15,206 matches
-
protecție specială avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în Romania) și se întinde pe o suprafață de 1.108 hectare. Aria protejată aflată în bazinul inferior al râului Teleorman și încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Burnazului (subunitate geomorfologică a Câmpiei Române), reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, pășuni, terenuri arabile și culturi și păduri de luncă) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare
Vitănești - Răsmirești (sit SPA) () [Corola-website/Science/331083_a_332412]
-
integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în Romania) și se întinde pe o suprafață de 1.108 hectare. Aria protejată aflată în bazinul inferior al râului Teleorman și încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Burnazului (subunitate geomorfologică a Câmpiei Române), reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, pășuni, terenuri arabile și culturi și păduri de luncă) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare . La baza desemnării sitului se
Vitănești - Răsmirești (sit SPA) () [Corola-website/Science/331083_a_332412]
-
ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), presura bărboasa ("Emberiza cirlus"), presura de stuf ("Emberiza schoeniclus"), corcodel-urechiat ("Podiceps auritus"), cristeț pestriț ("Porzana porzana"), brumărița de pădure ("Prunella modularis"), silvie cu cap negru ("Sylvia atricapilla") sau silvie de câmpie ("Sylvia communis"). Floră sitului are în componență o gamă diversă de arbori, arbuști, ierburi și flori specifice zonei depresionare a Transilvabiei. Arborii sunt prezenți cu specii de: stejar ("Qurecus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), molid ("Picea abies"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
Sic (zonă umedă alcătuită din mlaștini, iazuri și luciu de apă, cu vegetație de stuf și papură) și Valea Legiilor. Aria protejată aflată în bazinul râului Fizeș (afluent de dreapta al Someșului Mic) și încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Transilvaniei (subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare a Transilvaniei), reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, pășuni, terenuri arabile și culturi, păduri de foioase și păduri în tranziție) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
carpen, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști stepice subpanonice, Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"), Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Vegetație forestieră panonică cu "Quercus pubescens" și Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp.") ce adăpostesc și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
în 2010. Diversitatea ecologică a speciilor de "Rutilus" variază de la bine-cunoscuta babușcă ("Rutilus rutilus") euritopă până la speciile criptice, cum ar fi babușcă de Tur ("Rutilus virgo") aproape nestudiată. "Rutilus" sunt foarte abundente în multe bazine de apă lacustre și de câmpie și sunt o componentă importantă în lanțurile trofice și joacă un rol-cheie în structura ecosistemelor. Pești de talie mică sau mijlocie (13-70 cm). Corpul este alungit sau relativ înalt, slab comprimat lateral, în secțiune eliptic. Capul comprimat lateral. Ochii sunt
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
substraturi silicioase, Fânețe montane, Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de mamifere, reptile, amfibieni și insecte, dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
are aproximativ 30.000 cetațeani. Starcevița este situat pe malul drept al râului Vrbas, la aproximativ 3 km de centrul orașului. Prin cartierul trece doi pâraie: Ularac (Ularaț - de cuvântul sârbesc ""ular"" - ștreang) și Jularac (Iularaț). Până la râul Vrbas este câmpia, și obiecte care are mai mult este clădire a construit în ultimul 10 ani. În central part cartierului și în sud este situat deaurile. Cel mai mare dealurile este: Starčevica (Starcevița) și Cerik (Țeric - dealul care are stejar cer). Se
Starčevica () [Corola-website/Science/331230_a_332559]
-
astfel: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Tufărișuri uscate europene, Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"), Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Turbării active și Mlaștini alcaline. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile și amfibieni, dintre care unele protejate prin "Directiva
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]
-
partea orientală a Sierrei Nevada era extrem de abruptă. Din cauza înălțimii și a vecinătății cu Oceanul Pacific, în această zonă cade cea mai mare cantitate de zăpadă din nordul Statelor Unite. Deci sincronizarea era fundamentală: după plecarea din Missouri pentru a traversa vastele câmpii sălbatice deschise până în California sau Oregon, trebuia să fie siguri că nu li se vor împotmoli căruțele în noroiul produs de ploile primăvăratice, sau din cauza abundentelor ninsori montane, care începeau în septembrie, și că boii și caii vor avea iarbă
