KorAP: Find »[drukola/base=verb & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...595 596 597 ...640 >

15,985 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

18-lea (ultimul text investigat de Dragomirescu 2014 este Condica lui Gheorgachi de la 1762, în care există 2 dislocări ale perfectului compus). 4.1 Dislocarea nucleului verbal: fenomen romanic Nonadiacența elementelor funcționale - în principal a auxilarelor și a cliticelor - la verbul lexical este atestată și în alte limbi romanice vechi: vechea galiciană(-portugheză) (145); portugheza veche (146); spaniola veche (147); italiana veche (148); franceza veche (149). (145) en preſẽza deſtaſ teſtemoiaſ que ſom eneſtacarta în prezență a.aceste martore care fi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
după cum arată atestarea structurilor AUX-CL-V (v., pentru exemple și discuție, §3.1.4.2 supra), encliza pronominală fiind un diagnostic indiscutabil al deplasării V-la-C. Poletto (2014) insistă asupra acestei deosebiri în analiza italianei vechi, bazându-se mai ales pe distribuția verbului prin raportare la adverbele care diagnostichează ridicarea verbului din domeniul vP. De asemenea, unele tipuri de dislocare din spaniola veche (cel puțin în propozițiile subordonate) este posibil să rezulte și din faptul că pronumele clitice în spaniola veche au o

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și discuție, §3.1.4.2 supra), encliza pronominală fiind un diagnostic indiscutabil al deplasării V-la-C. Poletto (2014) insistă asupra acestei deosebiri în analiza italianei vechi, bazându-se mai ales pe distribuția verbului prin raportare la adverbele care diagnostichează ridicarea verbului din domeniul vP. De asemenea, unele tipuri de dislocare din spaniola veche (cel puțin în propozițiile subordonate) este posibil să rezulte și din faptul că pronumele clitice în spaniola veche au o gramatică dublă: în propozițiile subordonate, sunt atestate clitice

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
orientate spre flexiune), și la stânga negației (clitice orientate spre complementizator) (Rivero 1997) (v. și §III.3.2, text și note); astfel, unele forme de interpolare sunt efectul orientării pronumelor clitice înspre complementizator (cliticele deci nestabilind o relație de adiacență cu verbul). În concluzie, este de amintit aici observația lui Poole (2007: 188), invocată și în§II.1.1.2, și anume că fenomenele de interpolare din faze romanice vechi nu prezintă aceleași trăsături, fapt care sugerează că derivarea lor se bazează

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2, și anume că fenomenele de interpolare din faze romanice vechi nu prezintă aceleași trăsături, fapt care sugerează că derivarea lor se bazează pe procese sintactice diferite. Este însă de reținut posibilitatea ca elementele funcționale, în mod tipic adiacente la verb în varietățile moderne, să apară în nonadiacență la verb în varietățile romanice vechi, dând naștere astfel la complexe verbale discontinue. 4.2 Dislocarea nucleului verbal în limba română veche 4.2.1 Delimitarea fenomenului Se pot delimita mai multe categorii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
romanice vechi nu prezintă aceleași trăsături, fapt care sugerează că derivarea lor se bazează pe procese sintactice diferite. Este însă de reținut posibilitatea ca elementele funcționale, în mod tipic adiacente la verb în varietățile moderne, să apară în nonadiacență la verb în varietățile romanice vechi, dând naștere astfel la complexe verbale discontinue. 4.2 Dislocarea nucleului verbal în limba română veche 4.2.1 Delimitarea fenomenului Se pot delimita mai multe categorii de structuri cu dislocare, în funcție de elementul funcțional care apare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
vechi, dând naștere astfel la complexe verbale discontinue. 4.2 Dislocarea nucleului verbal în limba română veche 4.2.1 Delimitarea fenomenului Se pot delimita mai multe categorii de structuri cu dislocare, în funcție de elementul funcțional care apare în nonadiacență la verbul lexical. Vom folosi spre exemplificare mai ales excerpte din texte de secol 16, unde fenomenul apare cu cea mai mare frecvență, dar vom reține concluzia din Dragomirescu (2014), anume că dislocarea este atestată cu o frecvență descrescândă până către sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
concluzia din Dragomirescu (2014), anume că dislocarea este atestată cu o frecvență descrescândă până către sfârșitul secolului al 18-lea. Structurile cel mai bine reprezentate sunt acelea în care (cliticul și) auxiliarul (151) / auxiliarele (152) apar apar la distanță de verb: (151) a. aueilăsat cu al lor cuvânt (DÎ.1599: XXX) b. bogătatea se arăpre aproapecurre, nu punrereți înrima (PH.1500-10: 51v) c. că ne vapre noiasculta (CCat.1560: 10r) d. se-aumăria luisculat den moarte (CM.1567: 255r) e. eu încă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
PO.1582: 60) (152) a. aceaea care ară fi înnapoirămas (DÎ.XXXVI.1600) b. de-ai hidomiatasârguitsă fiipână acmuvenit (DÎ.XCIII.1593) c. de va fiomulzăcând spre moarte (CPrav.1560−2: 6v) Mai slab reprezentată este dislocarea cliticului pronominal de verb: (153) a. afară să neprentru ealeispăsim (CCat.1560: 5r) b. Tată milostiv, ce tenoiuluimu (CM.1567: 233v) c. Și nepre noislobozi (FT.1571−5: 3r) d. nu grăbi pre noi tu să nenoigiudeci (FT.1571−5: 3r) e. așa ne

