16,589 matches
-
presupune că piesa a dispărut în timpul Revoluției din anii 1848-1849. In perioada interbelică (1918-1940), B.Mitrea a descoperit la Biblioteca Universitară din Cluj manuscrisul contelui József Kemény „Römische Alterthümer, die zu Torda aufgefunden und durch mich angekauft wurden“ . In acest manuscris, József Kemény descrie aproape toate obiectele din propria sa colecție, inclusiv un desen al gemmei de onix. B.Mitrea a publicat după cel de al doilea război mondial o nouă descriere a acestei piese în lucrarea „O gemma creștină din
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]
-
Kemény descrie aproape toate obiectele din propria sa colecție, inclusiv un desen al gemmei de onix. B.Mitrea a publicat după cel de al doilea război mondial o nouă descriere a acestei piese în lucrarea „O gemma creștină din Turda“ . Manuscrisul original al lui József Kemény se află în prezent în posesia Bibiotecii Academiei Române, Filiala Cluj. József Kemény nu a dat amănunte exacte asupra locului unde ar fi fost descoperită „gemma”. Este probabil ca piesa să fi fost importată din alte
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]
-
s-a păstrat un desen al plăcii, inclusiv al acestui misterios însemn dispărut. Desenul a fost executat de J.Ackner în anul 1847. Elementul dispărut reprezintă o roată cu 8 spițe, sub delfinul din stânga. J.Ackner a interpretat-o în manuscrisul însoțitor ca fiind o roată de căruță. K. Horedt , care a redescoperit desenul și manuscrisul însoțitor al lui J.Ackner la Muzeul Brukenthal, a fost de părere că roata ar putut să fie un adaus creștin ulterior, respectiv cunoscutul monogram
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]
-
fost executat de J.Ackner în anul 1847. Elementul dispărut reprezintă o roată cu 8 spițe, sub delfinul din stânga. J.Ackner a interpretat-o în manuscrisul însoțitor ca fiind o roată de căruță. K. Horedt , care a redescoperit desenul și manuscrisul însoțitor al lui J.Ackner la Muzeul Brukenthal, a fost de părere că roata ar putut să fie un adaus creștin ulterior, respectiv cunoscutul monogram creștin constantinian XP . K.Horedt nu a cercetat obiectul de la Turda, ci doar materialele lui
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]
-
Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian" (coautor cu [[Iosif Pervain]]), în 1972. Propensiune interdisciplinară între literatură și istorie, adâncită după 1985, când devine cercetător la Institutul de Istorie „George Bariț” din Cluj. A editat un număr mare de opere rămase în manuscris sau scrieri mai puțin cunoscute ale reprezentanților Școlii Ardelene, în publicațiide specialitate și în volume. Astfel sunt edițiile princeps ale "Arhieraticonului" lui [[Inocențiu Micu-Klein]] și importantei scrieri a lui [[Samuil Micu]], "Istoria și lucrurile și întâmplările românilor", alături de ediții din
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
și note de ~, Editura Minerva, București, 1980; "Kelt Baláysfalváan... A román-magyar levelezés múltjából 1746 - 1916", ediție documentară, text îngrijit și note de ~, Editura Kriterion, București, 1985 (coautori Ștefan Pascu și Ferenc Kovács); Samuil Micu, "Istoria românilor", ediție princeps îngrijită după manuscris inedit, prefață și note de ~, I-II, Editura Viitorul Românesc, București, 1995; Petru Maior, "Istoria Bisericii românilor", introducere și text îngrijit de ~ I, Editura Viitorul Românesc, București, 1995; "Procese politice antiromânești care au zguduit Transilvania în toamna anului 1848", culegere
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
Inochentie Micu-Klein, "Arhieraticon", ediție îngrijită și studiu introductiv de ~ , Editura România Press, București, 2000; "Biblia de la Blaj. Ediție jubiliară", editor coordonator, studiu introductiv și transcriere din chirilică (alături de alții), Editura Vaticana, Roma, 2000; Simion Bărnuțiu, "Istoria filosofiei", ediție princeps după manuscris inedit, coordonare ediției, text îngrijit și notă asupra ediției de ~, I-II, Editura România Press, București, 2000-2002 (coautori majori: Mihai-Teodor Racovițan, Gavril Matei și Ionuț Isac); Simion Bărnuțiu, "Filosofia după W. T. Krug", ediție princeps după manuscris inedit, text îngrijit
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
ediție princeps după manuscris inedit, coordonare ediției, text îngrijit și notă asupra ediției de ~, I-II, Editura România Press, București, 2000-2002 (coautori majori: Mihai-Teodor Racovițan, Gavril Matei și Ionuț Isac); Simion Bărnuțiu, "Filosofia după W. T. Krug", ediție princeps după manuscris inedit, text îngrijit, cronologie si notă asupra ediției de ~, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2004; "Biblia Vulgata Blaj 1760 - 1761", editor coordonator, pref., indice și transcriere din chirilică (alături de alții) de ~, I-V, Editura Academiei Române, București, 2005; Timotei Cipariu, "Epistolar", text
