18,350 matches
-
un început, îmi scapă. Nu puteam dormi în noaptea aceea caldă și plină de pace. Pe geam vedeam Luna, ale cărei raze străpungeau norii subțiri, înaintînd doar aparent cu mare viteză. O fixam cu privirea și vedeam că, de fapt, norii sînt mînați de vînt. Unele stele apăreau printre spărturi de nori, situate la distanțe mai mari de locul unde domnea regina nopții. Era aproape ora două după miezul nopții, cînd mi-am zis că n-ar fi rău să beau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și plină de pace. Pe geam vedeam Luna, ale cărei raze străpungeau norii subțiri, înaintînd doar aparent cu mare viteză. O fixam cu privirea și vedeam că, de fapt, norii sînt mînați de vînt. Unele stele apăreau printre spărturi de nori, situate la distanțe mai mari de locul unde domnea regina nopții. Era aproape ora două după miezul nopții, cînd mi-am zis că n-ar fi rău să beau un pahar cu lapte. Am coborît, am descuiat grilajul și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
s-ar fi gîndit atunci la urmările acestei aventuri? Profesorul se servește singur cu pălincă, iar eu aștept cu răsuflarea oprită, să nu-l sperii. A fost o seară fără lumină, dar nu duceam lipsă. Simțurile mele ardeau, pluteau pe nori și nimic uman în mine nu era în afara acestui vis frumos. Nu mi-am imaginat că actul sexual în sine poate domina atît de mult o ființă umană... Și, prietena, studenta? S-a rugat de mine s-o înțeleg, încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de făcut țării și vremurilor este că mă împiedică să mă bucur de frumusețea vieții. Din când în când, îmi dau seama că trăiesc într-o lume fără cer, fără copaci și grădini, fără extaze bucolice, fără ape, pajiști și nori. Am uitat misterul adânc al nopții, radicalitatea amiezei, răcorile cosmice ale amurgului. Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos și umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoție, miracolul ploii și al stelelor. Nu mai privesc în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
al existenței răului. În cel mai bun caz, se adoptă pe fugă, cu un entuziasm demn de o cauză mai bună, rudimentare „tehnici“ spirituale, „rețete mistice“ aducătoare de fericire promptă, înălțată pe pagode pompoase de platitudini („gândește pozitiv!“, „învață de la nori să te lași dus de curent!“, „surâde vieții!“ etc.). Misterul se dizolvă într-o mână de „secrete“ ezoterice, mântuirea e un soi de „body building“. Ne ocupăm de „mediu“ mai mult decât de ecologia sufletului propriu, de „drepturile omului“ mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mari în privința efectelor ei terapeutice. Știam că „omul fără dileme“, cu certitudinile lui de lemn, cu suficiența lui asfixiantă, nu va dispărea curând din peisajul au toh ton. Ne închipuiam, totuși, că pe mă sură ce lumea românească se va „nor maliza“, pe măsură ce „tranziția“ va trece, calmul delibe rativ va câștiga teren. Ne închipuiam că ne vom destinde și că vom avea răgazul (și dispoziția) de a percepe nuanțe și com plexități, acolo unde până deunăzi totul ni se pă rea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
coroanele deschise (cea de marchiz și cea de duce erau puțin mai complicate), dar nu este greu să regăsim în ea nici imaginea coroanei închise, cel puțin de cînd fotografia instantanee ne-a permis să distingem fazele unei explozii atomice : norul se înalță mai întîi, apoi se lărgește și se închide (printr-o analogie la fel de semnificativă, preluată de astă dată din lumea biologică, se evocă adesea imaginea unei ciuperci). Constatăm astfel că respectivele coroane regale sau nobiliare, obiecte bizare ce ar
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
tot ceea ce nu corespundea standardului, iar marinarii ceea ce le prisosea: Într’un cuvânt, deșeuri. Natura le pusese bine la dos, la dospire, astfel Încât ajunseseră un fel de mâzgă, sapropel În devenire, sub un strat gros de apă sărată. Dar... Norii deși, ce nu prevesteau nimic bun, m’au determinat să scotocesc repede după câteva midii și oleacă de apă, care nu mi-a oferit prin analiză decât certitudinea că nimic nu era Încă anormal. După furtuna care a ținut trei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care, dormind, e doritoare de negentropie, de o energie subtilă, pe care n’o poate obține decât de la omătul din jurul ei, acela care, undeva sus În cer, a fixat În cristalinitatea fulgilor de nea negentropia revărsată de Soarele pe care norii Îl ascund pământului. Și așa, omătul, nemaiavând cu ce-și Întreține frumoasa cristalinitate ce-l făcea pufos, se tasează, iar În jurul buturugii vii apare un crater; nu și În jurul aceleia moarte, implicit indiferente. Dacă gerul se va mai domoli, vom
