15,864 matches
-
domnul Sammler simțea densitatea și dezordinea gândurilor lui Wallace. Apoi Wallace spuse: — Mă Întreb de ce doctorul Cosbie e așa prins de pariurile de fotbal. — Tu nu ești? Nu cum eram. Tata i-a spus câte știu despre fotbalul profesionist. Și fotbalul de colegiu. Pe astea le-am lăsat toate În urmă. Dar era ca și cum tata m-ar fi oferit chirugului, ca să fac ceva pentru el, ca să fim toți apropiați și prietenoși. Dar acum ai altceva de care ești pasionat? — Da. Feffer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
satisfăcute anumite nevoi, pe care nu le putea explica. Iar acest război era, după felul treburilor omenești, o afacere de-a dreptul măruntă. În cadrul experienței moderne, atât de puțin. Un nimic. Iar oamenii implicați În el, băieții, după luptă, jucaseră fotbal la Al Arish. Eliberaseră un spațiu și dăduseră șuturi și capete, săriseră În sus, tropăiseră pe nisip. Sau În umbra hangarelor scoseseră cărțile și citiseră biologie sau chimie, filosofie, pregătindu-se poate pentru examene. Apoi el și părintele Newell fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vremii de neinspirați europeni din diverse domenii, care își închipuie că pot stabili, pe Internet, întâietatea vreunui mare creator, fie el de artă sau de spectacol. Mi-aduc aminte că, în urmă cu ceva timp, un site important european dedicat fotbalului încercase un top al celor mai mari fotbaliști ai secolului XX. La vremea când am votat și eu, Gheorghe Hagi n-avea contracandidat. N-am urmărit desfășurarea votului până la capăt, dar rezultatul era previzibil. Mai nou, oricât am vrea noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
onoare. Reporterița întreabă: „Câți l-au petrecut pe Costel Busuioc la plecarea în Spania?“. „Păi, aproape tot satul!“ Mai că-ți vine să zici că n-ai simțit atâta empatie și solidaritate de la meciul România-Argentina, din 1994. Firește, comparația cu fotbalul e pe buzele tuturor invitaților din „platouri“. Adrian Păunescu declamă, grav, pierderea valorilor. Daniel Buzdugan e mai detașat. Încrâncenat pare a fi Florin Chilian. Mi se pare că-l aud și pe Mădălin Voicu. Cineva acuză cetățeanul român că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
farmec, venitul pe cap de locuitor e invers proporțional cu mărimea țării, dar e greu să te abții de la câteva răutăți de suporter român, ce poartă în suflet mândria că naționala noastră, de regulă, îi face varză pe luxemburghezi la fotbal. Adevăratul impact al grevei din transporturile franceze aveam să-l realizez abia la Paris. Pe străzi, un soi de atmosferă apocaliptică precum în filmele hollywoodiene - haos, mașini blocate în trafic, sute de mâini ridicate la marginea străzii pentru un taxi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
de fapt, unul politic. E un text despre cultivarea ignoranței, despre atragerea oamenilor într-o hârjoană tristă desfășurată la nivel înalt, fără a le oferi însă și instrumente de a intra în această hârjoană. Uninominalul e ca un meci de fotbal american desfășurat în România. Unul pregătit prin inflamarea spiritelor microbiștilor, printr-o uriașă campanie publicitară, prin numeroase contre între adversari. Dincolo de această preocupare însă, nimeni nu și-a propus să le explice spectatorilor că regulile sunt diferite față de cele ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
american desfășurat în România. Unul pregătit prin inflamarea spiritelor microbiștilor, printr-o uriașă campanie publicitară, prin numeroase contre între adversari. Dincolo de această preocupare însă, nimeni nu și-a propus să le explice spectatorilor că regulile sunt diferite față de cele ale fotbalului obișnuit. Totul e construit în așa fel încât să se vândă cât mai multe bilete la acest meci. Odată biletele cumpărate, spectatorul e invitat să se așeze pe scaunul lui și să aplaude una dintre cele două echipe aflate pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
doar acela de a aplauda, în final, formația câștigătoare. Al cărei nume va fi anunțat prin stație, pentru a nu exista cumva riscul ca spectatorul să nu știe, de fapt, cine a câștigat. E vorba deci despre un joc. Ca fotbalul american. La noi, în zilele astea, jocul se numește Uninomi. Hai! Românii e deștepți Înapoi, acasă Radu Pavel Gheo Bărbatul intră, flancat de carabinieri. Se așază pe scaunul pe care unul din polițiști i-l arată, undeva în fața biroului comisarului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
