15,728 matches
-
consideră că amenințările constante ale tătarilor din Crimeea au fost factorul determinant al apariției instituției cazacilor. În timpul raidurilor de răzbunare ale cazacilor în regiunile stăpânite de Imperiul Otoman și Hanatul Crimeii, ei nu doar jefuiau așezările bogate, dar eliberau și creștinii căzuți în sclavie. În ultimii săi ani de existență, Siciul Zaporojian devenise centrul vieții cazacilor de la sud de granițele Imperiului Rus. Cazacii erau conduși de "Rada Siciului", iar termenul „Siciul Zaporijian” era aplicat întregului „stat căzăcesc”. După semnarea tratatului de la
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
iscopii] Râmnicu Noul Severin, protoereu K Ionescu 1891 sept[embrie] 28.”" Pisania continuă cu informații despre o reparație care a avut loc în anul 1909: "„S-a reparat această sf[ântă] biserică în anul 1909 cu ajutorul enoriașilor și altor binecredincioșilor creștini și s-a sfințit la 28 oct[ombrie] 1909 de către părintele protoereu N. Filip în zilele pr[eotului] S. Marnescu. Renovată de constructor V. Baselu.”" În a treia parte este surprinsă încă o reparație necesară, încheiată în anul 1950: "„S-
Biserica de lemn din Mamu () [Corola-website/Science/321933_a_323262]
-
încă o reparație necesară, încheiată în anul 1950: "„S-a renovat din temelie și reparat din nou această sf[ântă] biserică și s-a înzestrat precum se vede în anul 1949 și 1950 cu ajutorul și stăruința enoriașilor și a altor creștini care au contribuit cu masa și material așa cum se vede în registrul istoric al sf[intei] biserici. S-a sf[ințit] în ziua de 25 martie 1950 de către părintele protoereu Emil Nedelescu în timpul pr[eotului] David Mosor și în timpul arhipăstoriei
Biserica de lemn din Mamu () [Corola-website/Science/321933_a_323262]
-
deosebit de violent, din 25 octombrie 986, a provocat bisericii asemenea stricăciuni încât s-a pus problema închiderii ei definitive. Restaurarea a durat până în anul 994, revenind arhitectului Tridates. În fatidicul an 1204, Sfânta Sofia a fost jefuită sălbatic de nobilii creștini apuseni participanți la Cruciada a patra. Jaful a durat trei zile, timp în care locașul a fost golit de icoane prețioase încadrate de aur, argint și pietre prețioase, de candelabre din argint și aur, de cruci încrustate și ele cu
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
o bucată din toporul lui Noe, o alta din piatră din care Moise a făcut să curgă un izvor, o bucată din Adevărata Cruce, cuie ale Patimii și douăsprezece coșuri folosite la Miracolul înmulțirii pâinilor. Încă de la primii lor pași, creștinii s-au lăsat prinși în mreaja vrăjitorească a relicvelor sfinte, cu toate că acelea puteau constitui mari excrocherii negustorești. Relicvele creștine pot fi asemănate totemurilor la care se închină cele mai înapoiate populații de pe scara evoluției. Nu este numai o contradicție între
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
a dedus că forumul era decorat pe contur cu diverse statui, dar aparența și locul lor nu pot cunoaște . Forul a rămas aproape intact până la cea de a patra Cruciadă (1203-1204). Cu ocazia invadării și jefuirii sistematice a Constantinopolului de către creștinii apuseni, a suferit distrugeri mari. În 1203, sălbaticii soldați creștini au provocat în jur un incediucare a afectat și Forul lui Constantin. După jaful din anul următor, 1204, statuile antice de marmură ale forumului au dispărut, iar cele de bronz
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
Magellan au murit în bătălie, și mai mulți băștinași convertiți la creștinism care veniseră în ajutorul lor au fost uciși de războinici și soldați. Nu există estimări oficiale ale numărului victimelor din bătălie, deși Pigafetta menționează cel puțin trei soldați creștini uciși, printre care și Magellan. Aliații lui Magellan, Humabon și Zula, s-a spus că n-ar fi luat parte la bătălie în urma cererii lui Magellan, și au privit de la distanță. Pigafetta relatează că regele creștin Humabon a trimis un
Bătălia de la Mactan () [Corola-website/Science/321463_a_322792]
-
dintr început, nu se știe, fără numai văletu să arată ca era atunce 7000, iară acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca dintrîntâi s-au zidit și podobit cu stăruința, osteneala și cheltuiala dumisale Iordachi Cantacuzino, Marele Spătaru și cu ajutorul de la alți creștini: se arată la condică cine câte au datu, 1779, august 15″". Biserica a fost avariată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind mult timp închisă. În anii '70 ai secolului al XX-lea, ea a fost restaurată, păstrându-se
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
