cuaternare, constituite din argile comune, nisipuri, pietrișuri - exploatate la Galați, Tecuci, Braniștea și din albia minoră a râului Prut, au deosebită importantă pentru industria materialelor de construcții. Rezervații și monumente ale naturii Principala rezervație naturală din județul Galați este localizată pe nisipurile din câmpia Tecuciului și
Județul Galați () [Corola-website/Science/296658_a_297987]