15,810 matches
-
asemenea și comunitatea competentă de cercetători. Dacă avem în atenție comunitatea de cercetare din disciplina relațiilor internaționale de după 1945, evoluția realismului prezintă două aspecte esențiale: istoria internă a rafinărilor și respingerilor conceptuale, ancorată în mediul academic și politic al comunității academice respective și răspunzînd provocărilor sale. Particularitățile cu totul speciale ale realismului în relațiile internaționale fac din conceptul de paradigmă al lui Kuhn ceva care prezintă un real interes pentru studiul acestuia. Ca știință socială care suferă de o problemă endemică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
doilea război mondial, cînd disciplina relațiilor internaționale a devenit în mare măsură o știință americană, realismul s-a dovedit a fi principala ei școală de gîndire, de la care au pornit diferite orientări critice. Cu toate acestea, originile disciplinei ca instituție academică independentă pot fi regăsite mai timpuriu. Începutul relațiilor internaționale nu este legat de fapt de realism, ci de idealism, care era la rîndul său o reacție împotriva practicilor diplomatice din secolul al XIX-lea. Primul război mondial a însemnat prăbușirea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în ciuda subtilității sale istorice din restul cărții. Regularitățile relațiilor internaționale și persistența naturii umane au devenit necesități la care toate politicile externe raționale, în interes național, trebuie să se conformeze. Morgenthau a trebuit să adapteze tabloul practicilor realiste la discursul academic și politic al publicului său, în majoritate american. Prin însăși tentativa sa de a face cunoscute învățăturile realiste, el le-a schimbat. El a distanțat realismul de experiența istorică și a îndreptat cunoașterea culturii diplomatice spre o teorie a științei
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în perioada interbelică, să exercite o enormă atracție. Carr și Morgenthau au contribuit la subminarea principiilor de bază care consacraseră idealismul (sau utopismul cum îl numea Carr). Morgenthau a avut o contribuție decisivă la asigurarea ascendenței realismului în nou-apăruta specializare academică a relațiilor internaționale. Carr a utilizat scepticismul realist pentru a critica o mare putere a vremii sale, Marea Britanie, care era țara lui natală. El a demascat armonia aparent universală a intereselor ca fiind o ideologie a status quo-ului puterii. Scepticismul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sau dezbaterea tradiționalism contra scientism sau, mai pe scurt, "a doua dezbatere". Această dezbatere ne aduce înapoi la identitatea problematică a relațiilor internaționale ca disciplină independentă (vezi capitolul 1). Prima dezbatere a reușit să delimiteze relațiile internaționale de celelalte domenii academice pe baza obiectului specific, dar nu a reușit să ofere demarcație metodologică. În consecință, disciplina relațiilor internaționale a reflectat întotdeauna capriciile metodologice ale altor discipline, în special pe acelea ale științei politice americane. Pe fondul acestei dezbateri, realiștii aparținînd ambelor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sistemelor. În secțiunea finală va fi rediscutată poziția ambivalentă a lui Morgenthau din timpul dezbaterii, pentru a pregăti critica conceptuală ulterioară a colegilor săi realiști. Falsificaționismul Falsificaționismul este o metodologie: el indică o regulă specifică pe baza căreia o disciplină academică poate susține că anumite afirmații sînt valide sau adevărate. Falsificaționismul se bazează pe o metodă prin care se încearcă subordonarea unui eveniment particular unei legi generale (abordare deductiv-normativă). Adică: pornind de la o lege generală, se dezvoltă ipoteze și se stabilesc
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sfîrșit prin a redefini agenda de cercetare a disciplinei relațiilor internaționale, reprezentînd de asemenea și un moment de cotitură în această disciplină. Lucrarea lui Allison extrage esențialul din interacțiunea dintre politica externă a SUA, evoluția gîndirii realiste și criteriile disciplinei academice a relațiilor interna-ționale. În fața unui potențial dezastru nuclear, managementul crizei era înainte de toate un imperativ politic și nu doar o temă de cercetare. Studiul lui Allison și-a propus să înțeleagă nu numai cum s-a jucat diplomația de-a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fi util pentru întreaga argumentare a acestei cărți. Primul este că el poate servi ca epilog comparativ la teoriile realiste americane, pentru că arată într-o manieră tranșantă modul în care competiția între superputeri din timpul războiului rece a afectat gîndirea academică. Capitolul cercetează cum a ajustat teoretizarea sovietică instrumentele analitice, inițial marxiste, la noile interese globale ale URSS. Al doilea este că un astfel de capitol dă seamă de remarcabilul fapt că teoriile sovietice asupra imperialismului, din ce în ce mai îndepărtate de originea lor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
