15,817 matches
-
fiind prezența complementului direct în anumite contexte. 3.4.1. Valorile verbului a avea din limba română În DA, tomul I, partea I (A-B), s.v. avea, sunt înregistrate două ipostaze principale (reflectând concepția sintactică a autorilor dicționarului): cea de verb pregnant, pe care o vom avea în vedere în detaliu, și cea de verb auxiliar pentru formarea perfectului și a mai-mult-ca-perfectului perifrastic. Din descrierea ipostazei de verb auxiliar, reținem numai asemănarea semantică remarcată de autorii dicționarului între contexte ca: (a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din limba română În DA, tomul I, partea I (A-B), s.v. avea, sunt înregistrate două ipostaze principale (reflectând concepția sintactică a autorilor dicționarului): cea de verb pregnant, pe care o vom avea în vedere în detaliu, și cea de verb auxiliar pentru formarea perfectului și a mai-mult-ca-perfectului perifrastic. Din descrierea ipostazei de verb auxiliar, reținem numai asemănarea semantică remarcată de autorii dicționarului între contexte ca: (a) Am la mine o scrisoare scrisă de ieri și (b) Am scris ieri o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt înregistrate două ipostaze principale (reflectând concepția sintactică a autorilor dicționarului): cea de verb pregnant, pe care o vom avea în vedere în detaliu, și cea de verb auxiliar pentru formarea perfectului și a mai-mult-ca-perfectului perifrastic. Din descrierea ipostazei de verb auxiliar, reținem numai asemănarea semantică remarcată de autorii dicționarului între contexte ca: (a) Am la mine o scrisoare scrisă de ieri și (b) Am scris ieri o scrisoare care este la mine, diferența constând numai în situarea punctului de interes
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
numai în situarea punctului de interes: în (a), important este că acțiunea este săvârșită în trecut, pe când în (b) starea actuală este cea care contează. Această observație se regăsește și în studii sintactice recente, în care se încearcă unificarea interpretării verbului a avea în toate ipostazele. Ca verb pregnant, a avea are sensuri numeroase și destul de variate. Am exclus din discuție contextele în care a avea se combină cu obiecte de tip verbal (infinitiv, conjunctiv, construcții relative infinitivale), în care funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a), important este că acțiunea este săvârșită în trecut, pe când în (b) starea actuală este cea care contează. Această observație se regăsește și în studii sintactice recente, în care se încearcă unificarea interpretării verbului a avea în toate ipostazele. Ca verb pregnant, a avea are sensuri numeroase și destul de variate. Am exclus din discuție contextele în care a avea se combină cu obiecte de tip verbal (infinitiv, conjunctiv, construcții relative infinitivale), în care funcționează ca verb modal. Nu se poate totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
avea în toate ipostazele. Ca verb pregnant, a avea are sensuri numeroase și destul de variate. Am exclus din discuție contextele în care a avea se combină cu obiecte de tip verbal (infinitiv, conjunctiv, construcții relative infinitivale), în care funcționează ca verb modal. Nu se poate totuși trece cu vederea că, în unele studii, sunt interpretate unitar toate ipostazele lui a avea (pentru cea de verb modal și de auxiliar se susține că numai tipul de complement - verbal vs nominal - este diferit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se combină cu obiecte de tip verbal (infinitiv, conjunctiv, construcții relative infinitivale), în care funcționează ca verb modal. Nu se poate totuși trece cu vederea că, în unele studii, sunt interpretate unitar toate ipostazele lui a avea (pentru cea de verb modal și de auxiliar se susține că numai tipul de complement - verbal vs nominal - este diferit). a. A avea exprimă raportul cuiva sau a ceva cu ce e al său - "a poseda, a stăpâni": (1) Am auzit că ai o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
petrece". a. (Figurat) Complementul e un abstract (a avea gând să, a avea grijă, a (nu) avea greșeală, a (nu) avea habar): (34) Voiu lăsa fericirea aceluia ce o are (Alexandrescu). b. A avea împreună cu complementul său abstract corespunde unui verb - a avea asemănare/deosebire "a se asemăna/a se deosebi"; a avea ființă "a fi, a exista": (35) Atunci lumea cea gândită pentru noi nu avea ființă (Eminescu). c. De multe ori, a avea împreună cu complementul său abstract corespunde unui
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