foste glorii sportive. Nici o problemă până aici. Însă, din pricina faptului că atunci când e vorba de cheful președintelui nici musca nu mai zboară-n Cotroceni, printre cei care au stat la rând pentru decorații s-a aflat și un arbitru de fotbal. Nu unul oarecare. Ci un arbitru-actor, anume Alexandru Deaconu. Ce a făcut acest Alexandru Deaconu, arbitru de fotbal mediocru, care a ieșit în evidență până acum doar prin relațiile de cumetrie pe care le are în fruntea FRF? A oprit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
musca nu mai zboară-n Cotroceni, printre cei care au stat la rând pentru decorații s-a aflat și un arbitru de fotbal. Nu unul oarecare. Ci un arbitru-actor, anume Alexandru Deaconu. Ce a făcut acest Alexandru Deaconu, arbitru de fotbal mediocru, care a ieșit în evidență până acum doar prin relațiile de cumetrie pe care le are în fruntea FRF? A oprit în mod aproape scandalos meciul de fotbal Rapid-Steaua, pe motiv că a primit o brichetă în cap. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
anume Alexandru Deaconu. Ce a făcut acest Alexandru Deaconu, arbitru de fotbal mediocru, care a ieșit în evidență până acum doar prin relațiile de cumetrie pe care le are în fruntea FRF? A oprit în mod aproape scandalos meciul de fotbal Rapid-Steaua, pe motiv că a primit o brichetă în cap. Am scris în mod aproape scandalos, iar mulți vor sări, spunând că, prin asemenea afirmație, susțin violența în fotbal. Nici vorbă. Scandalos nu e faptul că l-a oprit, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
în fruntea FRF? A oprit în mod aproape scandalos meciul de fotbal Rapid-Steaua, pe motiv că a primit o brichetă în cap. Am scris în mod aproape scandalos, iar mulți vor sări, spunând că, prin asemenea afirmație, susțin violența în fotbal. Nici vorbă. Scandalos nu e faptul că l-a oprit, ci că s-a străduit să facă un circ penibil, ciucindu-se la pământ de la o lovitură primită cu câteva secunde și cu câțiva metri buni înainte, arătând în mod evident
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
vrea să semnaleze problema câinilor vagabonzi. Este prima punere în practică, într-un hal și-un ham de concret nemaiântâlnite până acum, a celebrei ziceri: „Câinii latră, caravana trece“. Ceva similar se petrece, tot în aceste zile fierbinți, și în fotbalul românesc. Nu este nici o aluzie la tradiționalii „câini roșii“. În poveste e vorba de o iluzie cu care încearcă, pe la diverse talk-show-uri, să ne hrănească domnul George Copos și câțiva dintre angajații domniei sale de la clubul Rapid. Anume, aceea că aruncarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
doar o gaură de vierme prin care te poți strecura spre o infinitate de dimensiuni. Evident, spre cele care îți convin! Când scriu aceste rânduri, pe televizor au loc transmisii în direct de la Comisia de Disciplină a Ligii Profesioniste de Fotbal. Acolo am putut vedea, ca într-un film de Kusturica, trecerea spre judecată a alaiurilor împricinate. Pe podium au trecut și domnii Copos și Becali, și președinții de club, și câțiva jucători de la cele două echipe. Nu am găsit covorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
sportiv la inele, adică în acel costum alb, cu pantalon mulat și strâns cu elastic la călcâie. Acest Iisus cehesc stătea suspendat într-o hală, unde în stânga și în dreapta erau proiectate pe ecrane enorme, lunguiețe, stadioane cu spectatori amatori de fotbal, care huiduiau, aplaudau, înjurau etc. Găselnița era interesantă: Iisus la inele, uriaș, era huiduit sau aplaudat de colericii amatori de fotbal. Era o Golgotă atipică și stranie. Tot în acel an 2003, la Bienală, în pavilionul Australiei, am fost șocată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
suspendat într-o hală, unde în stânga și în dreapta erau proiectate pe ecrane enorme, lunguiețe, stadioane cu spectatori amatori de fotbal, care huiduiau, aplaudau, înjurau etc. Găselnița era interesantă: Iisus la inele, uriaș, era huiduit sau aplaudat de colericii amatori de fotbal. Era o Golgotă atipică și stranie. Tot în acel an 2003, la Bienală, în pavilionul Australiei, am fost șocată de porcii umanizați creați din ceară de artista plastică Patricia Piccinini (am chiar un album acasă cu respectivii porci umani!). Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
sens: de fapt, singurul sens ingurgitabil era acela că acest Iisus (în ciuda mesajului militant al creatorului său plastic, argentinianul Leon Ferrari) panorama de la înălțimea sa tocmai deșertăciunea estetică a Bienalei, tocmai noncatharsisul ei tendențios...! BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Un fotbal adevărat Ținând din copilărie cu Universitatea Craiova, urmăresc cu o anumită detașare convulsiile podiumului autohton, goana disperată după titlu. Prietenii știu de ce. De multă vreme, Craiova nu mai contează în lupta aceasta, preocupațiunea ei fiind, de la an la an, aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