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar care nu și folosesc amintitele două picioare, ci un motor care deocamdată nu Întrebuințează o energie firească, naturală, cu una fosilă, cu multe păcate. Pentru că fac adesea schimb de idei și voce cu prietenul Cristi, nu mai amintesc de norii de bioxid de carbon ce rezultă din astfel de manopere. Dar, pentru ca motorul să meargă bine, din punctul șoferesc de vedere, benzina trebuie să aibă o cifră octanică mare. Asta se poate obține lucrând asupra ei din punct de vedere
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ceea ce se cheamă evapotranspirația plantelor - și nu numai - locului. Or, biomassa, implicit evapotranspirația, unei păduri o depășește net, mai precis de două ori, pe aceea a unui teren agricol. Și astfel, deasupra unui teritoriu acoperit de pădure se adună destui nori pentru a ploua barem la câteva zile o dată. Cu măsură desigur, căci e vorba doar de reîntoarcerea apei locului, Într’un circuit local. Mai mult, acea apă e reținută pe loc În așteptarea ciclului următor. Să dau un exemplu? Doar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
plouă zilnic, la amiază... iar vietățile știu asta, și nici măcar o gâză nu se Îneacă... Pădure nu mai e. Sau e atâta, prea puțină, cât am binevoit să mai iertăm. Și astfel, sursa ploii e doar hazardul vânturilor ce aduc nori de deasupra Oceanului, aceia care odinioară doar compensau pierderile din ciclul local al apei. Care vânturi ori nu bat dintr’acolo, ori adună pe cerul nostru prea mulți nori. Se Întâmpla asta și odinioară, dar apa - prea multă - era reținută
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iertăm. Și astfel, sursa ploii e doar hazardul vânturilor ce aduc nori de deasupra Oceanului, aceia care odinioară doar compensau pierderile din ciclul local al apei. Care vânturi ori nu bat dintr’acolo, ori adună pe cerul nostru prea mulți nori. Se Întâmpla asta și odinioară, dar apa - prea multă - era reținută de pădure; nu se grăbea ca acum, prin țara lui Papură-vodă, smulgând păpușoii și culcând grâul abia pârguit, direct În râurile care dau peste maluri, nedovedind s-o care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
paralel cu albia Dunării pe linia digului ce leagă Galați de Brăila, o distanță de aproximativ 15 km. Era atât de frumos afară, iar mama îmi explica c-aveam toate șansele să vedem Munții Măcinului de pe dig, pentru că plafonul de nori era la înălțime mare și permitea acest lucru. Tata tăcea și asculta. Știam că tata este un iubitor al muntelui și bănuiesc că ardea de nerăbdare să vadă „munții mamei;” spun „ai mamei,” deoarece erau mândria sa și nu pregeta
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
o vreme, ale Patriei lor vaduri Începur-a fi pândite, rând pe rând, cu gând de moarte, De barbarii asiatici, ce curgeau puhoi de hoarde. Crăcănați, cu gambe strâmbe, cu ochi mici și frunți înguste, Pârjolind în cale totul, ca și norii de lăcuste, Ei cuprinseră-mprejurul ca-ntr un cerc de foc și sânge Și hotarele străbune începuser-a se frânge... Mai întâi, spre Soare-apune astfel de ordii pribege Le izbesc cu vrăjmășia celor ce n-au nici o lege. După lupte sângeroase, cei
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
mai ploua. - Dacă plouă cu beșici, ploaia e de durată. - Dacă se lumină după ploaie spre munte, iar în jos se păstrează vreme închisă, timpul bun nu-i de durată. - Dacă pe vreme frumoasă dimineața, pe Negoiu se vede un nor ca o căciulă, vine furtună. - Dacă rândunelele zboară pe jos, razant cu pământul, va ploua. Explicația: insectele care constituie hrana acestora au aripile grele de umezeală și sunt nevoite să zboare jos. - Dacă porcul umblă cu paiul în gură, vremea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de acum vor fi una, indivizibilă și indestructibilă. Au venit după aceea vremuri, frumoase, însorite, Un timp lumea a fost mai bună. Dar cum, de regulă, ceea ce e bun, e și puțin, la scurtă vreme se vor aduna din nou nori negri și grei asupra Europei. La mai puțin de 20 de ani, întreaga omenire va trece printr-o nouă încercare, printr-un nou măcel. Și mai năpraznic. 3. Al doilea război mondial Dacă e să ne luăm după părerea unor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
