18,499 matches
-
Belcești, județul Iași. Luca ștefan era de naționalitate bulgară sau moldovean, dar ce contează, iar soția sa, Pașa, tot învățătoare, era fiica lui Cardașov, care avea restaurant la Bolgrad. Nu știu cum s-a întâmplat dar cineva căruia nu-i plăcea frățeasca prietenie dintre ei a umblat cu minciuni și nu numai că i-a despărțit dar a săpat și o mare prăpastie între ei. Se împlinise anul și nici nu se salutau. Eu ce să fac? Dacă minciuna este, cum se știe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și alți salariați. Popa pleca pe la 12 noaptea fiindcă a doua zi trebuia să se împărtășească și să facă slujba la biserică. Mai erau și două mici băcănii, a lui Țoev, aproape de școală și a lui Verbanov, jos, la șosea. Prietenia cu familia Ion și Lucreția Vulpe s-a strâns din ce în ce mai mult, până ne-am făcut cumetri. L-au botezat pe Coca. Am făcut cumetrie mare cu foarte mulți invitați dar fără daruri, că nu se obișnuia. Timpul trecea, băieții creșteau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a făcut ani grei În Siberia. Evenimentele din 1988 - 1989 l-au găsit pe baricadele luptei pentru renașterea națională. V. Țurcanu este sufletul mișcării naționale, unul dintre inițiatorii ridicării monumentului În memoria prizonierilor exterminați În lagărul de la Bălți. Cu câtă prietenie ne găzduiește În chilia sa modestă de la Bălți și câtă Încredere poartă În suflet În numeroasele drumuri pe care le face la Comandamentul Veteranilor de război În speranța să fie ajutat În ridicarea mausoleului de la Bălți. Este nelipsit la reuniunile
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Tinutul Herța sunt mândri de originea lor. Privind Însă spre teritoriile românești ocupate de Ucraina, peste tot are loc un adânc proces de deznaționalizare. Biserica, Învățământul, cultura, publicistica, reprezentarea politică, formalitățile la trecerea frontierei, nimic nu se desfășoară la cotele prieteniei. Un turist căruia obișnuit i se arată fața roză a lucrurilor, chiar În domeniul restrâns al locurilor memoriale, se Întoarce cu multă amărăciune. În Cernăuți la cimitir semnele funerare ale trecutului românesc poartă urmele profanării. Monumentele care amintesc de Aron
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Confesiunea lui Zaven Karaigian concluzionează o stare generală de spirit „Am venit În America În 1951... dar sufletul meu a rămas În România, fiindcă acolo a fost tinerețea mea, acolo a fost cea mai dulce viața a unui om, tinerețea, prietenia, acolo au rămas toți cei care te Înconjoară cu toată dragostea. „Ei dragostea asta am căutat-o aici și nu am găsit-o! Suntem stingheri, suntem la margine, dar slava Domnului, suntem foarte bine materialicește. Am casele mele, am banii
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
mama lui de javră, cu stăpân cu tot!". Am insistat și cu un gest de lehamite a fost de acord, tov. Plutonier aruncându-l peste gardul din Colentina cu supărarea celui conștient că se ratase o ocazie importantă pentru consolidarea prieteniei româno-turce! În iulie 1976 ne vizita Mathieu Kerekou, președintele Republicii Benin. Plecasem cu delegația de ziariști beninezi la Constanța, unde Kerekou și Ceaușescu urmau să viziteze stațiunea agricolă experimentală de la Palas. Era cald și ne-am oprit cu mașina lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dacă se plângea, erau "lacrimi de crocodil" izvorâte pentru că așa îi stătea bine unui ambasador occidental în țara "Odiosului" și a "Sinistrei", în fața cărora de altfel făceau temenele și-i umpleau de decorații, titluri academice și invitații pentru "vizite de prietenie"! 4. Preciza Machiavelli Ștefan Andrei în volumul de interviuri menționat că toți directorii și șefii de protocol din instituții centrale, în urma unei decizii a lui Nicolae Ceaușescu, erau ofițeri acoperiți de la securitate. Așa stând lucrurile, discuția cu A.T. desfășurându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
luni (aprilie - octombrie 1873), funcția de agent diplomatic al României la Roma. Potrivit scrisorii de acreditare, care i-a fost dată pentru a o Înmâna lui Visconti-Venosta, ministrul de externe al Italiei, numirea agentului avea ca țel „consolidarea legăturilor de prietenie și bună Înțelegere care unesc România cu Italia”. După cele câteva luni petrecute la Roma, s-a Întors În țară intrând În parlament ca șef al grupării junimiste. Ca urmare a faptului că afacerea Strousberg ajunsese Într-un punct delicat
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