realismului înțeles ca teorie și practică în țara cea mai importantă din punctul de vedere al relațiilor internaționale, a dus în cele din urmă nu doar la o fragmentare a eșafodajului politicii externe americane, ci și la una a disciplinei academice. CONCEPȚIA GENERALĂ A LUI KISSINGER Kissinger a adoptat o perspectivă istorică în studiul și practica diplomației. Principala sa străduință în materie de politică era definirea unei ordini internaționale care să îmbine flexibilitatea și chiar generozitatea diplomației secolului al XIX-lea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a fost fixarea unui moment istoric din dezvoltarea disciplinei într-o serie de categorii presupuse imuabile. Deși la început acest lucru a legitimat noi perspective în cadrul disciplinei, el s-a transformat în scurt timp într-un scut protector pentru sferele academice de influență (pentru această idee și pentru capitol în general, vezi Guzzini 1988). După prezentarea principalului argument al disputei paradigmelor și a folosirii prea puțin autocritice a conceptelor de paradigmă și incomensurabilitate, acest capitol va pregăti terenul pentru teza de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
folosiseră pentru a diferenția sistemul internațional (vezi capitolul 3). Faptul că cercetarea lor a fost adesea percepută ca o critică necruțătoare a realismului, în ciuda repetatelor lor precizări, începînd chiar din 1977, ar putea fi interpretat ca o formă de orbire academică sau de rea credință în disciplina noastră. Mai potrivit este, însă, să o interpretăm în lumina uneia dintre tezele fundamentale ale acestei cărți, anume că dezbaterile teoretice au fost animate de legătura implicită dintre orizontul disciplinei și realism: definind în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
construcția cunoașterii din perspectiva imaginii asupra lumii (Weltanschauung) la vechea distincție între valoare și fapt, proprie cercetării empiriste (George 1993: 202 și urm.). Una din consecințe a fost că pluralismul teoretic predefinit a făcut ca acestea să devină chestiuni uzuale academice. Dacă la început disputa paradigmelor făcea ca adversarii realismului să nu fie dați la o parte, cu timpul ea a devenit o binevenită barieră împotriva oricărei critici și o bună justificare pentru rutina academică. Politica sferelor academice de influență s-
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ca acestea să devină chestiuni uzuale academice. Dacă la început disputa paradigmelor făcea ca adversarii realismului să nu fie dați la o parte, cu timpul ea a devenit o binevenită barieră împotriva oricărei critici și o bună justificare pentru rutina academică. Politica sferelor academice de influență s-a acoperit cu o poleială kuhniană întrucîtva științifică (vezi și Kratochwil 1993: 68). Această evoluție a arătat cum, într-o criză paradigmatică, disciplina a început să-și pună în discuție fundamentele și să țină
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
devină chestiuni uzuale academice. Dacă la început disputa paradigmelor făcea ca adversarii realismului să nu fie dați la o parte, cu timpul ea a devenit o binevenită barieră împotriva oricărei critici și o bună justificare pentru rutina academică. Politica sferelor academice de influență s-a acoperit cu o poleială kuhniană întrucîtva științifică (vezi și Kratochwil 1993: 68). Această evoluție a arătat cum, într-o criză paradigmatică, disciplina a început să-și pună în discuție fundamentele și să țină seama de cercetarea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
internă și cea externă este iarăși reluată. Conceptul de putere a fost redefinit și văzut mai ales ca putere structurală. A doua modalitate, legată de prima, de a înțelege reacțiile realiste împotriva "plasei" globale se realizează prin concentrarea asupra comunității academice și a definiției pe care și-o dă ea însăși. Odată ce granițele disciplinei au fost năruite prin declinul paradigmei realiste, toți realiștii - unii conștient, alții nu - au încercat să traseze noi granițe pentru disciplină și pentru cercetarea legitimă. Neorealismul lui
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
practicienilor săi. Trebuind să facă față, începînd cu a doua dispută, criticii referitoare la fragilitatea competenței metodologice, imitarea metodologiei deductive și ipotezele legate de piață ale economiștilor neoclasici s-au dovedit fertile pentru dezbaterile teoretice, dar fără valoare pentru prestigiul academic al disciplinei relațiilor internaționale. Altfel spus, stabilind o demarcație și imitînd o metodă cu prestigiu, disciplina și independența sa au fost în egală măsură identificate și legitimate. În zilele noastre, a înfrunta conținutul cărții Theory of International Politics este o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