de pe teren ca să nu se răzgândească arbitrul și cu fani învinețiți de ură împotriva echipei adverse. La nivelul cel mai de jos, patronii agramați, ale căror declarații sunt vânate de o ciurdă de ziariști... Nu se mai vede mingea de fotbal de lăturile împroșcate pe gazon, ca și de femeile goale ori mașinile ultimul răcnet cu care presa tabloidizată întreține pasiunea microbistă. Nu mai poți vedea fazele, pasele, driblingurile, momentele de virtuozitate tehnică, gândirea strategică. Competiția sportivă tinde, la noi, către
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
poți vedea fazele, pasele, driblingurile, momentele de virtuozitate tehnică, gândirea strategică. Competiția sportivă tinde, la noi, către un spirit de cocină propagat mediatic, care îi dezgustă pe vechii suporteri, pierduți în legiunea de fani. Dacă vrei să vezi totuși un fotbal adevărat, cu jucători și antrenori demni de calificarea lor, cu spectatori pentru care atașamentul față de culorile unui club nu e sinonim cu ura viscerală față de rivali, trebuie să comuți pe Premier League. Am urmărit o partidă nemaipomenită, pe care preferata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
pălărie în fața lui Chelsea. Meciul s-a încheiat într-o atmosferă specific englezească, zeci de mii de spectatori încurajându-și favoriții (pe cei care câștigaseră, ca și pe cei care pierduseră), iar fotbaliștii schimbându-și tricourile ce transpiraseră într-un fotbal veritabil. Și memorabil. Chelsea a urcat pe doi, Arsenal a alunecat pe trei, iar Manchester United, care i-a administrat un 3-0 lui Liverpool, a rămas pe primul loc. It happens. Asta înseamnă competiție: să accepți că, așa cum poți lua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
spații-aspirator în care corpurile se afundă, respectând principiul conform căruia psihicul este excavat. Scufundarea psihică și cea fizică se suprapun perfect printr-o inteligentă folosire a elementelor de design interior care au o funcție iconică foarte clar definită. Fotoliile-mingi de fotbal au rolul unor microuniversuri ale psihodramei. Personajele sunt cursanți ai fericirii, oameni care au nevoie să-și vorbească, să-și fie aproape, să se simtă necesari unii altora, să tolereze apetituri sexuale incomode în viața de cuplu (pedofilia soțului nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
reacțiile sale publice din ultima vreme și după acest dialog, este cumva comparabilă cu extazul pe care l-ar încerca un mare cronicar sportiv dacă i s-ar permite, pentru un scurt interval de timp, să alcătuiască echipa națională de fotbal. Scuzată-mi fie comparația rudimentară, dar în destule momente post-raport istoricul și-a consumat cu delicii situația de ieșire din statutul de martor, de comentator „de pe margine“. Un istoric care face istorie... Din păcate, sunt încă lăsate fără răspuns o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Mă întâlnisem în barul „Virtute“ cu un tip, Sică, figură celebră în zonă, boem desăvârșit, minte briliantă. Urma să emigreze în America, aștepta ultimele formalități (care au durat vreo 4 ani!). Dădea petrecerea de adio. Discutam diverse. Venind vorba de fotbal și de-un jucător, Bumbescu, Sică zice: „E specialist în planoare!“. Se referea la stilul de joc al popularului apărător, care nimerea un șut cum trebuie, iar cu următorul trimitea mingea peste tribune... La „planoare“ mi s-a dus gândul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
ce mai zici de căldurile astea sau de apele murdare sau de accidentul stupid din fața noastră, fără de care n-ai fi urcat niciodată la mine în mașină", am zis eu sau cred că am zis. Eram ca o echipă de fotbal, ușor speriată de adversar și care nu marcase în primul minut, intrând în degringoladă totală. Ce să vorbești cu niște coapse de competiție, cu doi sâni fără silicon (era și greu pe vremea aia, prin '84), cu niște ochi umezi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
putere. Inexplicabile senzații de erou și mitocan trăite concomitent. — Exact ca tata. Exact. — De ce vorbim așa de mult despre el? — Despre Alex? Alex Hriavu. Autorul Alex Hriavu. Alex, care iubea ma zărea. Nu suferea cartofii. Slab spre sfrijit. Jalnic la fotbal. Niciodată o pasă bună. Favoritul mamei. Fandosit. Bun la română. Foarte bun. Fost corigent la chimie, fost pămpălău îngrozit de păianjeni, fost utilizator simandicos de verbe și adverbe și cuvinte de șase silabe în fraze construite pe șase etaje, fost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]