15,025 matches
-
influențeze politica țărilor comuniste din estul Europei. Pe la sfîrșitul anului 1966, Johnson dusese deja cam 400.000 de ostași americani în Vietnam. Și totuși, victoria nu se întrezărea. Secretarul Apărării, McNamara, a apelat la experți în "analiza sistemelor" pentru a evolua mersul războiului și a ajuns la concluzia că ar putea dura generații întregi pînă la capitularea Vietnamului de Nord. Strategia americană de bombardare nu dădea rezultate.1221 Pus în fața acestor fapte, Johnson a acceptat să caute o soluție pașnică pentru
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
orice țară care solicita din partea Statelor Unite un tratament special, precum "Clauza națiunii celei mai favorizate" sau o scutire anuală de condiția emigrării avea să fie examinată cu atenție în privința respectării drepturilor omului. Acesta era noul climat în care aveau să evolueze relațiile româno-americane. România și drepturile omului Printre problemele pe care le avea de înfruntat Administrația Carter după preluarea mandatului era și necesitatea elaborării unei strategii politice pentru Europa de Est. Amendamentul Jackson-Vanik limita inițiativa Casei Albe și flexibilitatea acesteia. Din punct de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Moscova. Ceaușescu era receptiv la cuvintele lui Reagan și făcea abstracție de măsurile întreprinse de acesta, printre care și decizia din aprilie de a pune capăt embargoului la cereale, instituit de Carter împotriva Uniunii Sovietice 2090. Relațiile româno-americane nu au evoluat prea mult în timpul noii administrații, în primul rînd datorită faptului că președintele american avea să fie în curînd împușcat. Pe 30 martie 1981, la ieșirea lui Reagan dintr-un hotel din Washington, D.C., John Hinckley a tras șase gloanțe asupra
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
doctor îi spusese că are un disc deplasat și că lucrurile aveau să se înrăutățească odată cu deteriorarea discului; prin urmare, intervenția chirurgicală era inevitabilă. L-am convins să accepte să-i fac un tratament reflexogen, să vedem cum aveau să evolueze lucrurile. În scurt timp, domnul B. nu mai avea probleme cu spatele. Putea să facă treabă în jurul casei, să meargă în drumeții, etc. Asta se întâmpla acum șaptesprezece ani și încă are spatele puternic și fără probleme. Mă întreb ar
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
este, așadar, produsul unui lung proces evolutiv, întins pe o perioadă ce poate cuprinde mai multe secole. Acest fapt se datorează unei duble cauze: în primul rând, în contra tezei inventării conștiinței naționale în plină modernitate, trebuie subliniat că identitatea națională evoluează treptat din identitatea etnică. Avem de-a face cu un proces progresiv de cristalizare a identității naționale, iar punctul exact al tranziției de la conștiința etnică la cea națională este dificil de localizat pe axa timpului. În al doilea rând, după cum
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
două diplome leopoldine ale unirii, statuau conferirea de drepturi uniților echivalente celor de care beneficiau catolicii în "Statul" cărora erau acum asimilați. Prin primirea unirii, conștiința de neam a românilor transilvăneni a fost dezghiocată din valva ortodoxă înlăuntrul căreia a evoluat cu lenevie până în pragul închegării unei difuze identități etnice fundamentată pe comuniunea de credință și grai. După ce Reforma protestantă a răscolit conștiința de neam difuză a românilor transilvăneni, fixând ortodoxia ca nucleu identitar, Contra-reforma catolică, exprimată prin oferta de unire
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al memoriei și cum influențează, interferează și/sau facilitează discursurile dominante producerea și reproducerea memoriei naționale? Care sunt mecanismele prin care sunt articulate blocurile discursive prin care este promovată o anumită înțelegere colectivă despre trecut? În durata istorică lungă, cum evoluează aceste blocuri discursive și ce prefaceri suferă? Care sunt conexiunile dintre discursul mnemonic, ideologiile hegemonice și instituțiile statale? Răspunsurile la această serie de întrebări vor fi formulate prin analiza discursivă a cărților școlare de istorie națională publicate în ultimele două
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
încheie procesul, Faza C etapa de difuzare în masă a conștiinței naționale, în care populația generală ajunge să îmbrățișeze noua identitate colectivă forjată de cărturari. După ce naționalismul cultural a fost politizat în urma agitației patriotice, acum este momentul în care el evoluează înspre forma unui naționalism popular. Succesul popular repurtat de agenții naționalizării atrage după sine și o inevitabilă vulgarizare a teologiei naționalismului elaborată de intelectuali în direcția unei "mitologii naționaliste a maselor" (Hayes, 1960, p. 168). Sinoptic, expunerea de mai sus
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
jos urmează cu fidelitate și obediență interpretativă linia trasată de K. Hitchins (1998a) în Românii 1774-1866, C. Durandin (1998) în Istoria românilor și F. Constantiniu (2011) în O istorie sinceră a poporului român (ediția a patra). Istoricește, Țările Române au evoluat în cadre distincte de statalitate. Numitorul politic comun împărtășit de toate cele trei țări române pe durata secolului al XVIII-lea consistă în statutul lor de state vasale (suzeranitate otomană în principatele dunărene, habsburgică în Transilvania începând cu 1699, respectiv
