15,056 matches
-
mai prudenți În ceea ce privește condamnarea „barbariei” celților. De fapt, ne aflăm În fața unei situații tipice: celții păstrează obiceiuri străvechi care, În lumea clasică, sunt fie dispărute, fie pe cale de dispariție; după părerea noastră, nu există nici o Îndoială că obiceiul tăierii capetelor dușmanilor - cu toate implicațiile biologice și teologice pe care le comportă - Își face apariția Încă din cultura indo-europeană. O dovadă În acest sens este faptul că fenomenul În cauză este atestat pe o arie foarte largă, care acoperă atât lumea indo-iraniană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cartea a XVIII-a din Iliada, unde Ahilexe "Ahile" spune: Iară acuma, Patrocluxe "Patroclu", de vin după tine sub glie, Nu voi griji de mormântu-ți Înainte să-l târâi pe Hectorxe "Hector" Până aici, cap și arme șdecapitarea unui dușman ucis În duelț, pe-al tău ucigaș multvestitul! Iar doisprezece, la rugu-ți În față, pe dată jertfi-voi, Fii de troieni luminați, cu mânie și chin pentru moartea-ți1. Faptul că uciderea tinerilor troieni are legătură cu un rit funerar demonstrează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deja mai sus că, În plină epocă istorică, la marginea lumii grecești se practica o formă aparte de sacrificiu uman, despre care avem informații clare din șase fragmente de la Hipponax (5-10, Masson ed.) care făceau parte dintr-o epodă Împotriva dușmanului său Boupalos, păstrate și comentate pe larg de Tzetzes Într-una din Istorisirile sale, numită Tí tò kátharma: fr. 5: a purifica cetatea și a fi flagelat cu ramuri de smochin; fr. 6: biciuindu-l pe o pajiște și flagelându
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
temelia orașului. Cetățuia, cumpărată prin trădare, a căzut În mâinile sabinilor, armata lor a și trecut valea care Îi desparte de noi și se Îndreaptă Încoace. Tu Însă, tată al zeilor și al oamenilor, Îndepărtează-i măcar de aici pe dușmani; curmă spaima romanilor și Îndepărtează spaima lor rușinoasă. ție, o Jupiter Stator, Îți făgăduiesc să-ți ridic În acest loc un templu care să amintească urmașilor că orașul a fost salvat prin ajutorul tău”.ș...ț Romanii se opriră din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
popor ia numele de Quirites, de la numele cetății Cures” (trad. Villan Janina). În mitul german, pacea presupune un schimb de prizonieri (Însă mai mult decât despre un schimb de prizonieri, trebuie să vorbim despre un transfer definitiv În teritoriile vechiului dușman) care Însă nu este deloc egal: Aesir Îl trimit pe insipidul și necunoscutul Hoenirxe "Hoenir", În timp ce Vanir Își trimit reprezentanții cei mai importanți - Njödhr, Freyrxe "Freyr" și Freyjaxe "Freyja" - Îmbogățind astfel substanțial panteonul Aesiri-lor. Semnificația ultimă a acestei păci inegale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iar alături de el stau Wodan și Friccus. Funcția lor este următoarea: „Thorr - spun aceștia - domină cerul și stăpânește tunetul, fulgerul, vânturile și ploaia, vremea senină și secerișul. Celălalt, Wodan, care Înseamnă mânie, stăpânește peste război și oferă omului forță Împotriva dușmanilor. Celxe "Cel" de-al treilea este Friccus, cel care oferă oamenilor pace și plăcere”. Acesta are Încă o statuie cu un membru mare; În schimb, pe Wodan Îl reprezintă Înarmat, cum facem noi cu Martexe "Marte"; Thorr, cu sceptrul său
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestea au totuși o natură exclusiv intelectuală: Înșelătoria, provocarea, păgubirea, amăgirea. Acestui personaj tulburător Îi este dedicat un Întreg poem eddic, Locasenna. Aesir-ii dădeau un mare banchet. Printre zei domnea pacea deplină, iar ei, satisfăcuți, Își lăudau slujitorii. Lokixe "Loki", dușman a tot ceea ce este bine, nu suportă aceste laude și ucide un slujitor. Este alungat, dar se Întoarce, iar zeii Îl primesc din nou În sală cu bunăvoință; Însă aici el Începe să insulte pe toată lumea și să amintească episoade
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adevărată leziune afectivă socială. Absurdul a invadat țara cu o grămadă de ficțiuni („vin americanii”) care concura realitatea armatei invadatoare mai fantastică poate decât ficțiunea, oricum marcată de absurdul unui personaj care juca În același timp rol de prieten și dușman, de eliberator și asasin, Într-o amplă tragedie În care toate personajele erau mistificate și toate adevărurile Întoarse pe dos și rețelele logice scurtcircuitate. Nu s-a analizat Încă impactul istoric al acestei perioade absurde asupra partogenezei sufletului românesc, dar
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