1907, Petre P. Carp a rostit În Parlament faimosul lui discurs, care s-a Încheiat cu formula: „nu este decât un singur lucru de făcut,...represiunea. Vom aviza pe urmă”. În 1909, Carp insista pentru realizarea și menținerea unei strânse prietenii cu Imperiul Austro-Ungar declarând că politica externă a României „nu poate decât să fie Îndreptată către Tripla Alianță”, spunând că „guvernul actual și toate guvernele următoare trebuie să păstreze o neutralitate absolută față de ceea ce se petrece Între maghiari și români
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
cu care nu vrea să se mărite din cauza sărăciei ei demne. Este fecioară, mărturisește firesc, fără ostentație și fără pudoarea de a fi rămas în urma stilului de viață contemporan. Mama ei, baptista, îi interzice orice îndrăzneală de acest gen și prieteniile cu băieții... Nu a fost niciodată la disco. Visul ei este să reușească să facă o meserie, poate coafeză, dar nu are banii necesari uceniciei, care costă foarte mult. O ascult, o privesc... un tablou de Boticelli. După ce plecă, asistenta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
paranoic "Domnul Papazol" care îl dojenea la o clipă după moarte: "ce te-a apucat, faci glume proaste, ești om bătrân..., ești doctor și profesor!" * Altfel trebuie să-ți dai duhul lângă Roza canina. A cam trecut însă vremea marilor prietenii de acest gen. Nu mai există parteneri potriviți; psihiatrii sunt mai grăbiți, iar bolnavii s-au schimbat și ei, și-au pierdut farmecul. Parcă ar fi o lipsă de curaj din partea ambelor părți; medicul nu are curajul de a ieși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tratați acești copii. M-am simțit alături de ei, din aceleași cauze "sociale". Când aceste atitudini s-au mai accentuat (ca urmare a politicii naziste care începuse să se resimtă și în micul nostru oraș, capitală de județ), am afișat deschis prietenia cu Danilov, Grisaru și Șehter și, sfidând deschis unele ironii și grosolănii, devenisem de nedespărțit. Cred că i-am și stricat oarecum pe acești copii, organizând, împreună, unele excursii în afara școlii, care, petrecându-se în timpul "orelor", nu erau altceva decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dat la ziar", dar nu în cazul nostru). Mă așteptam, îngrozit, la o grea pedeapsă; și mama m-a sfătuit să "întârzii la masă" în ziua aceea, cu toate că abaterea aceasta nu era tolerată de tata. Am fost chemați însă, amândoi prietenii, la o consfătuire cu amândoi părinții, tata și domnul Panaitescu. Tremuram, o astfel de convocare, în condițiile de severitate în care trăiam, putea avea consecințe de neprevăzut. A fost într-adevăr de neprevăzut pentru că amândoi părinții, cărora le prejudiciam, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
poftă de mâncare). Nici nu-i trecea prin cap filozofia salvării luminii, adică a lui Dumnezeu. * Scriu puține scrisori; normal, primesc și mai puține. Explicația acestui defect ("de comunicare", s-ar spune astăzi) este delăsarea, iar consecința este pierderea unor prietenii. Astăzi însă, am primit o scrisoare mai "specială", de la Victor, coleg de clasă în școala elementară și în liceu, și "de an" în facultate. Avem atâtea amintiri comune, încât suntem, fiecare în felul său, produsul acestui trecut comun. Victor avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spune "cazon". Câțiva au câștigat, alături de nume, o cruce. Numai lângă Panaitescu, Victor scrie, ferm: Ce mai știi despre el, trăiește?". Victor, realist, nici nu cere să-i răspund. * Cred că mi-a trimis mie scrisoarea pentru că își amintește de prietenia strânsă și îndelungată care ne-a legat pe Panaitescu și pe mine. Da, prietenul meu trăiește și este un om care nu s-a schimbat. Prin asta vreau să spun că orice întâlnire cu dânsul este o regăsire. Destul de des
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sentiment profund și mulți ani, chiar când destinele noastre s-au despărțit, a continuat frăția noastră. Cred că dacă am fi fost maturi sau mai mari cu abia câțiva ani, ne-am fi apucat de analizat trăirile noastre. * Sigur că prietenia noastră nu a trecut neobservată. O taina nespusă este o împărtășire mai trainică decât mărturisirea. Când am întâlnit, în viață, mult mai târziu, împrejurări asemănătoare, am greșit punând vorbe și mărturisiri în locul tăcerii. Am învățat dar prea târziu că tăcerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prea târziu că tăcerea este un cuvânt un cuvânt invers care, ca și cuvântul spus, are virtuți curative. Nici psihiatria, nici psihologia, nici înțelepciunea lui Tolstoi sau Dostoievschi nu m-au învățat că o taină leagă mai mult decât mărturisirea. Prietenia noastră, care ne-a separat, pe vremuri, de ceilalți, ne-a unit pentru totdeauna, între noi. Nici până astăzi nu ne-am abătut de la un tabu pe care ni l-am impus, în copilărie, sensibilitatea noastră elementară. * Prietenia ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