avea putere "a fi puternic"; a avea dar/talent "a fi talentat", a avea haz, a avea noroc: (40) Prâslea întrebă ce putere are zmeul (Ispirescu). e. Complementul este o stare sufletească sau o stare organică; exprimă același lucru ca verbul corespunzător - am bucurie "mă bucur", am dor de casă "mi-e dor de casă"; se redă de cele mai multe ori ca "a simți": (41) Avut-am odată... dor de fală (Alecsandri); (42) N-avea poftă de mâncare (Drăghici); (43) Am dureri
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
la știință ori ba, dar eu slujesc la poarta raiului de multă vreme (Creangă). h. Eliptic: (50) Astă fată bine joacă, Numai are [defectul sau obiceiul] că-i cam șchioapă (Jarník-Bârseanu). Sunt rare (cu excepția reciprocului) cazurile de întrebuințare reflexivă a verbului a avea: (51) Să-i dau ce nu am acasă? Numai pe mine nu mă am acasă și cătanele mele (Reteganul); - în literatura veche, la scriitori moldoveni, uneori cu sensul de "a fi": (52) Pururea să ne avem călători într-
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în literatura veche, la scriitori moldoveni, uneori cu sensul de "a fi": (52) Pururea să ne avem călători într-această lume (Varlaam); - "a se simți": (53) Fitecare cum se păstrează așa se are (Rădulescu-Niger). 3.4.2. Analiza sintactico-semantică a verbului a avea din limba română Premisele teoretice de la care pornește analiza sintactico-semantică a verbului a avea din limba română sunt: (a) a avea este un verb pseudotranzitiv, de stare, iar subiectul său nu este Agent (Benveniste 1966a); (b) a avea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
să ne avem călători într-această lume (Varlaam); - "a se simți": (53) Fitecare cum se păstrează așa se are (Rădulescu-Niger). 3.4.2. Analiza sintactico-semantică a verbului a avea din limba română Premisele teoretice de la care pornește analiza sintactico-semantică a verbului a avea din limba română sunt: (a) a avea este un verb pseudotranzitiv, de stare, iar subiectul său nu este Agent (Benveniste 1966a); (b) a avea este un verb cu tranzitivitate slabă, pentru că nu acceptă pasivizarea (Pană Dindelegan 2003, GALR
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Fitecare cum se păstrează așa se are (Rădulescu-Niger). 3.4.2. Analiza sintactico-semantică a verbului a avea din limba română Premisele teoretice de la care pornește analiza sintactico-semantică a verbului a avea din limba română sunt: (a) a avea este un verb pseudotranzitiv, de stare, iar subiectul său nu este Agent (Benveniste 1966a); (b) a avea este un verb cu tranzitivitate slabă, pentru că nu acceptă pasivizarea (Pană Dindelegan 2003, GALR I). Ca și în cazul verbului a fi, cele 53 de exemple
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din limba română Premisele teoretice de la care pornește analiza sintactico-semantică a verbului a avea din limba română sunt: (a) a avea este un verb pseudotranzitiv, de stare, iar subiectul său nu este Agent (Benveniste 1966a); (b) a avea este un verb cu tranzitivitate slabă, pentru că nu acceptă pasivizarea (Pană Dindelegan 2003, GALR I). Ca și în cazul verbului a fi, cele 53 de exemple oferă o imagine eterogenă a valorilor și a utilizării verbului a avea. Asemănarea dintre a fi și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt: (a) a avea este un verb pseudotranzitiv, de stare, iar subiectul său nu este Agent (Benveniste 1966a); (b) a avea este un verb cu tranzitivitate slabă, pentru că nu acceptă pasivizarea (Pană Dindelegan 2003, GALR I). Ca și în cazul verbului a fi, cele 53 de exemple oferă o imagine eterogenă a valorilor și a utilizării verbului a avea. Asemănarea dintre a fi și a avea se manifestă și prin absența subiectului Agent, verificabilă prin incompatibilitatea cu formulele agentivității: *Ion are
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Benveniste 1966a); (b) a avea este un verb cu tranzitivitate slabă, pentru că nu acceptă pasivizarea (Pană Dindelegan 2003, GALR I). Ca și în cazul verbului a fi, cele 53 de exemple oferă o imagine eterogenă a valorilor și a utilizării verbului a avea. Asemănarea dintre a fi și a avea se manifestă și prin absența subiectului Agent, verificabilă prin incompatibilitatea cu formulele agentivității: *Ion are cu bună știință două mâini *Ion are bani în mod voluntar. Din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fi și a avea se manifestă și prin absența subiectului Agent, verificabilă prin incompatibilitatea cu formulele agentivității: *Ion are cu bună știință două mâini *Ion are bani în mod voluntar. Din punctul de vedere al încadrării în clasele semantice de verbe inacuzative identificate în Capitolul 3, 3.2.2., 3.3.2, valorile verbului a avea pot fi intergrate în: ● configurație spațială (în care se includ și unele contexte în care exprimă posesia, cele două informații semantice fiind apropiate): 1, 2
