16,803 matches
-
a fi lăsat libertate individuală deplină tuturor popoarelor ce urmau să ajungă la independență. Adam Czartoryski n-a izbutit însă să-și impună planurile, ceea ce era și foarte greu în condițiile când - nota Desprez - la Praga cereau să le fie cedat teritoriul locuit de slovaci, la Zagreb se cerea Croația, Slavonia și Banatul sârbesc, iar la București și Iași erau revendicate teritoriile românești de peste munți - cereri drepte - la care, însă, maghiarii, împinși de o vanitate regretabilă ce domina liberalismul, declarau că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
marcată de memorabile zvâcniri, străfulgerări ce au deslușit și luminat calea renașterii naționale, dar anul 1859 se individualizează prin ceea ce am putea numi întâia împlinire viabilă, ireversibilă și nu mai puțin spectaculoasă, când românii preiau, pentru a nu o mai ceda, cârma propriului lor destin politic. Românii, ca și alte popoare aflate sub stăpânire sau dominații străine, viețuind sub scut opresiv sau european protector, au pus adeseori „piciorul în prag” cu scopul dobândirii eliberării. Pragul n-a fost însă depășit la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu totul să trateze cu obiectivitate evenimente de însemnătate capitală. Fie că a reluat informații deja cunoscute istoricilor români, fie că a descoperit altele noi, N. Iorga n-a ezitat să dezvăluie încercarea lui Napoleon al III-lea de a ceda Principatele Austriei ca o compensație pentru renunțarea la Modena și Toscana, pentru prima dată în 1855 și apoi, pentru a doua oară, în 1866, la propunerea lui Nigra, în schimbul Veneției. Pentru N. Iorga, convenția de la Osborne a însemnat un moment
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de la Tilsit (1807) a fost cucerirea Finlandei „fără nici o declarație de război”; un an mai târziu, la Erfurt, Napoleon I promite lui Alexandru I Moldova și Muntenia; „trădată de Franța, Turcia a încheiat în 1812 pacea de la București; prin care ceda rușilor Basarabia”. După cum am văzut mai sus, Engels considera teritoriul dintre Nipru, Dvina, Don și Volga ca fiind, dacă se poate spune așa, neaoș-rusesc, depășirea acestor limite intrând în categoria cuceririlor de teritorii străine, ceea ce este perfect adevărat, de vreme ce ele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
hanii azerbaidjeni refugiați în Iran îndemnau și ei la război. Războiul s-a încheiat cu înfrângerea Iranului și semnarea, la 10 februarie 1828, a păcii de la Turkmanceai. Prin acea pace, Iranul renunța la pretențiile sale asupra Gruziei și nordului Afganistanului, ceda Rusiei Armenia de est (hanatele Erevan și Nahicevinsk), plătea Rusiei despăgubiri de război în valoare de 20 de milioane ruble de argint, oferea Rusiei dreptul la liberă navigație pe Marea Caspică și drept exclusiv pentru ea de a avea acolo
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
stăpânirii turcești în Europa și unele cedări de teritorii otomane în Asia. Delegații Porții au răspuns însă că împuternicirile lor se limitează la confirmarea Convenției de la Akerman. Ambele părți porneau de la nivelul maxim al pretențiilor, tocmai pentru a avea de unde ceda. În această privință rușii au operat o manevră destul de străvezie. Deși au invocat principiul conservării stăpânirilor teritoriale otomane în Europa, ei își aveau deja ochii țintiți asupra gurilor Dunării. Manevra a constat în minimalizarea voită a importanței lor pentru a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înclinare spre compromis. Cea mai complicată chestiune era cea teritorială. Lui Orlov i s-a dat libertatea să propună, în schimbul unor dobândiri teritoriale, o scădere de 2 milioane ducați a indemnizației de război otomane. Dacă turcii ar fi acceptat să cedeze Rusiei Karsul, Batumul, Guria și opt corăbii de război, indemnizația putea fi redusă cu încă două milioane de ducați. Potrivit convenției din 26 aprilie 1830 de la Petersburg, Poarta s-a obligat să plătească anual câte un milion de ducați până la 1
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Orlov) prescriau specularea neconvergențelor franco-engleze, dobândirea bunelor oficii ale lui Napoleon al III-lea etc. Pentru Rusia, clauzele tratatului de la Paris (30 martie 1856) erau mai apoape de previziunile optimiste, decât de cele pesimiste. Totuși, ea a fost nevoită să cedeze Karsul, sudul Basarabiei și Delta Dunării, încetând să mai fie riverană marelui fluviu timp de 22 de ani; „pentru prima dată - nota Fr. Engels - ea a fost silită să renunțe la principiul de a nu ceda niciodată vreun teritoriu pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a fost nevoită să cedeze Karsul, sudul Basarabiei și Delta Dunării, încetând să mai fie riverană marelui fluviu timp de 22 de ani; „pentru prima dată - nota Fr. Engels - ea a fost silită să renunțe la principiul de a nu ceda niciodată vreun teritoriu pe care l-a anexat”. Rusia a fost, de asemenea, constrânsă să renunțe la protectoratul asupra Principatelor Române și Serbiei și să se supună interdicției de a poseda arsenale și flotă de război în Marea Neagră. Războiul Crimeii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
