17,853 matches
-
drept al văii Geoagiului la o diferență de nivel de cca 100 m față de albia râului, este foarte greu accesibil datorită diferenței mari de nivel și pantei abrupte. Inclusă în acest trup localul vechii școli este utilizat în prezent ca tabără de vară pt. copii. Trupul VI - cuprinde doar o singură gospodărie. Trupul VII - „Poiene” este situat pe versantul drept al văii Geoagiului, cu o diferență de nivel față de albia râului de cca. 75 m, are terenuri de construcție mediocre în
Fața Pietrii, Alba () [Corola-website/Science/300239_a_301568]
-
de beton. Alimentarea cu apă potabilă se face în prezent exclusiv din fântâni sau de la izvoarele bogate existente în perimetrul localității. Pentru viitor propunem organizarea unor rețele locale de alimentare în cătunele Răchiteu, Dealul Frumos, Fața Pietrii, Poiene, Școala - vechea tabăra de copii, zona magazinului forestier și în zona Cheilor Mănăstirii. În prezent în localitate nu există nici un post telefonic, este prevăzută pentru viitor racordarea satului la rețeaua națională de telecomunicații prin introducerea rețelei de cabluri de fibră optică. Prin respectarea
Fața Pietrii, Alba () [Corola-website/Science/300239_a_301568]
-
iar în timpul stăpânirii otomane, probabil făcea parte din Pasalâcul Ineului. Buteni, este o localitate cu frumoase tradiții de luptă pentru libertate socială și națională. În toamna anului 1849, a trecut pe aici Nicolae Bălcescu, travestit în straie moțești, coborând din tabăra lui Avram Iancu, prin valea Crișului Alb, cu gândul de a părăsi Imperiul Habsburgic, fiind urmărit de autorități, intenție pe care o comunica printr-o scrisoare prietenului sau Ion Ghica. De asemenea , în Buteni a poposit și Aurel Grozda , deputat
Buteni, Arad () [Corola-website/Science/300286_a_301615]
-
Cruceni poartă numele de „Movila Teșită” (în germană Stockbrunnen). Aici au fost găsite obiecte din Hallstatt (prima perioadă a Epocii Fierului 1200-500 î.Hr.) conform R.A.N. (Repertoriul Arheologic Național). Tot conform R.A.N., aici este o foarte mică așezare, poate chiar o tabără de câteva luni, din Epoca Bronzului .În Epoca Medievală Timpurie apare cu numele ,Fântâna de lemn". Probabil există o legenda sau era o apă foarte bună și din această cauză unii oamenii și-au construit case aici. Apoi, până în anul
Cruceni, Arad () [Corola-website/Science/300289_a_301618]
-
căi de acces puteau servi ca eventuale posibilități de retragere pentru garnizoana cetății în cazul unei operațiuni defensive. Mărturii referitoare la ținutul Tinodului, aflăm din datele referitoare la lupta lui Mihai Viteazul de la Miraslău. Cităm: „A doua zi, Mihai, rădicând tabăra de la Alba Iulia, dete poruncă armiei să se așeze la vale de orașul Aiud, în câmpia numită Tinod. Într-aceeași vreme, Basta după ce dete o zi de repaos oștilor sale ostenite de iuțimea cu care veniseră la Torda împreună cu oastea
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Iulia, dete poruncă armiei să se așeze la vale de orașul Aiud, în câmpia numită Tinod. Într-aceeași vreme, Basta după ce dete o zi de repaos oștilor sale ostenite de iuțimea cu care veniseră la Torda împreună cu oastea nobililor, ridică tabăra la Keresteș și merseră de o așezară într-o câmpie udată de râul Mureș din ținutul de Maroș-Ujvark, pe care Mihai o dase banului Mihalcea. De aici, în dimineața viitoare, 17 septemnrie, rânduindu-și armia de bătaie, porni împreună cu bagajurile
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
de oameni se îndreapta spre Blaj. În 26 octombrie răsculații din Stremț au arestat mai mult de 25 de persoane din sat care au fost duși la Cricău, unde au fost legați de stâlpi, și trimiși la Alba Iulia în tabăra lui Avram Iancu urmând să fie judecați. Arestații ținuți sub escortă severă, au fost văzuți de către unul din aghiotanții tribunului Prodan, un sas farmacist din Aiud, cu numele de Wagnner care a intervenit pe lângă Horak, comandantul cetății Alba să le
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
până în „Drumul Țării”. Învingătorul Fodor solicită comandantului său suprem un sprijin constant în 30 de pușcași, câțiva lăncieri și muniții. Primind ordin de la Avram Iancu să păzească drumul ce leagă Aiudul de inima Munților Apuseni, tribunul Matei Nicola își stabilește tabere întărite la Geoagiul de Sus și în Cheile Rîmețului, ceea ce îi permite să aibă sub control această zonă. Armata aflată sub conducerea lui Axente Sever compusă din 200 de vânători și 1000 de lăncieri își stabilește și ea tabăra în
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
