15,139 matches
-
atenției se află un defect fizic, realmente irecuperabil, al unui personaj, defect care îl împiedică pe acesta să-și urmeze aspirațiile și sentimentele. Printr-un concurs de împrejurări imposibile în viața reală, eroul scapă de complexul său și își atinge idealul, care se dovedește a fi cu totul altceva decât își imaginase. Urmează, firesc, dezamăgirea. În zadar eroul și-a eliminat handicapul, nimicnicia condiției umane nu poate fi depășită. Personajele lui B. au, de regulă, o stare materială solidă sau se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
său și absolutist în viziunile terestre și escatologice care îl posedă. Îndemnând socratic la cunoașterea de sine, el se ostenește prin „lucrarea cuvântului” să salveze sufletul celui care, lipsit de „coiful mântuirii” și de „pavăza credinței”, poate ajunge „vrăjmaș luiș”. Idealul său etic, dedus din experiența mirobolantă a personajelor biblice, se așază ca sub o „stea noao” sub raza unui umanism creștin, care este un sigiliu al epocii. Paradoxul ar fi că acest cărturar cu o imaginație spectaculoasă și terifiantă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
ar decide cândva cine a avut dreptate. * Orice manifestare a libertății se soldează cu clintirea existenței din perimetrul limitelor interioare, și astfel cu o transfigurare a ei. Dacă destinul și maladiile de destin sunt situări echidistante față de 78/DESPRE LIMITĂ idealul libertății înseamnă că o existență poate fi în aceeași măsură transfigurată prin proporțiile reușitei sau prin cele ale eșecului. Spre deosebire de transfigurarea existenței prin eșec, transfigurarea prin reușită devine exemplară, iradiază asupra „celorlalți“ și intră în depozitul memoriei colective. * Faptul că
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prezența sau absența consimțirii. Un popor poate să se pună în mâna cuiva și să decadă astfel din libertatea lui de bunăvoie. El poate să cultive o mistică a supunerii și să-l aleagă liber pe cel care îi propune idealul ascultării. Pentru că între cel care dă și cel care ia libertatea există o complicitate, cel care dă se recunoaște în cel care ia și el adoră în acesta tocmai chipul pierdut al libertății sale. Pentru că sursa libertății lui s-a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
orișicât, exprimări ceva mai norocoase. Cu un fir epic încâlcit, romanul Statuia care arde (1934) plutește în aceeași nebuloasă cu pretenții moral-filosofice. Codrea, un „răzvrătit” pe care nu îl sperie hărțuielile la care se vede supus, e stăpânit de un ideal, de un „vis luxuriant”. Un proiect utopic și confuz, vizând, din câte se poate înțelege, reformarea justiției (în iluminările lui, el crede în posibilitatea unei „justiții ideale”) și chiar a sistemului social (întrezărind, înfrigurat, „un sistem social în stare să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
Un proiect utopic și confuz, vizând, din câte se poate înțelege, reformarea justiției (în iluminările lui, el crede în posibilitatea unei „justiții ideale”) și chiar a sistemului social (întrezărind, înfrigurat, „un sistem social în stare să ridice la înălțimi necugetate idealul moralității”). Tiradele de „apostol nebun”, cuprins de delir, îi aduc mulți adepți, printre care, în Dobrogea fierbinte, frumoasa, dar ciudata, fanatica turcoaică Ijleal. Fata cu plete negre și ochi verzi se lasă îndată fascinată de „erou”. Farmecul ei îl tulbură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
în lagărele naziste. Tînărul Nicholas a fost "repartizat" la Auschwitz, unde avea să-l găsească sfîrșitul conflagrației. Cu povara holocaustului și cu o repede-asumată clarviziune să ne amintim că mulți intelectuali s-au lăsat cuceriți în acei primi ani de "idealurile nobile" ale comunismului el a trecut fățiș în tabăra celor socotiți "indezirabili", pentru că subminau "dictatura proletariatului". Autoritățile sovietice, în deplină complicitate cu cele maghiare, aveau de altfel să-l "izoleze", condamnîndu-l la 25 de ani muncă forțată și deportîndu-l în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un erou național german. Jules Michelet era cel mai strălucit spirit pe care-l putea da Franța, dar nu era politician, ci mai curînd "un poet al istoriei". Mult mai puțin atrăgători sînt istoricii politicieni A. Thiers și F. Guizot. Idealurile pe care le susțineau ei păreau să aibă puțină legătură cu politica lor. Erudiția istorică părea să le încurajeze aroganța și disprețul față de propria lor națiune și față de omenire, servind la satisfacerea ambițiilor lor personale. În Statele Unite, Henry Adams, John
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