venise singură la Semmering, însoțindu-și copilul aflat în convalescență. "Era o femeie foarte îngrijită, a cărei înfățișare exprima o eleganță căutată", înaltă și trupeșă. Baronul adulmecă imediat în ea o pradă, simte că femeia respectivă i-ar fi putut ceda. Înțelege că în sufletul ei se duce o luptă aprigă și dureroasă între dorință și teamă, între setea de aventură și scrupulul moral. Se afla, observă Stefan Zweig, în acea etapă hotărâtoare a vieții în care o femeie începe să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din spatele ei o va urma, o va prinde în brațe împiedicând-o să fugă, dar în clipa în care fugea de lângă el, o cuprinsese deja regretul că el nu avea s-o facă". Vrea să-i reziste, vrea să-i cedeze? Sentimentele ei sunt bulversate în așa măsură, încât nici ea nu știe sigur. Într-un anumit fel, se bucură de propria-i pierdere. Soția credincioasă flirtează nu numai cu dorința, ci și cu pericolul. Este la capătul puterilor, la marginea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
otrava arzătoare zvâcnea deja în vinele sale". Totuși, aici baronul se înșeală și comite o eroare fatală. Căci, oricât de sigur pe sine era "vânătorul" nostru, până la urmă prada îi scapă. Căci pe această mamă aflată pe punctul de a ceda o salvează in extremis, și în ciuda ei, copilul. Acesta, mâhnit că fusese abandonat de cel pe care îl credea prietenul său și presimțind, în nevinovăția lui de copil, că pe mamă și pe baron îi unește un "secret arzător", se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
naștere la zvonuri, la tot soiul de "aluzii, clevetiri, taca-taca pe sub evantaie", la ""hm!"-uri... între domnii de la fumoar"46. În vreme ce o legătură reală se ascunde, se camuflează, această femeie care doar flirtase se expusese tuturor privirilor. Fără îndoială, nici cedând nu s-ar fi putut compromite mai mult. Poate că reputația ei, ca și aceea a unei fete tinere prea zburdalnice, fusese distrusă, sau cel puțin pătată de această faptă rea, flirtul. ANGOASELE SFÂRȘITULUI DE VEAC Este flirtul o faptă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o reprezentare stereotipă și caricaturală a bărbatului care practică flirtul: este vorba despre "defloratorul profesionist"65 brutal, călăuzit de un instinct animalic de lubricitate și avid de prospătură. Este masculul care pândește clipa fatidică în care femela, prada sa, va ceda dorințelor acestuia. Este "vânătorul nerăbdător să-și încolțească prada"66, aflat mereu la pândă, "încredințat de slăbiciunea femeii și de ostilitatea acțiunilor sale"67. "Bietele puicuțe care se lasă păcălite de această galanterie chinuitoare numită flirt, conchide monseniorul Bolo, habar
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Năzuinței, mirese ale Desăvârșirii, mame ale Milostivirii, exclamă autorii, luați vrerea noastră sub sfânta voastră oblăduire [...]. Oh, voi Femei, dacă veți ști să deveniți acum iubite preacurate, viitorul va fi o apoteoză a Dreptății, a Frăternității, a Dragostei". Angoasa decăderii cedează locul unei speranțe milenariste, unei rugi înflăcărate și extatice închinate femeii mântuitoare. Imaginea semi-virginei prostituate se estompează în fața surâsului dătător de curaj al Mariei. Iar mormântul face loc leagănului... Partea a doua 1914-1945: Sub semnul băiețoasei În concluzie, în perioada
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai insistentă". Bărbatul își prinde partenera strâns în brațe, încearcă să o răstoarne pe bancheta mașinii sau pe canapeaua din salon. Vrea s-o sărute, să-și strecoare mâna până la portjartier, pe sub corset... Odată atins acest stadiu, "dacă frumoasa nu cedează, dacă, odată golite cele două pahare, îi arată musafirului ușa [...] nu mai e doar o înțepată, ci o stricată care încearcă să-i inducă pe bărbați în eroare". În caz contrar, tânăra e "o fată tare de treabă, care nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de gâtul meu". Câteva zile mai târziu, tânărul consemnează triumfător un alt "mare eveniment". Louise, trâmbițează el, "îi lăsase în sfârșit mâna în voie și pentru multă vreme". După o ultimă încercare de a rezista, fata sfârșește prin a-i ceda tânărului tot ce are o tânără cinstită de cedat. Acceptă să aibă o relație veritabilă cu naratorul, să "iasă cu el", potrivit noii formule de-acum consacrate. Îl numește pe tânăr "dragul meu", îi monopolizează întregul timp, "îl solicită cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