compromis cu musulmanii. Sfârșitul criciadei a III-a îl dezamăgise. Trebuiau căutate noi resurse pentru o expediție sfântă mai eficace, în plus, se impunea luate măsuri în stare să redeștepte sentimentul religios, căzut în amorțeală, și unitatea de acțiune a creștinilor. Plecarea feudalilor germani ca să caute aventura în țara sfântă îl nemulțumise. Inocențiu al III-lea a solicitat patriarhului din Ierusalim întocmirea unui memoriu exact asupra situației din Răsărit. Datele primite părând favorabile declanșării unei noi ofensive spre țara sfântă, Papa
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
de către dogele Enrico Dandolo. Este posibil ca data întrevederii să fi fost înainte gândită de Villehardouin, de aceea, probabil, nu se zorise pe drum. Începutul postului Paștelui era un moment potrivit ca să se vorbească de suferințele lui Christos, de datoria creștinilor de a se pocăi și a-i răscumpăra sângele. Dacă Villehardouin a gândit așa atunci, era , fără îndoială, un bun psiholog și om politic. Cert este că dogele a fost obligat să-i laude pe seniorii de dincolo de Alpi pentru
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
cu venețienii, care, se pare, uitaseră, cu totul, de episodul din biserica San Marco. Francezii, convinși că fac un lucru util, au pornit spre cetatea creștină Zara, fără să țină seama că erau cruciați și nu puteau ridica sabia împotriva creștinilor, mai ales când aceștia nu manifestau nici un fel de intenție războinică, fără să se teamă că papa Inocențiu al III-lea amenința cu excomunicarea întreaga oaste. Puțini au fost aceia care, văzând întorsătura lucrurilor, au părăsit cruciada. Ceilalți, în frunte
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
popor creștin, a jumătății imperiului creștin de fapt, lor alăturându-li-se energic reprezentanții papei. Atunci unul din solii germani s-a ridicat și a argumentat cu convingere: Să știți că dacă vreodată pământul de dincolo de mare va fi restituit (creștinilor), redobândirea lui se va face prin Babylon (Cairo) sau Grecia și dacă nu acceptăm aceste condiții ne vom dezonora pentru vecie. Argumente, contraargumente, toate strigate de-a valma, nu au putut impune un punct de vedere unitar. Marchizul Bonifaciu de
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
la aderarea la PPE. Partidul a început să crească și a deschis filiale noi, ca cele de la Constanța, Slobozia, Timișoara, Arad, Satu Mare. Ungureanu a încheiat cu Vasile Blaga, liderul Partidului Democrat Liberal și cu Aurelian Pavelescu, președintele Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat o alianță electorală denumită Alianța România Dreaptă. În cadrul alianței, Forța Civică a obținut la alegerile din 2012, patru locuri în parlament unul în Senat (Mihai Răzvan Ungureanu) și trei în Camera Deputaților (Dănuț Culețu, Dan Cristian Popescu și Cristian
Forța Civică () [Corola-website/Science/316490_a_317819]
-
deputat în Knesset între anii 1949-1990. Ca reprezentant al opoziției parlamentare comuniste și naționale arabe, a fost în permanență un critic al politicii guvernelor Israelului. s-a născut la Haifa, în Palestina sub mandat britanic, într-o familie de arabi creștini ortodocși. Studiile secundare le-a urmat la școala-internat Mount Zion a Misiunii engleze din Ierusalim. De la vârsta de 18 ani, în 1940 a aderat la Partidul Comunist din Palestina (PaKaP). În anul 1943 s-a alăturat fracțiunii arabe a partidului
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
așa și opoziția (iar în unele locuri, persecuția), mai ales în ceea ce privește Sabatul zilei a șaptea. Accentul pe Cele Zece Porunci ca parte a ascultării de Dumnezeu era o doctrină stabilită hotărât și apărată cu vigoare în cadrul denominațiunii în anii 1870. Creștinii duminicali pretindeau că păzirea Sabatului zilei a șaptea era un indiciu al legalismului sau iudaizării. Convinși de corectitudinea biblică a Sabatului Sâmbetei, adventiștii de ziua a șaptea au căutat sprijin în Bibliile lor pentru a-și susține poziția, făcând ca
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
aplicată lor, și nu celor ce erau în mod incontestabil legaliști. Pastorii și laicii deopotrivă au dezvoltat expertiza în dezbaterile despre doctrinele advente, inclusiv despre acest aspect specific din Scripturi. Totuși, exista încă multă opoziție contra doctrinei Sabatului, și existau creștini care spuneau că adventiștii de ziua a șaptea erau într-adevăr niște legaliști care se țineau cu strictețe de "litera legii." Toată munca depusă pentru dezvoltarea și extinderea denominațiunii părea că îndreaptă atenția asupra a ceea ce individul poate realiza, deschizându
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
acea conferință, combătând poziția lui Waggoner. (Citiți un fișier PDF al acestui document online). În acel document, Butler și-a prezentat poziția asupra Legii din Galateni, și a declarat că punctul de vedere al lui Waggoner i-ar conduce pe creștinii amorali care se opuneau păzirii Sabatului să găsească un pretext pentru a pretinde că Legea morală (în special a patra Poruncă) a fost "țintuită pe cruce" și de aceea "nu mai este obligatorie" conform Noului Testament creștin. "Cei din vest