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
incompatibilitatea cu formulele agentivității: *Ion are cu bună știință două mâini *Ion are bani în mod voluntar. Din punctul de vedere al încadrării în clasele semantice de verbe inacuzative identificate în Capitolul 3, 3.2.2., 3.3.2, valorile verbului a avea pot fi intergrate în: ● configurație spațială (în care se includ și unele contexte în care exprimă posesia, cele două informații semantice fiind apropiate): 1, 2, 3, 7, 10, 11, 12, 13, 14, 21, 51, 52; ● existență (în care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
alte situații în care exprimă posesia − 4, 5, 6, 8, 9, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 40, 53) și apariție (28, 33, 50); Ca și în cazul verbului a fi, am scos din discuție cele câteva contexte idiomatice (36, 37, 38, 39), precum situațiile în care a avea intră în structuri echivalente cu verbe psihologice (41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49). Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
32, 34, 35, 40, 53) și apariție (28, 33, 50); Ca și în cazul verbului a fi, am scos din discuție cele câteva contexte idiomatice (36, 37, 38, 39), precum situațiile în care a avea intră în structuri echivalente cu verbe psihologice (41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49). Din punct de vedere sintactic, ca orice verb ergativ/inacuzativ, a avea nu poate apărea în structuri pasive cu a fi (a): * O furcă de aur este avută de tine
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
scos din discuție cele câteva contexte idiomatice (36, 37, 38, 39), precum situațiile în care a avea intră în structuri echivalente cu verbe psihologice (41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49). Din punct de vedere sintactic, ca orice verb ergativ/inacuzativ, a avea nu poate apărea în structuri pasive cu a fi (a): * O furcă de aur este avută de tine *Patru picioare sunt avute de masă * Oile sunt avute la munte *Mâinile sunt avute reci *Zilele nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de tine *Patru picioare sunt avute de masă * Oile sunt avute la munte *Mâinile sunt avute reci *Zilele nu sunt avute. În multe dintre contextele înregistrate aici, a avea acceptă testul adjectivării participiului, singurul test sintactic concludent pentru delimitarea clasei verbelor ergative/inacuzative din limba română: banii avuți, pielea de urs avută de la taică-tău, paralele avute în buzunar, zilele avute, cearta avută cu soră-sa etc. 4. CONCLUZII COMPARATIVE Paralelismul dintre a avea și a fi a constituit obiectul unor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în limba română între structuri de tipul: n-are nimic/nu-i nimic; n-are cine să.../nu-i cine să...; avem printre noi pe X/ X este printre noi; cât aveți ceasul?/cât este ceasul?. Dintre exemplele citate pentru verbul a avea, am selectat câteva situații în care se poate folosi și a fi, pentru a sublinia zona semantică pe care aceste verbe o au în comun − existența, configurația spațială/localizarea: (4) Noi avem/ Sunt în veacul nostru acel fel
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
noi pe X/ X este printre noi; cât aveți ceasul?/cât este ceasul?. Dintre exemplele citate pentru verbul a avea, am selectat câteva situații în care se poate folosi și a fi, pentru a sublinia zona semantică pe care aceste verbe o au în comun − existența, configurația spațială/localizarea: (4) Noi avem/ Sunt în veacul nostru acel fel ciudat de barzi (5) Aveți/Sunt pe acolo astfel de...? (11) Adă-mi aice hărțile cele mici, ce le ai la tine/ce
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
au de bucurie/sunt bucuroși... (51) Numai pe mine nu mă am acasă/Numai eu nu sunt acasă (52) Pururea să ne avem/să fim călători într-această lume. În afară de semantica apropiată (dar, în multe contexte, destul de vagă), cele două verbe au în comun și construcția cu subiect nonagentiv, subiectul Agent putând apărea doar în contexte speciale. Din punct de vedere sintactic, am remarcat, pentru ambele verbe, imposibilitatea pasivizării (care se poate explica prin absența proiecției v sau prin absența unui
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]