stabilește tabere întărite la Geoagiul de Sus și în Cheile Rîmețului, ceea ce îi permite să aibă sub control această zonă. Armata aflată sub conducerea lui Axente Sever compusă din 200 de vânători și 1000 de lăncieri își stabilește și ea tabăra în Stremț și Geoagiul de Sus în vederea declanșării unui război de partizani contra forțelor armate grupate în jurul baronului Kemény Farkas, folosind Stremțul ca bază de atac. Tot în Stremț armata de cca. 4000 de români a pornit o puternică ofensivă
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
domeniu cu 46 de sate - 1483 - castelul este vândut familiei Bánffy - 1492 - Simon Eliade de Waradya este student la Cracovia - 1551-1596 - Tothvaradja - 1552 - ocupat de turci - după 1552 - perioadă tulbure - numeroase schimbări de situație și de direcții de influență, între taberele habsburgică, maghiară, otomană - 1590 - solda garnizoanei otomane - 1594 - sub Sigismund de Bathory cetatea este reocupată de creștini - 1594 toamna - redevine otomană (garnizoana turcă se reinstalează în ea) - 1595 - Tóth Váraggya - 13 august 1595 - cucerită pentru un mai lung interval de
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
deșert. S-a căutat că zonele cu densitate mare să fie concepute astfel încât să dea locuitorilor sentimentul unui oraș iar distanțele de parcurs să fie scurtate. În iulie 1961 compania de petrol Nefta a înființat mai întâi în zona o tabără de lucru, după ce în apropiere se găsiseră cantități comerciale de petrol. Orașul însuși a fost fondat în mod oficial în 1962 de un grup de tineri, foști membri ai unor kibuțuri și moșavuri, care căutau un mediu urban lipsit de
Arad, Israel () [Corola-website/Science/301505_a_302834]
-
la Brașov un tratat de cooperare militară antiotomană. Cronicile nu oferă prea multe informații istorice cu privire la desfășurarea bătăliei. Laonic Chalcohondil scrie că după ce a dus populația în munți, Mircea a hărțuit oastea sultanului de la Dunăre până când otomanii și-au așezat tabăra. După cronicile turcești lupta s-a dat pe râul Argeș, cu pierderi mari de ambele părți. În timpul nopții cadavrele soldaților otomani au fost aruncate în râu, lăsând impresia ca oastea otomană era încă întreagă. Văzând câmpul de luptă, Mircea s-
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
important al literaturii medievale arthuriene este că e invariabil anacronistă. Lucrările moderne totuși, sunt plasate de obicei în evul mediu sau în evul mediu întunecat. Autenticitatea istorică a regelui Arthur este de mult timp obiectul unei dispute între specialiști. O tabără, bazându-se pe referințe din "Historia Brittonum" și "Annales Cambriae", îl vede ca o figură istorică obscură, un conducător romano-briton luptând cu anglo-saxonii invadatori undeva pe la sfârșitul secolului al V-lea sau începutul secolului al VI-lea. "Historia Brittonum" ("Istoria
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
Hen. Morris afirmă că centrul regatului lui Arthur ar fi fost în zonele celte din Țara Galilor, Cornwall și sud-estul Angliei, sau în "Vechiul nord" britonic, care se întindea peste Anglia de nord și Scoția de sud de astăzi. O altă tabără afirmă că Arthur nu a avut o existență istorică reală. Nowell Myres a scris, la publicarea cărții lui Morris, "Age of Arthur" că "niciun personaj de la granița dintre mitologie și istorie nu a mai irosit vreodată atât de mult timpul
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
orășel, ca apoi să intre funcționar la banca bunicului său, viitorul "model" al lui "Sartoris". În timpul primului război mondial, nefiind primit ca voluntar în armata americană, se înrolează în aviația engleză ""Royal Flying Corps"", dar rămâne până în 1918 într-o tabără de antrenament din Canada. Se întoarce acasă, unde se înscrie la universitatea "Ole Miss" dar după un an se retrage, neavând posibilitatea să-și continue studiile. Războiul nu-l văzuse decât de departe, America o vedea de prea aproape. Și
William Faulkner () [Corola-website/Science/301542_a_302871]
-
și sprijinit de regele Ferdinand, susține că rebelii trebuie să se predea necondiționat. Îi preia sub pază armată pe cei care s-au predat, inclusiv pe amiralul Francesco Caracciolo, care fusese la comanda flotei napolitane pe timpul lui Ferdinand, dar schimbase tabăra și trecuse de partea iacobinilor. Nelson ordonă să fie judecat de Curtea Marțială, respingând cererea lui Caracciolo de a fi judecat de ofițeri britanici și nici nu îi permite să citeze martori în apărarea sa. Caracciolo este judecat de ofițeri
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