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
S-au oprit deci să se odihnească și să se pregătească de drum. După 36 de ore, au pornit să traverseze un munte de 300 de metri ce se găsea în calea lor, și din vârful lui au văzut o câmpie aridă și uscată, acoperită cu sare albă, mai mare decât cea pe care tocmai o traversaseră; Rarick spunea că era unul din cele mai neospitaliere locuri de pe pământ. Boii erau obosiți, iar rezervele de apă erau pe terminate. În 30
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 3.661 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală a Câmpiei Dunării) reprezintă o zonă naturală (lacuri, râuri, mlaștini, turbării, păduri de foioase, pășuni, vii și livezi), unde, în lunca inundabilă a Dunării s-au format mai multe lacuri (Lacul Golenți, Lacul Hunia, Lacul Fântâna Banului și Lacul Maglavit) ce asigură
Maglavit (sit SPA) () [Corola-website/Science/331312_a_332641]
-
ploier gulerat mare ("Charadrius hiaticula"), botgros ("Coccothraustes coccothraustes"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), cuc ("Cuculus canorus"), lebădă de vară ("Cygnus olor"), lăstun de casă ("Delichon urbica"), măcăleandru ("Erithacus rubecula"), șoimul rândunelelor ("Falco subbuteo"), silvia cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), silvia de câmpie ("Sylvia communis"), silvia de zăvoi ("Sylvia borin"), silvie mică ("Sylvia curruca"), corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis"), fluierar negru ("Tringa erythropus"), fluierar cu picioare verzi ("Tringa nebularia"), fluierarul de zăvoi ("Tringa ochropus"), mierlă ("Turdus merula"), pupăză ("Upupa epops") sau nagâț ("Vanellus vanellus
Maglavit (sit SPA) () [Corola-website/Science/331312_a_332641]
-
precum și a habitatelor de interes comunitar din Munții Harghita. Aria protejată dispune de șase tipuri de habitate; astfel: Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri alpine și boreale, Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Turbării active, Turbării cu vegetație forestiera și Peșteri în care accesul publicului este interzis. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de specii (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte), dintre care unele protejate prin "Directivă
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
Ghelmez din comuna Gogoșari. Segmentul expozițional afectat descoperirilor arheologice este axat pe rezultatele cercetărilor din siturile Giurgiu-Malu Roșu (paleolitic), Pietrele, Bucșani, Sultana (eneolitic), Mogoșești, Zimnicea, Popești (epoca metalelor), Oinacu, Izvoru (epoca migrațiilor) și reconstituie evoluția materială a comunităților umane din Câmpia Dunării. Piesele din ceramică, podoabele și obiectele de cult, împreună cu diverse mărturii despre ocupații și meșteșuguri conferă expoziției un interes deosebit. Dezvoltarea așezării de la Giurgiu către un statut urban s-a datorat construirii Cetății din Insulă, reședință voievodală a lui
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
și cuprinde zone etnografice distincte (604 așezări rurale în județul Mureș și aproximativ 300 de localități din județele limitrofe). Sunt expuse obiecte legate de meșteșuguri, port popular și obiceiuri specifice Văii Superioare a Mureșului, Văii Gurghiului și unei părți a Câmpiei Transilvaniei. Muzeul deține peste 5.800 de obiecte, 13.000 de fotografii și diapozitive, 80 de filme etnografice. Reprezentative sunt ceramica, icoanele pe sticlă. Se evidențiază instalațiile tehnice (presă de ulei, moară de apă, teasc pentru struguri). Expoziția “Uneltele și
Muzeul Etnografic din Reghin () [Corola-website/Science/331357_a_332686]
-
13.000 de fotografii și diapozitive, 80 de filme etnografice. Reprezentative sunt ceramica, icoanele pe sticlă. Se evidențiază instalațiile tehnice (presă de ulei, moară de apă, teasc pentru struguri). Expoziția “Uneltele și tehnici populare de Valea Mureșului superior și din Câmpia Transilvaniei”, organizată în 1991 în opt săli ale cădirii, prezintă cele mai reprezentative exponate ale muzeului, ilustrând meșteșuguri și ocupații ale zonei, obiecte aparținând artei populare, ceramică mobilier, port popular și textile. Arhiva etnografică conține materiale multimedia, relevee, fotografii, schițe
Muzeul Etnografic din Reghin () [Corola-website/Science/331357_a_332686]
-