altor familii așezate aci odată sau poate înaintea acestora, nu se încheie, însă acum. Pe deasupra satului, ca pe deasupra întregii țări și chiar ca pe deasupra întregii Europe, s-a arătat când și când soarele, ca să fie apoi din nou acoperit de nori groși învolburați de nedreaptă istorie. La vreme bună, alături de toți oamenii satului, Budacii și-au muncit cu sârg pământul și s-au bucurat de rodul muncii lor. Au născut prunci sănătoși și inteligenți pe care i-au ținut lângă ei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
strâns la chimir atâta cât să o ducă bine ei și multe generații de după ei, au revenit acasă, s-au chivernisit și și-au asigurat o existență liniștită ce ar fi durat o perioadă imprevizibil de lungă de timp, dacă norii neguroși ai vremurilor n-ar fi întors istoria neamurilor pe dos și dacă ocupanții țării de după cel de-al doilea război nu i-ar fi obligat să experimenteze politica colhozurilor și a gulagurilor, ale așa zisului «viitor de aur al
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
paleta de culori de la galben până la roșu ruginiu care ne-ar fi amintit de toamnele frumoase, privirea ne era deranjată într-un fel de atmosfera mohorâtă a unei zile reci, ploiase și foarte, foarte friguroasă la început de septembrie. Norii cenușii ca niște pale de lână se încăpățânau să nu ne arate un petec de cer albastru; așa măcar să ne mai înveselească puțin. Căutam cu nerăbdare o pată de frumos, dar nici localitățile prin care treceam nu ne-o ofereau
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
tradițiile ei, cu legendele ei despre zei. Geo Bogza privind cândva din avion Elbrusul, vârful cel mai înalt al Caucazului, a exclamat într-unul din poemele sale în proză: „În clipa aceasta, în care mai sus de lumea albă a norilor trec în zbor crestele Caucazului, parcă te văd înlănțuit pe cea mai colțuroasă dintre ele, însângerat și mândru, cu fruntea ridcată spre cer, atât de nobilă pradă cruntei mînii a zeilor. Deasupra acestor stînci scăldate în amintirea suferinței și măreției
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de la un berbec sacru care vorbea cu oamenii și chiar dacă nu avea aripi, putea să străbată aerul ca păsările în zbor, a fost motivul multor întâmplări din „Legendele Olimpului”. Se povestește că acest berbec a fost trimis de Nefele, zeița norilor să-i salveze copiii, deoarece soțul ei, regele Atamos se căsătorise cu o altă femeie și această mamă vitregă voia să-i ucidă. Berbecele cu lâna de aur i-a luat în zbor, i-a trecut peste codri și mări
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Alexandru Mitru explică în „Legendele Olimpului” că „Țara hesperidă sau țara încercării se pare că era pentru cei vechi occidentul Africii și elinii care pluteau pe Marea Mediterană vedeau în depărtare muntele Atlas. În fiecare seară dincolo de acest munte priveau norii poleiți în culorile galben, roșu purpuriu ale apusului considerând că acolo este grădina minunată cu merele de aur. Heracle a împlinit toate poruncile regelui Euristeu cel sfătuit de Hera. Cea cu aducerea merelor de aur era a douăsprezecea și ultima
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Stâncile apropiate cu prăpăstiile lor, șirurile de munți mai îndepărtate, drumul șerpuind până la autocarele care de sus păreau atât de mici ca și turiștii ce se îndreptau spre ele, toate sub albastrul cerului acelei zile senine, pătat doar de vreun nor ce mângâia în trecrea lui vârful vreunei stânci din pădurea de piatră atât de impunătoare. ─ E mai frumos la coborâre, i-am spus Janetei. Că nu facem atâta efort. Și putem privi în voie tot ce ne-nconjoară. Ne-a
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
în față casele sătucului 13. În vale firicelul pârâului de-argint14 și senzația auditivă a buciumului care sună cu jale15. Jos, deasupra pârâului Loieștilor, valea-i în fum, iar spre tării nourii curg, raze-a lor șiruri despică 16; pe șesuri, norii sunt lungi...17 Ceva mai în spate, spre stânga, cuminte și discretă stă bisericuța familiei, amintită în proza poetului: țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. [...] Era multă și clară lumină de lună... ramurile salcâmilor erau negri, gratiile de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]