cu Karl Marx, și-au unit forțele, în ciuda marilor diferențe ideologice și tactice. Problema direcției în care trebuia să se îndrepte Rusia era în descuție încă din timpul lui Petru cel Mare și a politicii sale de occidentalizare a țării. Taberele erau împărțite: unii doreau copierea modelelor occidentale, în timp ce alții doreau renunțarea la tot ce era străin șî revenirea la tradițiile trecutului. Ultima cale era dorită de slavofili, care-și manifestau plini de dispreț părerea despre vestul "decadent". Slavofilii se opuneau
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
nepopular printre romani. Cei doi consuli nou aleși de Senatul Roman, Lucius Aemilius Paullus și Gaius Terentius Varro se hotărăsc să-l înfrunte în față pe Hannibal. Între timp o nouă armată romană se formase, numeric superioară. Hannibal își așezase tabăra la Cannae, unde deținea un avantaj: vântul îi sufla din spate și astfel cartaginezii aveau să lupte cu un dușman orbit de praf. Romanii și-au așezat și ei tabăra la Cannae la estul râului Aufidus, care curgea pe lângă ambele
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
nouă armată romană se formase, numeric superioară. Hannibal își așezase tabăra la Cannae, unde deținea un avantaj: vântul îi sufla din spate și astfel cartaginezii aveau să lupte cu un dușman orbit de praf. Romanii și-au așezat și ei tabăra la Cannae la estul râului Aufidus, care curgea pe lângă ambele tabere. Consulii romani, după ce și-au împărțit trupele între ei, au făcut două castre fortificate. Cele două armate stăteau pe pozițiile lor, gata de luptă, de două zile. Hannibal, pe
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
la Cannae, unde deținea un avantaj: vântul îi sufla din spate și astfel cartaginezii aveau să lupte cu un dușman orbit de praf. Romanii și-au așezat și ei tabăra la Cannae la estul râului Aufidus, care curgea pe lângă ambele tabere. Consulii romani, după ce și-au împărțit trupele între ei, au făcut două castre fortificate. Cele două armate stăteau pe pozițiile lor, gata de luptă, de două zile. Hannibal, pe deplin conștient de importanța apei din râul Aufidus pentru trupele romane
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
venise rândul la comandă, fără să se sfătuiască cu colegul său, a dat semnalul de atac și a trecut cu trupele rânduite în dispozitiv de luptă dincolo de râu. Forțele combinate ale celor doi consuli totalizau 86.400 de ostași. În tabăra cealaltă, armata cartagineză deținea 30.000 de efective infanterie grea, 6.000 infanterie ușoară și 8.000 cavalerie. Paullus l-a însoțit pe Varro, acordându-i sprijinul său, cu toate că nu-i încuviințase hotărârea. După trecerea râului consulii își rânduiră linia
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
iar cea dintâi ciocnire s-a dat între unitățile ușor înarmate. Apoi, cavaleria galilor și hispanilor din aripa stângă a năvălit asupra aripii drepte romane într-un mod care semăna prea puțin cu o luptă de cavalerie: căci cele două tabere trebuiau să se atace frontal, deoarece câmpul de luptă era prea îngust pentru ca adversarii să se poată desfășura. Drept urmare, caii nu se mai puteau mișca, s-au îngrămădit unii în alții. Adversarii s-au încleștat om cu om, trăgându-se
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
de aproximativ 40.000 de oameni. Scipio a fost grav rănit, a fost salvat doar de curajul fiului său, care a mers înapoi pe teren pentru a-și salva tatăl său căzut. Scipio s-a retras peste râul Trebia la tabără din Placentia cu armata sa în mare parte intactă. Alte armate consulare romane au fost trimise de urgență la Valea Po. Chiar înainte să ajungă știrile despre înfrângerea de la Ticinus la Roma, Senatul a ordonat consulului Sempronius Longus să aducă
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
pe Scipio. Hannibal a capturat Clastidium, din care a preluat cantități mari de provizii pentru oamenii lui. Dar acest câștig nu a fost pe deplin, fiindcă Sempronius a scăpat din vederea lui Hannibal, și s-a alăturat colegului său din tabăra din apropiere de râul Trebia lângă Placentia. Acolo, în luna decembrie a aceluiași an, Hannibal a avut o oportunitate de a-și arăta talentul său de maestru militar la Trebia; printr-un atac surpriză și ambuscade, a nimicit infanteria romană
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
anului 217 i.Hr., Hannibal a decis pentru a atrage armata romană comandată de Flaminius, într-o bătălie devastatoare în regiune, în care Flaminius a fost trimis pentru a proteja. După cum relatează Polybius, "el [Hannibal] a calculat că, dacă trece în tabără și face o coborâre în cartierul de dincolo, Flaminius ar fi în imposibilitatea de a-l vedea, dar va îl va urma în mod spontan el ... și îi va oferi oportunități pentru atac." În același timp, Hannibal a încercat să
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]