pentru aceasta trecătoarea Pasul Lainici (Surduc) din defileu Jiului, unde a concentrat forțele principale ale armatei sale. Pe 11 noiembrie, forțele germane declanșează atacul reușind după cinci zile de lupte să cucerească defileul Jiului și să iasă în zona de câmpie a Olteniei, fapt care a dus la prăbușirea sistemului defensiv al Armatei României. Acest fapt se datora însă, pe lângă superioritatea forțelor germane și unei erori de planificare a Marelui Cartier General român care după succesul din bătălia din 28 octombrie
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
piatră ("Monticola saxatilis"), presură sură ("Miliaria calandra"), pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), pietrar sur ("Oenanthe oenanthe"), grangur ("Oriolus oriolus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), viespar ("Pernis apivorus"), lăstun de mal ("Riparia riparia"), mărăcinar negru ("Saxicola torquata"), turturică ("Streptopelia turtur"), silvia de câmpie ("Sylvia communis"), silvia de zăvoi ("Sylvia borin"), silvia cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), graur ("Sturnus vulgaris"), lăcustar ("Sturnus roseus") și cănăraș ("Serinus serinus"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, situri
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 577 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (stâncării, grohotișuri, păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, terenuri arabile, vii și livezi) aflată la interferența nord-estică a Câmpiei Române cu Dealul Istrița încadrată în bioregiunea continentală Subcarpaților de Curbură (subdiviziune geomorfologică ce aparține lanțului carpatic al Orientalilor). Aria protejată dispune de două clase de habitate naturale ("Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice" și "Stepe ponto-sarmatice") ce favorizează condiții de hrană
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
deoarece acest teritoriu astăzi transfrontalier face parte din: Morfostructural, teritoriul regiunii istorice Moldova este constituit - de la vest spre est, de: În sensul acelor de ceasornic, limitele sale sunt date de următoarele morfo-structuri: Podișul Podoliei la nord, nord-est și est, continuarea Câmpiei Mării Negre la est, Marea Neagră în sud-est, Delta Dunării, Podișul Dobrogei, structurile de continuare ale Câmpiei Române, Subcarpaților de Curbură și Carpaților Orientali la sud. Principalele cursuri de apă pe teritoriul regiunii sunt: În decursul istoriei, din punct de vedere demografic
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
de la vest spre est, de: În sensul acelor de ceasornic, limitele sale sunt date de următoarele morfo-structuri: Podișul Podoliei la nord, nord-est și est, continuarea Câmpiei Mării Negre la est, Marea Neagră în sud-est, Delta Dunării, Podișul Dobrogei, structurile de continuare ale Câmpiei Române, Subcarpaților de Curbură și Carpaților Orientali la sud. Principalele cursuri de apă pe teritoriul regiunii sunt: În decursul istoriei, din punct de vedere demografic, specificitatea teritoriului a constat în fluxul și refluxul populațiilor respectiv sedentare și nomade în funcție de variațiile
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
fostă reședință regală situată în orașul Vincennes, la sud-est de Paris. Este pe lângă Luvru și Palatul Versailles unul din cele mai faimoase castele din istoria Franței. Donjonul castelului are 52 m înălțime: este una dintre cele mai înalte fortărețe de câmpie din Europa, împreună cu donjonul castelului de la Crest din departamentul Drôme. Adăpostește începând din anul 1948 serviciul istoric al apărării și este în prezent deschis publicului. Mai întâi o proprietate publică, Bois de Vincennes a intrat progresiv în posesiunea a regilor
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
fost una neobișnuit de rece pentru nord-vestul Europiei. General de Lattre descria în memoriile sale condițiile meteo din Alsacia în acea iarnă ca fiind „siberiene”, cu temperaturi de -20 °C, vânturi puternice și cu solul acoperit de peste 1m de zăpadă. Câmpia Alsaciei nu oferea atacanților nicio posibilitate de adăpostire, cu excepția unor pâlcuri rare de pădure. De asemenea, câmpia era bazinul de drenare a Rinului și prin urmare era brăzdată de numeroase cursuri de apă și canale de desecare, cu fundul acoperit
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
din Alsacia în acea iarnă ca fiind „siberiene”, cu temperaturi de -20 °C, vânturi puternice și cu solul acoperit de peste 1m de zăpadă. Câmpia Alsaciei nu oferea atacanților nicio posibilitate de adăpostire, cu excepția unor pâlcuri rare de pădure. De asemenea, câmpia era bazinul de drenare a Rinului și prin urmare era brăzdată de numeroase cursuri de apă și canale de desecare, cu fundul acoperit cu aluviuni. Traversarea acestor râuri și canale era fosrte dificilă pentru diferitele tipuri de vehicule aliate. Alte
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]