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
233v) c. Și nepre noislobozi (FT.1571−5: 3r) d. nu grăbi pre noi tu să nenoigiudeci (FT.1571−5: 3r) e. așa ne tarepedepsești(FT.1571−5: 3v) În fine, complementizatorul de subjonctiv să poate apărea la distanță de verbul lexical. Nu toate structurile cu dislocarea subjonctivului se analizează prin deplasarea joasă a verbului; unele structuri în care apar constituenți de tipul nu cumva / cândva se bazează pe recomplementarea lui să (dubla lexicalizare a lui să în FIN0 ȘiFORCE 0

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
tu să nenoigiudeci (FT.1571−5: 3r) e. așa ne tarepedepsești(FT.1571−5: 3v) În fine, complementizatorul de subjonctiv să poate apărea la distanță de verbul lexical. Nu toate structurile cu dislocarea subjonctivului se analizează prin deplasarea joasă a verbului; unele structuri în care apar constituenți de tipul nu cumva / cândva se bazează pe recomplementarea lui să (dubla lexicalizare a lui să în FIN0 ȘiFORCE 0) (e.g. că-i trimisesă singur craiulu unu copil din casa sa, sănu cumvasă să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cumva / cândva se bazează pe recomplementarea lui să (dubla lexicalizare a lui să în FIN0 ȘiFORCE 0) (e.g. că-i trimisesă singur craiulu unu copil din casa sa, sănu cumvasă să ispitească să între în Muldova, CLM.1700-50: 173v-174r), ridicarea verbului lexical la [Spec, FINP] și omiterea lui să din pricina efectelor de tipul (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter (v. discuția și derivările în §§2.2; 3.2.2.1.3; 3.2.2.1.4 supra). În alte structuri, nu există dovezi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
derivările în §§2.2; 3.2.2.1.3; 3.2.2.1.4 supra). În alte structuri, nu există dovezi empirice cum că recomplementarea lui să ar fi avut loc, astfel că singura analiză posibilă este deplasarea joasă a verbului. (154) a. luminreadză ochii miei se nu cânduvaadorm în moarte (PH.1500−10: 8v) b. Că s-au îngroșat inima acestor oameni și cu urechile aud cu greu și ochii lor închisără, să nu cândvavază cu ochii și cu urechile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de-are fi fost jidoveaște scrisă (NT.1648: 2r) b. Iară cum auzi Iisus că este Ioan prins, mearse în Galilea (NT.1648: 6r) În fine, prin referire strictă la structurile cu auxiliar, Dragomirescu (2014) arată că între auxiliar și verbul lexical se pot intercala mai mulți constituenți, după cum arată și exemplele de mai jos: (157) a. varvarii (...) nu era necedinioarăpre Pavelvăzut(CC1.1567: 29v) b. deaca nu va omul pre ceastă lume, în viiața sa,purta grije pre ispăsenia sufletului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sau nonprepoziționale (153d), obiecte indirecte (157c) -, circumstanțiale de diverse tipuri ((151b,i,n,o,q,r,s,ș,t), (152a,b)), predicate (151m), având diverse realizări (grup nominal, grup prepozițional, grup adverbial). 4.2.2 Analiză sintactică: deplasare joasă a verbului și ACORD la distanță Ținând cont de observația lui Poole (2007) privitoare la caracterul neuniform al dislocărilor din limbile romanice, pentru o analiză coerentă a dislocărilor din româna veche trebuie să respectăm specificul tipologic și sintactic al acestei perioade a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
câteva analize potențiale, însă inexacte. Se poate exclude din start o analiză în care avem a face cu deplasarea auxiliarului (a complexului clitic + auxiliar): după cum a arătat analiza inversiunii din secțiunea anterioară, în româna veche nu auxiliarele se deplasează, ci verbul lexical, întrucât opțiunea generalizată de deplasare a verbului în toate fazele românei este deplasarea grupului verbal (VP-movement) (v. §2.4 supra). De altfel, dislocarea este atestată și în structuri doar cu clitic și verb lexical; întrucât cliticele pronominale din româna

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
din start o analiză în care avem a face cu deplasarea auxiliarului (a complexului clitic + auxiliar): după cum a arătat analiza inversiunii din secțiunea anterioară, în româna veche nu auxiliarele se deplasează, ci verbul lexical, întrucât opțiunea generalizată de deplasare a verbului în toate fazele românei este deplasarea grupului verbal (VP-movement) (v. §2.4 supra). De altfel, dislocarea este atestată și în structuri doar cu clitic și verb lexical; întrucât cliticele pronominale din româna veche sunt orientate către flexiune (v. §2.1