decât mărturisirea. Prietenia noastră, care ne-a separat, pe vremuri, de ceilalți, ne-a unit pentru totdeauna, între noi. Nici până astăzi nu ne-am abătut de la un tabu pe care ni l-am impus, în copilărie, sensibilitatea noastră elementară. * Prietenia ne-a deschis o lume în care, altfel, nu cred că am fi avut acces. Am trecut, împreună, prin micile necazuri inerente ale adolescenței ca și prin extazele pe care numai această vârstă le poate trăi. Erau anii premergători războiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe atunci", a spus unul dintre noi, nu are importanță care. Iar celălalt a făcut o altă observație inteligentă, că "și astăzi este sărăcie, dar o altfel de sărăcie". Și așa mai departe, a trecut vreo jumătate de ceas de prietenie, declanșată spontan. Domnul, deci prietenul meu, a scos o pipă și s-a ocupat cu aprinderea ei. Un fumător de pipă este un om serios; măcar un om "așezat" tot este. Noi tăceam ca niște oameni serioși. Au început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
La portiță era acum o doamnă bătrână, o doamnă de altă dată, care mi s-a părut și ea ireală ca o fantomă. Era o persoană amabilă; se vedea că prezența mea a intrigat-o și m-a întrebat, cu prietenie, pe cine caut. "Nu caut pe nimeni, i-am răspuns, stupid... dar, de fapt, Doamnă, cred că locuiți de mult aici... Poate îmi puteți spune ceva... Dacă s-a sinucis cineva aici, în camera care dă spre grădină". M-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
categorii, în general sunt de două categorii, unii din zodia lui Vasile, alții din zodia celor care se topesc în "ah" și "oh" în fața ineditului, modernului. Dar ambele categorii încap bine în una singură, a proștilor (cu literă mare). Instituția "Prietenia" Puține revoluții în istoria omenirii sunt comparabile cu eliberarea erotismului și cu nucleul acestui eveniment, Prietenia. Admisă de tineri, acceptată de generațiile mai vechi, viitorul acestei instituții va fi influențat, încă, de reticențe, de amintiri și de o explicabilă rezistență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care se topesc în "ah" și "oh" în fața ineditului, modernului. Dar ambele categorii încap bine în una singură, a proștilor (cu literă mare). Instituția "Prietenia" Puține revoluții în istoria omenirii sunt comparabile cu eliberarea erotismului și cu nucleul acestui eveniment, Prietenia. Admisă de tineri, acceptată de generațiile mai vechi, viitorul acestei instituții va fi influențat, încă, de reticențe, de amintiri și de o explicabilă rezistență ocultă; o cauză a acestei rezistențe obscure este gelozia celor care se exclud din ecuație. * În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dimensiunea civilizată a lumii, nu constă în extinderea cunoștințelor, cât în necesitatea adaptării rapide la tezaurul constituit de aceste cunoștințe. Procesul implică o viteză crescută și duce la reformarea mentalității și chiar la noi instituții. O astfel de instituție este prietenia"; explicit, mă refer la prietenia ca formulă combinatorie specială, asociere între doi tineri de sex diferit, într-o uniune de viață (quasi)matrimonială, neoficializată civic și neconfirmată religios, bazată pe o legătură sentimentală. Ca formulă socială nimic nou. Încă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
constă în extinderea cunoștințelor, cât în necesitatea adaptării rapide la tezaurul constituit de aceste cunoștințe. Procesul implică o viteză crescută și duce la reformarea mentalității și chiar la noi instituții. O astfel de instituție este prietenia"; explicit, mă refer la prietenia ca formulă combinatorie specială, asociere între doi tineri de sex diferit, într-o uniune de viață (quasi)matrimonială, neoficializată civic și neconfirmată religios, bazată pe o legătură sentimentală. Ca formulă socială nimic nou. Încă din antichitate, această coabitare se practica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și neconfirmată religios, bazată pe o legătură sentimentală. Ca formulă socială nimic nou. Încă din antichitate, această coabitare se practica; în evul mediu românesc era relativ frecventă "țiitoria". Nouă este recunoașterea unui statut acceptat de către majoritatea socială și inserarea instituției prieteniei în parametrii moralei; aceeași morală care în trecutul recent condamna cu asprime concubinajul. Această consacrare generală, quasi-oficială, consimțită de toate păturile sociale, tot mai puțin combătută, permite să considerăm formula actuală "Prietenie" ca fiind în mod real o instituție. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]