10. Economia politică internațională ca încercare de reactualizare a realismului: sfîrșitul sistemului Bretton-Woods și teoria stabilității hegemonice Kenneth Waltz a încercat să salveze suprapunerea dintre teoria realistă și granițele disciplinei relațiilor inter-naționale. Alți realiști au ales o cale mai puțin academică. Ei au încercat să salveze suprapunerea dintre agenda în continuă lărgire a politicii internaționale și un realism redefinit. În timp ce teoria lui Waltz a reacționat la dezordinea disciplinei restrîngînd "plasa" globală la componentele sale clasice, alți realiști au acceptat provocarea și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cea mai influentă care s-a dezvoltat ca reacție la această nouă agendă a fost teoria stabilității hegemonice. Dezbaterile din jurul acestei noi teorii subliniază încă o dată legătura strînsă dintre preocupările americane în ce privește politica externă și interesele de cercetare ale mediului academic din domeniul relațiilor internaționale. Teoria aceasta seamănă cu neorealismul, în măsura în care și ea se bazează pe o singură relație cauzală, în care distribuția puterii este variabila independentă de bază. Dar ea este, pe de altă parte, o teorie mult mai largă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
al Statelor Unite a fost în general benefic ordinii internaționale liberale, Kindleberger a stîrnit desigur o contradicție. După războiul din Vietnam, acest tip de argument se situa cu siguranță împotriva curentului opiniei publice mondiale și, într-o anumită măsură, al opiniei academice. Din moment ce el a argumentat că sistemul Bretton-Woods n-a supraviețuit pentru că el necesita o disciplină politică, pe care Statele Unite nu mai erau destul de puternice să o impună celorlalte țări, teoria sa a avut implicații politice și ideologice foarte puternice. Într-
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mod fundamental de dinamica economică. Pentru a integra acest aspect în abordarea sa, el caută să influențeze atît analiza, cît și granițele disciplinei relațiilor internaționale. Abordarea realistă a relațiilor internaționale ca economie politică internațională inevitabil neomercantilistă Gilpin propune un proiect academic ce încearcă să atenueze tenta militară a studiilor internaționale și redefinește limitele disciplinare ale politicii internaționale. O diferență majoră față de neorealismul lui Waltz este sensibilitatea sa față de schimbările istorice în forma conflictelor dintre grupuri. Pentru Gilpin, odată cu evoluția organizării interne
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
împărțite și distribuite. Dacă neorealismul voia să delimiteze în mod clar relațiile internaționale de alte discipline, atunci economia politică internațională realistă amenință din nou demarcația neorealistă. Waltz se întoarce la problema inițială a identificării realismului cu granițele disciplinei, distanțînd discursul academic al realismului de continua restructurare a politicii internaționale. Gilpin și Strange se luptă pentru recîștigarea unității pierdute a realismului cu arta posibilului, redefinind atît conceptul și dinamica puterii, cît și sfera politicii internaționale. Diviziunile academice nu sînt decît un obstacol
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu granițele disciplinei, distanțînd discursul academic al realismului de continua restructurare a politicii internaționale. Gilpin și Strange se luptă pentru recîștigarea unității pierdute a realismului cu arta posibilului, redefinind atît conceptul și dinamica puterii, cît și sfera politicii internaționale. Diviziunile academice nu sînt decît un obstacol în calea unei asemenea încercări. Este destul de curios că și programul de cercetare al lui Gilpin, și cel al lui Strange preiau frustrările lui Kissinger față de slăbirea legăturii dintre politică și putere. Aceasta este condiția
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în perioada interbelică, dar s-au menținut și mai tîrziu, mai ales în Statele Unite, care preluaseră statutul de lider internațional. Realismul s-a folosit de prezentarea "științifică" pentru a convinge noua elită diplomatică americană. În al doilea rînd, din moment ce disciplina academică s-a dezvoltat cu precădere în SUA, grupul academic avea nevoie, la rîndul său, să se delimiteze de acele orientări, caracteristice științelor sociale empirice americane, care tindeau să atenueze specificul politicii internaționale. Independența politicii internaționale și lupta împotriva idealismului, mai
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
tîrziu, mai ales în Statele Unite, care preluaseră statutul de lider internațional. Realismul s-a folosit de prezentarea "științifică" pentru a convinge noua elită diplomatică americană. În al doilea rînd, din moment ce disciplina academică s-a dezvoltat cu precădere în SUA, grupul academic avea nevoie, la rîndul său, să se delimiteze de acele orientări, caracteristice științelor sociale empirice americane, care tindeau să atenueze specificul politicii internaționale. Independența politicii internaționale și lupta împotriva idealismului, mai tîrziu împotriva behavioralismului, nu sînt de acum decît două
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
caracteristice științelor sociale empirice americane, care tindeau să atenueze specificul politicii internaționale. Independența politicii internaționale și lupta împotriva idealismului, mai tîrziu împotriva behavioralismului, nu sînt de acum decît două aspecte ale aceleiași căutări. Însă aceste două fațete, lupta pentru unicitatea academică și pentru asumpții realiste în politică, nu se împăcau ușor una cu alta. La nivel teoretic, există probabil un singur mod de a îmbina asumpția realistă că orice politică este politică a puterii cu pretenția ca politica internațională să fie
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]