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
Europa, mai târziu pe tot globul. Astăzi mișcarea, devenită internațională, consideră următoarele probleme pe care le aduce în prim plan: cooperarea în consolidarea unității în lumea catolică, a indivizilor și grupurilor, mișcărilor și asociaților; să contribuie la comuniunea deplină a creștinilor cu diferite biserici; să se îndrepte atenția spre frăția universală cu semenii de diferite religii și oameni cu alte credințe, inclusiv ateii. Toată mișcare se împarte in 25 de ramuri. Gradual, diferite proiecte s-au născut în interiorul mișcării: școala 'Abba
Mișcarea Focolarelor () [Corola-website/Science/322397_a_323726]
-
Paris, motivat de faptul că, "într-o eră când diferențele etnice și religioase duc deseori la conflicte violente, răspândirea Mișcării Focolarelor a contribuit de asemenea la un dialog constructiv între persoane, generații, clase sociale și oameni." Lubich a fost primul creștin, primul laic, și prima femeie invitată să prezinte experiențele ei spirituale unui grup de 800 de călugări și surori budiste în Thailanda (ianuarie 1997), unui grup de 3000 de musulmani negri în moscheea din cartierul Harlem din New York (mai 1997
Chiara Lubich () [Corola-website/Science/322399_a_323728]
-
de ctitorii Vasile Diaconu, Marica Diaconeasa, Constantin Rada, Matei Diacon și Sanda Diaconeasa. S-a reclădit în 1896 și zugrăvit în 1898 și restaurat în 1936 și 1959. Între anii 1996-1997, s-a renovat de la temelie până la acoperiș cu ajutorul bunilor creștini și prin osârdia părintelui paroh ... Pictura în frescă s-a executat de către pictorul Roman Valeriu, ajutat de Faur Mihai și s-a sfințit azi 29 iunie 1997, de către p.s. Gherasim, episcopul Râmnicului”". Biserica a fost așadar ridicată în anul 1822
Biserica de lemn din Boroșești, Vâlcea () [Corola-website/Science/322443_a_323772]
-
istoricul N.A. Bogdan în monografia sa dedicată orașului Iași, într-o nuvelă istorică a lui Gheorghe Asachi publicată în "Calendarul pentru Romîni" pe anul 1858 se povestește legenda unui bătrân pustnic pe nume Zosim care a oficiat o căsătorie între creștinul Claudius, centurionul Cohortei Iasiene și Doamna, fiica preotului Ancus al zeului roman Marte. Zosim trăia în pustnicie în codrii din apropierea municipiului Iassiorum, codri ce fuseseră consacrați zeului grec Pan, protector al turmelor și al păstorilor. Sihăstria unde trăia bătrânul a
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]
-
practicanți. Când relațiile cu țările occidentale au fost reluate la mijlocul secolului al XVIII-lea, creștinismul a fost reintrodus și a continuat să existe cu soartă uneori mai bună uneori mai rea până în ziua de astăzi. În Japonia premodernă, creștinismul și creștinii japonezi se numeau "kirishitan" de la cuvântul portughez "Christăo". În anul 1549, misionarul iezuit Francisco de Xavier a ajuns în Japonia, unde prozelitismul său a avut un oarecare succes, cu toate că bariera limbii a fost o problemă la început. Domnitorii locali i-
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
de fapt al Japoniei în 1600, era dispus să îi accepte pe misionari de dragul comerțului cu portughezii, dar odată cu sosirea comercianților englezi și olandezi, a ordonat expulzarea misionarilor creștini în 1614. Anii următori au fost ani de persecutare grea pentru creștinii japonezi. În 1622, 55 de creștini din Nagasaki au fost executați, iar în total se crede că cca. 3.000 de creștini au fost omorâți în această perioadă. Guvernul japonez a tăiat toate contactele cu Occidentul, cu excepția unor comercianți care
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
era dispus să îi accepte pe misionari de dragul comerțului cu portughezii, dar odată cu sosirea comercianților englezi și olandezi, a ordonat expulzarea misionarilor creștini în 1614. Anii următori au fost ani de persecutare grea pentru creștinii japonezi. În 1622, 55 de creștini din Nagasaki au fost executați, iar în total se crede că cca. 3.000 de creștini au fost omorâți în această perioadă. Guvernul japonez a tăiat toate contactele cu Occidentul, cu excepția unor comercianți care făceau parte din Compania Indiilor Olandeze
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
și olandezi, a ordonat expulzarea misionarilor creștini în 1614. Anii următori au fost ani de persecutare grea pentru creștinii japonezi. În 1622, 55 de creștini din Nagasaki au fost executați, iar în total se crede că cca. 3.000 de creștini au fost omorâți în această perioadă. Guvernul japonez a tăiat toate contactele cu Occidentul, cu excepția unor comercianți care făceau parte din Compania Indiilor Olandeze de Est, care erau îngrădiți pe insula artificială Dejima de lângă Nagasaki. Perioada de izolare a Japoniei
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]