politicienii-istorici menționați anterior nu se poate compara cu și nu poate egala statura lui Iorga ca istoric sau intelectual, nici în privința angajării lui în naționalismul romantic. Ceilalți politicieni-istorici nu se ridică nici la înălțimea hotărîrii lui de a-și aplica idealurile în politica reală 14. El a reprezentat cea mai extraordinară minte care i-a fost vreodată hărăzită națiunii române. Măreția lui Iorga izvorăște din talentele sale; dar proverbiala sa energie, care-l transformă într-un Tatmensch goethian, era alimentată de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istoria, ce însemna istoria pentru el și cum intenționa să scrie istoria. Grație cercetărilor efectuate în arhivele Arsenalului, Iorga a putut să scrie despre un om "pe care l-am cunoscut personal, alături de care am trăit, ale cărui aspirații și idealuri le-am împărtășit, pe care l-am însoțit în lungi călătorii și cu care am petrecut o perioadă în chilia mănăstirii Célestine din Paris unde se retrăsese, total deziluzionat, cu o singură dorință, ca moartea să-l mîntuiască de toate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cîndva: "Intențiile trebuie să se bizuie pe acțiuni". Pentru Iorga, chiar și în domeniul istoriei, ideile nu puteau fi separate de acțiune, ceea ce însemna luptă. Acțiunea și ideile alcătuiau o unitate, deci acțiunile nu trebuiau privite în lumina ideilor sale, idealurile sale călăuzindu-i acțiunile. Ar fi nedrept să individualizăm vreun element ca fiind punctul de cotitură al unei vieți sau vreun eveniment adecvat ca sens și chiar ca ritm ca fiind mai hotărîtor decît altul. Dar un articol pe care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la argumentele socialiste ale lui Cristian Rakovski și ca răspuns la un articol apărut într-un ziar francez, Iorga și-a prezentat versiunea personală asupra situației. Așadar, cinci milioane de români creaseră un stat național și voiau să creeze un ideal național. Sute de mii de evrei, cea mai mare parte a lor concentrați în Moldova, au pus stăpînire pe orașe, sate, pămînt și grădini. Ca deținători ai pămînturilor, îi tratau pe țărani ca pe niște scalvi. Împotriva acestei situații s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
chiar și în Occident, unde era un produs local. Numai că aici nu avem de-a face cu un produs local (sau cu un proces organic, cum ar spune Iorga). Splendidele relații patriarhale pe care le-a idealizat el în idealul său sămănătorist aveau să fie distruse fie dinăuntru, fie dinafară. Idealizarea acestei Românii de pe vremuri constituie esența sămănătorismului. Iorga a zugrăvit imaginea lui asupra satului sămănătorist în 1933: "Am încercat să reconstitui mediul patriarhal și să ofer un exemplu propriilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deceniu al secolului al XX-lea "încheierea (stabilirii) crezului meu politic și social", un crez de care nu s-a despărțit nicidată. A sosit momentul să ne familiarizăm cu Iorga în multiplele sale ipostaze: cu naționalismul, gîndirea istorică, jurnalistica și idealurile sale estetice și critice; cu maniera sa de lucru și cu viața lui de familie; cu ideile sale asupra moralității și a banilor; cu Nicolae Iorga omul. Naționalismul constituie un element esențial în înțelegerea lui Iorga. Naționalismul, cultura și istoria
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care se înalță din solul natal românesc, conținînd toate elementele culturii naționale a poporului român. Aceste elemente nu reprezintă doar prezentul, ci și spiritul trecutului României, izvorînd din pămîntul natal ca să influențeze generațiile prezente și viitoare 28. Iorga spera că idealul național român de solidaritate națională va deveni o "religie comună", deoarece solidaritate națională înseamnă cultură națională. Această cultură națională trebuie să aibă la bază virtuți întruchipate de Nicolae Iorga: muncă, studiu și sacrificii. Iorga era în cel mai bun caz
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
amintea profesorul Mihai Berza, Iorga reflecta într-o zi: "Mi-am făcut astăzi datoria și nici nu i-am făcut României vreun rău..."114 Ceea ce voia să spună era că își slujise țara bine. Numai prin muncă neobosită pentru atingerea idealurilor naționalismului său cultural putea Iorga să simtă că se află la înălțimea acestora. În memoriile lui, Iorga vorbește puțin despre soția, copiii și ceilalți membri ai familiei sale. El era figura publică a bătrînei Europe, a cărui viață publică și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se află puterea și viitorul nostru"153. Programul acesta trebuie înțeles ca un apel social propagandistic de a culturaliza țărănimea. Se acorda puțină atenție esteticii, scoțîndu-se în evidență mîndria patriotică și exaltîndu-se trecutul și dragostea pentru țărănime. Programul afirma un ideal național, oferind suport critic cultural și social. Iorga avea în vedere un țel social: întemeierea "satului sămănătorist" și apariția "sămănătoristului". Această viziune coincide cu popularitatea haiducilor așa cum erau prezentați în poeziile