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
20 dintre ele fiind localizate în Țara Românească (câte una în fiecare reședință de județ, la care se adaugă trei unități școlare în București), iar 19 în Moldova (15 în fiecare ținut, iar 4 școli la Iași). Iată cum a evoluat populația școlară în primele decenii după instituționalizarea învățământului în principatele danubiene. Tabel 5. Situația școlilor urbane din Țara Românească și Moldova Anul școlar Nr. de elevi Țara Românească Nr. de elevi Moldova 1832/33 207 1833/34 121 1834/35
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Infrastructura școlară a învățământului sătesc a fost asamblată doar începând cu anul 1838. În ciuda acestui retard organizatoric, într-o perioadă mai scurtă de un deceniu (1838- 1847) au fost întemeiate 2.162 de școli în Țara Românească. Iată cum a evoluat populația școlară, alături de volumul corpului profesoral responsabilizat de educarea lumii rurale muntene. Tabel 6. Evoluția numărului de învățători și a elevilor din școlile sătești din Țara Românească Anul școlar Nr. de învățători Nr. de elevi 1838 1.767 1839 35
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca simptomatica amorțirii simțului național. Independența politică devine un corelativ al statalității. Mântuirea politică, scuturarea de sub "jugul îndoit de stăpânire străină și de barbarie" este posibilă doar prin întemeierea statalității românești. În acest fel Aaron pune bazele a ceea ce va evolua și se va rafina în reflecția istorică românească sub forma unui "mesianism statal", axat pe ideea forță potrivit căreia mântuirea politică a românității se poate împlini doar printr-un stat puternic. "La anul 1290 după Hristos dobândindu-și slobozenia, fură
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul difuzat prin literatura didactică formează un bloc discursiv caracterizabil printr-un "naționalism critic". Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele discursului naționalist: fanatismul naționalistic a evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție ideologică" a fost redactată de N. Crainic, în timp ce naționalismul critic, deși îmbrățișează, fără îndoială, preceptele ideologice presupuse de ideea națională, încearcă, cel puțin pe terenul istoriografiei, un act de echilibristică între loialitățile ideologice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
avangardei reflecției ideologice interbelice. Lucrarea de referință în bibliografia politico-culturală a interbelicului rămâne Anii treizeci. Extrema dreaptă românească (1996) semnată de Z. Ornea. Volumul reușește să creeze o vastă panoramare a ceea ce am numit "fanaticism naționalistic", poziția înspre care a evoluat gândirea autohtonismului românesc în perioada interbelică. Anii treizeci au cunoscut irumpția gândirii socio-politice românești într-o adevărată deflagrație intelectuală de extrema dreaptă. Filonul extremismului de dreapta, propunător de soluții politice radicale, este reperabil încă din perioada antebelică. Cuzismul doctrina socio-politică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
didactică prin intermediul căreia se configura memoria națională. Aceasta din urmă se definește atât într-o formulă radical naționalistă (de ex: Constantinescu, 1928), cât și pe coordonatele istoriografiei critice stabilite de "școala nouă" (Giurescu, 1937). Discursul istoriografic difuzat prin manualele școlare evoluează astfel simultan în două registre paralele ale gamei discursive a naționalismului: i) discursul în naționalismul major (fanatismul naționalistic), în dedesuptul căruia răzbat notele unui ii) discurs în naționalismul bemol (care preia intonații critice). Vom examina dialogul dintre cele două perspective
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Românești de către Barasab, s-a împlinit, efemer, trei secole mai târziu, prin Mihai Viteazul: "Unitatea țărilor române, așa cum o înțelegea Basarab întemeitorul, când s-a intitulat "Domn a toată Țara Românească", era înfăptuită" (Constantinescu, 1928, p. 168). Literatura didactică interbelică evoluează, ca și întreaga cultură a epocii, între un naționalism critic și un fanatism naționalistic. Această dualitate discursivă afectează și chestiunea unității. De exemplu, există un consens aproape unanim asupra faptului că Mihai Viteazul nu a fost motivat de rațiuni naționaliste