devine o victorie a lui Iosue. În fine, s-ar putea de-a dreptul pune în dubiu istoricitatea stelei și să ne gândim că e o falsificare: faraonul, conform unui gen literar bine cunoscut, enumeră o serie de victorii asupra dușmanilor săi tradiționali și asupra popoarelor cunoscute de el. A-i găsi numele în listă nu înseamnă obligatoriu că faraonul a luptat împotriva acestui popor. Cine-l poate contrazice pe faraon? Un singur aspect merită atenția noastră: dacă faraonul îl menționează
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pe cititor într-o lume sublimă în care relativul lasă loc absolutului. Epopeea în definitiv nu cunoaște căi de mijloc: victoriile sau înfrângerile sunt totale. Este pusă în joc viața și moartea, compromisurile și tergiversările sunt excluse. Din acest motiv, dușmanii lui Israel trebuie să dispară complet. După o bătălie, nu există niciun supraviețuitor printre adversari. Cine pierde bătălia moare, numai cine învinge poate trăi. Insist din nou: aceasta este o lege nu a realității, ci a epopeii. Homer în Iliada
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
consolidat progresiv. După cum putem afla din textele biblice, David s-a impus din trei motive esențiale. Primul, presiunea filistenilor asupra populațiilor locale le-a constrâns la crearea unei rezistențe mai bine organizate. Ca și în multe alte cazuri, alianța împotriva dușmanului comun a fost primul liant al unității. Al doilea, David avea un avantaj strategic asupra rivalilor săi, în special Saul: avea o „armată” - poate cuvântul nu este exact - sau cel puțin un grup de oameni ce aveau drept meserie armele
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Dintr-un punct de vedere strict istoric, regele Ahab se prezintă ușor diferit. Căsătoria cu Izabela, fiica regelui Sidonului (1Rg 16,31) are o semnificație politică și economică clară. Israel vrea să-și găsească în cetățile Feniciei un aliat împotriva dușmanilor comuni, mai ales asirienii care caută ieșire la Marea Mediterană și care apar pentru prima oară în regiune în timpul lui Asurbanipal al II-lea (883-859 î.C.). Acest rege ajunge la Mediterana după înfrângerea câtorva state arameene care devin vasale Asiriei
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
treizeci și patru de rânduri și vorbește de evenimente care au avut loc între 852 și 842 î.C. Textul inscripției sugerează că stela a fost ridicată într-un sanctuar pentru a mulțumi lui Chemoș, zeul Moabului, după victoriile decisive repurtate împotriva dușmanilor Moabului. Fragmentul cel mai important și mai interesant pentru noi afirmă: Eu sunt Meșa, fiul lui Chemoșiat, regele Moabului, dibonitul. Tatăl meu a domnit peste Moab treizeci de ani și eu am domnit după tatăl meu. Am ridicat acest loc
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de ani și eu am domnit după tatăl meu. Am ridicat acest loc [sanctuar] pentru Chemoș, la Qeriho, locul [sanctuarul] de mântuire [cuvânt dificil de interpretat] pentru că m-a salvat de toate asalturile și mi-a dat biruință împotriva tuturor dușmanilor mei. Omri era regele lui Israel și a asuprit Moabul pentru mult timp pentru că Chemoș era mâniat împotriva țării sale. Fiul său i-a urmat și a zis: «Voi asupri Moabul». În vremea mea a vorbit așa, dar eu am
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
la Aiud (1941- 1942), trece prin experiența frontului și a prizonieratului. Întors acasă, frecventeză cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale (1945-1948), pe care le va încheia abia în 1974 la Institutul de Studii Economice, fiindcă fusese arestat în timpul studenției, ca „dușman al noii orânduiri”, și încarcerat la Jilava, Poarta Albă, Aiud ș.a. Acum, între 1948 și 1953 și din 1958 până în 1964, face cunoștință cu mai toate închisorile comuniste. Eliberat, lucrează ca expert contabil în mai multe instituții din București. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
pradă vechilului și supraveghetorilor, ba chiar și a propriilor sale rude; ele erau nevoite să vină noaptea mai mult din frică decît din dorință. Acesta era considerat un mod de viață aproape idilic. Așa cum spunea Iorga, "plecam de acolo ca dușman înverșunat al unei societăți bazată pe astfel de lucruri"39. Este limpede că aici s-a conturat rolul lui în mișcarea politicoliterară grupată în jurul revistei "Sămănătorul". În ultimii lui ani de liceu, Iorga a căutat soluții în socialismul lui Marx