lui Coșbuc și descriși de Bucura Dumbravă. Satul de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lumea aceasta; intrușii străini, ciocoii, evreii și grecii trăiau de pe urma profiturilor lor; Sămănătoristul era opus locuitorilor marilor orașe și ai suburbiilor industriale. În satul sămănătorist exista o armonie organică de felul celei preconizate de Eminescu. Iorga dorea să realizeze acest ideal. Ca atare, a impus sămănătorismului o linie eminesciană. Deși Eminescu avea aceleași idealuri politice ca și Iorga, el nu confunda niciodată esteticul cu eticul ca să nu mai vorbim despre etnic! Eminescu a fost un mare poet, în vreme ce Iorga proclama că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era opus locuitorilor marilor orașe și ai suburbiilor industriale. În satul sămănătorist exista o armonie organică de felul celei preconizate de Eminescu. Iorga dorea să realizeze acest ideal. Ca atare, a impus sămănătorismului o linie eminesciană. Deși Eminescu avea aceleași idealuri politice ca și Iorga, el nu confunda niciodată esteticul cu eticul ca să nu mai vorbim despre etnic! Eminescu a fost un mare poet, în vreme ce Iorga proclama că "literatura nu este o cafenea unde poate intra oricine poate plăti". Ea trebuie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Apponyi", contrarii politicii prevăzătoare a lui Farens Deák și Josef Eötvös. Măsurile lui însemnau maghiarizarea învățămîntului primar. Atunci cînd sediul Bisericii Unite a fost mutat de la Blaj la Hajdùdorog, o regiune pur maghiară, Iorga și-a exprimat indignarea față de "absurditatea idealului maghiar al unui stat exclusiv maghiar, pe care acești grofi feudali, cîțiva magistrați megalomani și evreii încearcă să-l instituie atacînd ultima redută a naționalismului românesc, Biserica Unită Română." Vaticanul a cedat presiunilor, numind la Hajdùdorog un episcop ungur, ceea ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cine știe ce eroism de pe vremea Vechiului Testament". Se aștepta oare Iorga (sau alți critici ai evreilor est-europeni) ca neasimilații și cumplit de maltratații evrei ai Legămîntului de colonizare să lupte eroic pentru torționarii lor? Sau să lupte și să moară pentru idealurile lui sămănătoriste ? Dar evreii care luptau în forțele armate ale Franței, Angliei, Germaniei sau Americii? (Sau, apropo, cei din forțele armate ale Germaniei sau Austro-Ungariei?) Oare est-europenii nu puteau să-și dea seama de motivele comportării diferite a evreilor? (Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
descris situația: dezorganizare, calitate slabă a aprovizionării, profunda corupție și absența celei mai elementare onestități a celor aflați la conducere. "Iașul este o lume diferită", continua el, "pentru care războiul nu există. Iașul nu trăiește în lumea speranțelor și a idealurilor celor din tranșee. Cei care trăiesc în confortul și siguranța relativă a Iașului gîndesc că "o să ne ia naiba în tranșee!"" Iorga avertiza asupra faptului că era ușor pentru tineri să identifice răul cu o singură persoană, încheind: "Identificăm tot
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
adevărata cultură română și săsească din Transilvania" și a luat atitudine împotriva modernismului din literatura română, mai ales a curentelor inițiate de poetul ardelean Lucian Blaga și de cîteva școli literare săsești de ultimă oră. A urmat apoi atacul împotriva "idealului imposibil al pangermanismului", completat de o condamnare a "rasismului și a teoriilor rasiste". Iorga conchidea lăudînd influența mediului natural și literatura populară (Sămănătorism) și spunînd că, dacă intelectualii sași acceptă aceste promisiuni, "putem ajunge la o înțelegere pe această bază
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fie recunoscători 100. Acesta nu putea fi punctul de vedere susținut de Iorga, care vedea "țăranul român nepervertit" într-un cadru sămănătorist. În ciuda apropierilor, Iorga nu prea semăna cu Charles de Gaulle, care putea vorbi despre Franța ca despre un ideal mistic, dar și să fie realist (ba chiar și cinic) în privința francezilor. De Gaulles iubea mai mult Franța decît pe francezi. Opoziția lui Iorga față de antisemitism a dus la ruptura lui de studenții români și la apariția "Noului naționalism". Într-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cea mai fericită perioadă din istoria României. Nu este de mirare că Iorga sau contemporanii săi au fost "înșelați de ea". Tragedia a fost că el, ca și mulți alți intelectuali din vechea generație, era depășit de problemele, aspirațiile și idealurile majorității studenților. Chiar dacă istoria i-a confirmat suspiciunile și îndoielile, atît pe cele ale lui cît și pe cele ale generației mai vîrstnice, Iorga i-a sfătuit pe studenții români să se întreacă cu evreii în facultăți și în activitatea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]