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cont de faptul că unirea cu Roma a bisericii ardelene, decisă la 1698 și finalizată la 1700, a deschis calea către cristalizarea conștiinței naționale românești, aceasta a fost privită în decursul timpului ca o manevră politică justificată pragmatic. Facțiunea radical-naționalistă evoluată în interbelic avea să schimbe ambivalența cu care a fost privită unirea cu Roma. Dintr-o manevră politică, aceasta a fost recodată interpretativ și denunțată moral ca o abnegare a spiritualității românești. Iată cum descrie evenimentul unul dintre manualele interbelice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rege al României neatârnate, se configurează tot mai pregnant suprastructura monarhică a memoriei naționale. Ținând pasul cu succesiunea evenimentelor politice, în special cu Marea Unire din 1918, urmată de încoronarea lui Ferdinand I ca rege al României reîntregite, ideea monarhică evoluează înspre principiul dinastic. Dinastia devine coloana vertebrală a stalității românești. În pas cu desfășurarea evenimentelor politice ale contemporaneității, în special cu structurarea dinastiei Hohenzollern- Sigmaringen și instituirea Casei Regale de România, pe planul istoriografiei oficiale se conturează din ce în ce mai concret ceea ce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de legea din 1864, pe traiectul ideologic al naționalismului, modelat fiind după tiparul sistemelor educaționale apusene (german, mai apoi francez). Schimbarea de regim desăvârșită în 30 decembrie 1947 avea să scoată învățământul românesc de pe liniile de-a lungul cărora a evoluat istoricește, repoziționându-l pe aliniamente sovietice. După cum am putut urmări în secțiunile anterioare, dezvoltarea sistemului educațional românesc a fost propulsată succesiv prin intermediul reformelor consecutive. Însă toate reformele întreprinse la adresa învățământului românesc împingeau în aceeași direcție, urmărind să completeze deficiențele neacoperite de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
întemeia pe o nouă concepție despre naționalitate, adversă și chiar iconoclastă la adresa identității naționale românești constituită în decursul secolului precedent. 3.4.3. Concepția despre naționalitate Istoria românească, din 1848 și până după cel de-al Doilea Război Mondial, a evoluat sub semnul ideii naționale. Înrădăcinată în mișcarea revoluționară inițiată de cultura pașoptistă, doctrina naționalistă a asigurat forța de propulsie ideologică din spatele construirii statului național unitar român. Am urmărit, în capitolele anterioare, cum, pe durata secolului naționalist al istoriei românești (1848-1947
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
operează o revizie majoră, schimbând principiul unității naționale cu principiul egalității sociale. În acord cu această revizie structurală, mișcarea românească pentru împlinirea ideeii naționale lasă locul mișcării muncitorești pentru idealul dreptății sociale. Dacă în manualele interbelice istoria modernă a românilor evolua pe axa dezvoltării luptei naționale, în era Roller a istoriografiei autohtone aceasta se desfășoară în cadrele emergenței, maturizării și împlinirii luptei proletariatului împotriva exploatării de clasă. Iar începând cu secolul al XX-lea, istoriografia comunistă operează o dublă reducție: după ce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pp. 24-25). În versiunea național-comunistă, teza instinctului românesc de unire este reformulată în teza evoluției istorice inexorabile spre unitate statală: "situate de o parte și de alta a Carpaților, voievodatele, odată cu dezvoltarea societății, devin tot mai puternice și mai întinse, evoluînd spre voievodatul unic" (Daicoviciu et al., 1984, p. 97). Această "evoluție a civilizației românești unitare" a fost întârziată vremelnic de anexarea Transilvaniei la regatul maghiar, doar pentru a fi din nou impulsionată de "epopeea românească" din timpul lui Mihai Viteazul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
relațiile de exploatare socio-economică. Pe plan intern independența însemna eliberare socială, iar pe plan extern, libertatea națională echivala cu independența economică în fața puterilor imperialiste. În sincronie cu torsiunea ideologică înspre naționalism, ideea de independență revine pe matca în care a evoluat încă din a doua parte a secolului al XIX-lea. După cum vom vedea, momentele tensionate ale trecutului românesc în care contradicțiile sociale au răbufnit sub formă de răscoale sau revoluții au fost recriptate ca având conotații profund naționale. Sensul social
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
înțelege relația dintre timp ("chronos") și spațiu ("topos"); iar în filosofia herderiană, sufletul popoarelor este exprimat plenar în limba poporului respectiv, care este marca distinctivă și garantul său identitar. Istoria românilor și Geografia României asigură cronotopia (fundalul spațio-temporal) în care evoluează spiritul național, exprimat în Limba și literatura română. Deși garantează posibilitatea minorităților naționale de a beneficia de învățământ în limba maternă (art. 8, al. 2), legea din 1995 stipulează totodată obligativitatea studiului și însușirii limbii române ca limbă oficială de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
-și fi epuizat energiile și capacitatea mobilizatorie. Diminuarea proeminenței factorului etno-național în conștiința românească (ceea ce echivalează cu tranziția înspre un regim al postnaționalismului) este certificată empiric de prăbușirea dramatică a partidelor de extrema dreapta ulterior anului 2000. Iată cum a evoluat suportul politic pentru partidele de extrema dreaptă, relevat de gradul de încredere declarat de respondenții întrebați în cadrul Barometrelor de opinie publică. Tabel 31. Evoluția suportului politic pentru extrema dreaptă românească (1994-2007)26 Anul PRM (%) PUNR (%) PNG (%) Total 1994 5,50
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]