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
veche nu auxiliarele se deplasează, ci verbul lexical, întrucât opțiunea generalizată de deplasare a verbului în toate fazele românei este deplasarea grupului verbal (VP-movement) (v. §2.4 supra). De altfel, dislocarea este atestată și în structuri doar cu clitic și verb lexical; întrucât cliticele pronominale din româna veche sunt orientate către flexiune (v. §2.1.2 supra), o analiză în care pronumele clitic se deplasează la stânga (în domeniul C) nu este disponibilă. Atestarea, mai rară, a dislocării în structuri cu complementizatorii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
specificatori multipli 47, o analiză de acest fel nu explică în mod satisfăcător posibilitatea dislocării prin constituenți multipli, precum și lipsa de specializare a constituenților dislocați. Următoarele caracteristici distribuționale ale dislocărilor din româna veche ne conduc către o analiză în care verbul nu se ridică la flexiune, ci rămâne în domeniul vP și satisface prin ACORD la distanță trăsăturile neinterpretabile ale centrelor funcționale din domeniul flexionar: - dislocarea structurilor prin cuantificatorul flotant toți (158); cuantificatorii flotanți diagnostichează poziții argumentale (Sportiche 1988); în structurile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
mâncările păgânilor (DVT.1679−99: 318r) c. De se vorși toțizminti în Tine, iară eu niciodată nu mă voiu zminti (BB.1688: 770) d. de s-arși toțisminti, iară eu nu (BB.1688: 786) - poziția adverbelor (159); se observă că verbul lexical apare la dreapta adverbelor de tipul pururea, care diagnostichează deplasarea verbului în afara domeniului lexical vP (159a); apariția adverbului pururea la dreapta cliticului pronominal indică faptul că pururea nu este deplasat în periferia CP (linearizarea ar fi trebuit să fie

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Tine, iară eu niciodată nu mă voiu zminti (BB.1688: 770) d. de s-arși toțisminti, iară eu nu (BB.1688: 786) - poziția adverbelor (159); se observă că verbul lexical apare la dreapta adverbelor de tipul pururea, care diagnostichează deplasarea verbului în afara domeniului lexical vP (159a); apariția adverbului pururea la dreapta cliticului pronominal indică faptul că pururea nu este deplasat în periferia CP (linearizarea ar fi trebuit să fie în această situație pururease pomenește), ci își păstrează poziția de bază; conform

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
apariția adverbului pururea la dreapta cliticului pronominal indică faptul că pururea nu este deplasat în periferia CP (linearizarea ar fi trebuit să fie în această situație pururease pomenește), ci își păstrează poziția de bază; conform acestui diagnostic, în exemplul (159a) verbul pomenește nu se ridică din domeniul flexionar vP; către aceeași concluzie duce și comportamentul adverbelor circumstanțiale (159b); (159) a. ce sepurureapomeneaște (Prav.1581: 258r) b. așa netarepedepsești (FT.1571-5: 3v) - poziția elementelor de focus (160) (=(151ș)); grupul prepozițional cu adevăr

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
foarte rar între cele două auxiliare (161d); această distribuție arată că nu avem a face cu o formă de deplasare în interiorul domeniului flexionar, întrucât complexul de elemente funcționale nu se disociază, ci mai degrabă cu neaplicarea procesului de deplasare a verbului la flexiune (V-la-I); cu alte cuvinte, dislocarea nu se aplică prin crearea/activarea de poziții noi, ca în analiza din Martins (2002), ci, mai degrabă, dislocarea apare ca efect al faptului că verbul rămâne în domeniul lexical vP; (161) a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
degrabă cu neaplicarea procesului de deplasare a verbului la flexiune (V-la-I); cu alte cuvinte, dislocarea nu se aplică prin crearea/activarea de poziții noi, ca în analiza din Martins (2002), ci, mai degrabă, dislocarea apare ca efect al faptului că verbul rămâne în domeniul lexical vP; (161) a. De n-ară fi Domnul Savaotlăsat noao sămanță (CPr.1566: 253; Zafiu 2016) b. De-ați fi orbifiind, n-ați fi având păcate (CT.1560-1: 207r) c. candu va fi unchiul mainteluoat nepoata

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1581: 233r) d. De va neștine fi avându vro fată cu altă muiare mai de ainte (Prav.1581: 229r) În concluzie, distribuția elementelor reprezentative din interiorul nucleului propozițional conduce către ideea că structurile cu dislocare apar ca efect al rămânerii verbului în domeniul vP; verbul satisface trăsăturile centrelor funcționale din domeniul flexionar IP prin ACORD la distanță, proces posibil în limba veche, dar eliminat diacronic (v. secțiunea următoare). Un argument distribuțional indirect pentru faptul că verbul nu se deplasează în afara domeniului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]