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ale Iașilor, în care era acceptat datorită articolelor pe care le scria și a dezbaterilor pe care le iniția și conducea. În timpul anilor de studenție, Iorga l-a întîlnit pe A. C. Cuza, de care va fi legat ca prieten (sau dușman) tot restul vieții. Cuza tocmai se întorsese de la Bruxelles, unde-și făcuse studiile. Încă tînăr, elegant, lansîndu-și aforismele și epigramele, fermecîndu-le pe femeile din jurul lui și polemizînd cu Iorga în paginile ziarului "Lupta", el își propovăduia deschis sterilul și patologicul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acceptarea evreilor. Oare nu s-a uitat Iorga peste granița cu Ungaria și nu a văzut dorința evreilor de a deveni unguri? A sesizat-o, dar a văzut și că în Transilvania (și în Bucovina) evreii erau cei mai înverșunați dușmani ai naționalismului românesc. Era totodată supărat, pentru că văzuse că pînă și după unirea României cu Transilvania, evreii susțineau menținerea școlilor cu limba de predare maghiară, respingînd oferta guvernului român de a înființa școli cu limba de predare idiș sau chiar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el era mai important pentru Iorga decît ponderea extraordinară a istoriei acestei regiuni, dar utopia este o proiecție indispensabilă a imaginației creatoare, ca pol opus al ideologiei. Iar Iorga, întotdeauna plin de idei noi, nu era lipsit de imaginație creatoare. Dușman de moarte al alianțelor imperiale și al imperiilor (România a fost victima a cel puțin patru din acestea în timpul vieții lui), Iorga le respingea și pe baza teoriilor lui istorice. Convins de faptul că națiunea este cea mai firească și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
afirmației lui Barbu Theodorescu, care era un mare admirator al lui Iorga, atunci cînd era vorba de fundalul istoric al articolelor sale sau în scrierea multor lucrări politico-istorice referitoare la evenimente contemporane, "Iorga confunda acțiunea politică cu opera istorică"53. Dușmanii lui l-au atacat pentru numeroasele inexactități, dar avînd în vedere volumul imens al realizărilor sale, erorile lui Iorga devin relativ nesemnificative. Deși lucrările lui de început sînt precise, cele de mai tîrziu lasă să se întrevadă limitele umane ale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
apoi: "Banii au valoare numai dacă sînt cîștigați prin muncă; altfel nu sînt decît metal murdar cu un chip șters pe ei"101. Nu mulți oameni puteau să-l accepte pe Iorga ca pe cineva mai important ca viața însăși. Dușmanii și detractorii îl invidiau; temperamentul și stilul său caustic induceau doar complexe de inferioritate. Mai mult, spunea (poate fără să se refere neapărat la el însuși): "Un uriaș în țara Piticilor este considerat drept un inamic public"102. Unii au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sărăcie). Poate că este păcat că puțini din cei din viața publică păreau să aibă un astfel de simț, atunci cînd România avea nevoie de mai mulți. Putem înțelege "complexele de persecuție" ale lui Iorga dacă ținem seama de numărul dușmanilor lui, căci chiar și paranoicii au dușmani. Talentele și realizările sale i-au făcut pe oameni să-l invidieze, iar pozițiile lui politice, istorice și literare i-au iritat pe mulți; dacă adăugăm la toate acestea temperamentul lui Iorga care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din cei din viața publică păreau să aibă un astfel de simț, atunci cînd România avea nevoie de mai mulți. Putem înțelege "complexele de persecuție" ale lui Iorga dacă ținem seama de numărul dușmanilor lui, căci chiar și paranoicii au dușmani. Talentele și realizările sale i-au făcut pe oameni să-l invidieze, iar pozițiile lui politice, istorice și literare i-au iritat pe mulți; dacă adăugăm la toate acestea temperamentul lui Iorga care nu era deloc conciliator și numeroasele conflicte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sensibilitate." Dezbaterile publicate ale Parlamentului român conțin cîteva epitete vulgare memorabile. Iorga era numit "femeia cu barbă" sau chiar mai rău (A. C. Cuza vorbea despre "menopauza" lui Iorga). Iorga trăia într-o relativă izolare. Ironia soartei constă în faptul că dușmanii lui cei mai înverșunați erau colegii lui din domeniul literaturii și al politicii naționaliste care încălcaseră principiile naționalismului său cultural. Iorga n-ar fi acceptat în veci să se împace cu Iuliu Maniu, liderul național țărănist sau, cu atît mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
2 iulie 1908. Ea era organizată pentru tinerii ardeleni, bucovineni și (într-o măsură mai mică) basarabeni și era menită să devină un catalizator pentru solidaritatea culturală a românilor de pretutindeni 214. Cursul inaugural al lui Iorga, Cuza Vodă și dușmanii săi la două zile de la detronarea sa, era un act de răzbunare politică care relata rolul jucat de Dimitrie Sturdza (liderul Partidului Liberal) în detronarea lui Cuza Vodă. Universitatea se bizuia pe subscripții și donații, statul nemișcînd nici un deget. Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]