triumfător un alt "mare eveniment". Louise, trâmbițează el, "îi lăsase în sfârșit mâna în voie și pentru multă vreme". După o ultimă încercare de a rezista, fata sfârșește prin a-i ceda tânărului tot ce are o tânără cinstită de cedat. Acceptă să aibă o relație veritabilă cu naratorul, să "iasă cu el", potrivit noii formule de-acum consacrate. Îl numește pe tânăr "dragul meu", îi monopolizează întregul timp, "îl solicită cu totul", la fel cum procedează o tânără soție pretențioasă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și fragil de relații ilustrat de cartea lui Maurice Sachs era de neconceput în perioada Belle Époque. Așa ne putem da seama de distanța parcursă în decurs de câțiva ani. Regula "totul sau nimic" care guverna sexualitatea, sentimentul, angajamentul a cedat locul principiului "mai mult sau mai puțin". Prin intermediul flirtului, tinerii bărbați pot acum să se apropie de fetele din mediul lor, să le sărute, să le atingă, fără a se vedea nevoiți să le ceară în căsătorie pentru asta. Găsesc
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în raport cu scrierea, avantajul de a multiplica jocurile de oglinzi. Ele o dezvăluie sieși plurivalentă, multiplă, necuprinsă. Tânăra femeie se simte atât de îmbogățită de aceste flirturi mondene, încât se hotărăște să împingă jocul ceva mai departe. În același an 1928, cedează avansurilor lui Paco Miralles, profesorul său de dans, care o duce la sfârșitul lecției la subsol. Aici, printre maldărele de costume, începe s-o mângâie. Îngenunchează în fața ei, îi ridică rochia și îi "sărută sexul până când simte că i se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
flirt, și anume petrecerea-surpriză. Despre petrecerea-surpriză Locul de întâlnire tradițional reprezentat de sala de dans evoluase considerabil din perioada Belle Époque. Încă din perioada interbelică, balul burghez, cu tot fastul său, convențiile sale scorțoase și codul său strict de conduită cedase locul petrecerii-surpriză, mult mai neprotocolară. Seratele mondene de sfârșit de secol supraviețuiau încă în cadrul curselor de mașini, unde tinerii provenind din medii foarte înstărite se puteau întâlni și decide să se căsătorească în deplină siguranță. Totuși, acest tip de sociabilitate
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
după aceeași regulă. Pentru tinerii bărbați, scopul este să facă dragoste cu "o tipă bine", afirmându-și astfel virilitatea. Dimpotrivă, pentru tinerele studente, "regula numărul unu" este să nu cumva să facă dragoste. Căci o "tipă bine" nu trebuie să cedeze. Mai mult ca oricând, tinerele americane sunt prinse într-o menghină de contradicții care le poate face să devină incoerente, chiar crude. Pe de o parte, conformismul social le somează să seducă. America nu numai că încetase a fi puritană
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bebeluș". Chiar dacă nu renunță să-și "verse amarul și frustrarea", Stingo, care nu este un monstru, nu poate decât să se înmoaie. Mișcat de spectacolul fetei sufocate de sughițuri și smiorcăieli, ajunge chiar să-i întindă un șervețel. Furia sa cedează locul unui soi de buimăceală, unei placidități pasive și fataliste. Se simte cu atât mai abătut cu cât curând începe pentru el un nou coșmar, cel al duhovnicului fără voie: după ce se oprește din plâns, Leslie îl copleșește cu justificări
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
i le acordă uneori în timpul zilei, nedezlipindu-se de ea până-n ultima clipă și ținându-i mâna într-a sa o secundă în plus, ca acele personaje romantice de care își bătuse joc atâta". Nădăjduiește că femeia aceasta uzată îi va ceda în cele din urmă, că îi va da o șansă și va accepta să o pornească iar, alături de el, de la zero. La rândul său, Paule deși dorința ei este în primul rând să ațâțe gelozia lui Roger și să-l
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și Jean-Paul Belmondo în À bout de souffle (Cu sufletul la gură). Cei doi tineri petrecuseră deja o noapte împreună, însă studenta frumușică sosită din America, care distribuie ziarul Herald Tribune pe Champs-Élysées, vrea să fie recucerită. Înainte de a-i ceda din nou tânărului hoț de mașini care fuge de poliție, pare să i se ofere, apoi se eschivează. Flirtează, o face pe nehotărâta, prelungește suspansul, adică plăcerea. Îi place să joace cartea ambiguității, în toate sensurile cuvântului. Îi va da
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]