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
l-i se spunea unde și când are loc întâlnirea. Nu exista o listă cu membrii, ei se schimbau, puteai să fi invitat o dată, iar a doua oară să nu mai ai dreptul să vii. La întâlniri se citeau doar manuscrise care nu au fost încă publicate, iar pe baza lor se formau discuții, unde textul era criticat. Existau și premii pentru cele mai bune texte. Hans Werner Richter, fondator și organizator, a numit acest grup drept unul privat-public. Ei doreau
Grupul 47 () [Corola-website/Science/307432_a_308761]
-
cel plecat în surghiun"". În carte, fostul primar evocă tragedia evreilor bucovineni, pe care el o percepe ca o „barbarie” și ca o tragedie românească. Marcat de tragedia Bucovinei, el a scris versuri cu un pronunțat caracter patriotic, rămase în manuscris. Dr. Traian Popovici a murit la data de 4 iunie 1946 în satul Colacu din comuna Fundu Moldovei (județul Suceava), fiind înmormântat în curtea bisericii din sat. În anul 1969, statul Israel i-a decernat avocatului dr. Traian Popovici titlul
Traian Popovici () [Corola-website/Science/302989_a_304318]
-
orfelinat, dar spune: „sunt răsplătit atunci când văd că am putut și eu cu ceva folosi neamului meu”. O înștiințare, apărută în Foaie pentru minte, inimă și literatură (1842) îl menționează pe Constantin Diaconovici Loga ca autor al unor lucrări în manuscrise ce ieșeau din sfera didactică, fără a trăda însă interesul instructiv-educativ: Istoria românilor de la zidirea Romei, Istoria Bibliei și romanul Belisarie, tălmăcit din Marmontel. Soarta acestor lucrări nu este cunosacută. Întors la Caransebeș, Constantin Diaconovici-Loga, slăbit de bătrânețe, se stinge
Constantin Diaconovici Loga () [Corola-website/Science/303028_a_304357]
-
cât și prin impact), a fost redactată în jurul anului 1260 în limba latină. Deși tradusese deja Biblia în limba italiană vernaculară, da Voragine a ales latina pentru noua sa colecție de legende ale sfinților pentru a le face larg accesibile. Manuscrisul original numără peste 350 de pagini și conține o introducere (despre interpretarea simbolica a diviziunii quadripartite a anului), 182 de capitole dedicate fiecare unui sfânt sau unei sărbători, aranjate conform cronologiei liturgice. Legenda Aurea a câștigat o binecunoscută dominanță în cadrul
Legenda aurea () [Corola-website/Science/303032_a_304361]
-
și conține o introducere (despre interpretarea simbolica a diviziunii quadripartite a anului), 182 de capitole dedicate fiecare unui sfânt sau unei sărbători, aranjate conform cronologiei liturgice. Legenda Aurea a câștigat o binecunoscută dominanță în cadrul literaturii hagiografice ulterioare. Peste 900 de manuscrise s-au păstrat, unele decorate cu miniaturi și caligrafii deosebite. Între 1470 și 1530 a fost cea mai tipărită carte în Europa, și probabil cea mai citită, după Biblie. Intenția lui Voragine a fost aceea de a pune la un
Legenda aurea () [Corola-website/Science/303032_a_304361]
-
ca Ernest Lindner sau Ernő Lindner), poet romantic țipțer numit adeseori „Petőfi al țipțerilor”, care în creațiile sale lirice a îmbinat formele poetice clasice cu folclorul țipțer. Lingvistul Imre Kövi a realizat și un dicționar al limbii țipțer, rămas în manuscris până în zilele noastre.
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
la „hutor”, unde și o alta denumire a satului „Flutură”. Printre primii veniți se cunoaște Dumitru Dabija, e considerat întemeietorul satului, apoi Gheorghe Maxim, Mihail Guzun, Tudor Vărzari ș.a. Cu toate că partea Măgdăcești e întîlnită mult mai vechi în acte și manuscrise, de exemplu la Darie Donici, la 6 septembrie 1709 unul Lupașcu vinde o parte de loc la erhanul din Drasliceni „din partea de gios din sat din Măgdăcești... și aceasta se pogoară pînă în satul Pașcanilor...” Alt act de jalba vine
Măgdăcești, Criuleni () [Corola-website/Science/303113_a_304442]
-
face robul supus al voinței lui Dumnezeu. Henri Monin a descoperit în 1832 un poem numit "La Chanson de Roland" în biblioteca regelui. Francisque Michel a publicat o primă ediție a textului în 1837, care era bazată pe un alt manuscris păstrat la biblioteca din Oxford, în Anglia. Pe urmă, alte manuscrise au fost descoperite la Veneția, la Versailles, la Lyon și la Cambridge. Totuși, "manuscrisul de la Oxford" prezintă cea mai mare autoritate. El a fost scris de mâna unui scrib
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
în 1832 un poem numit "La Chanson de Roland" în biblioteca regelui. Francisque Michel a publicat o primă ediție a textului în 1837, care era bazată pe un alt manuscris păstrat la biblioteca din Oxford, în Anglia. Pe urmă, alte manuscrise au fost descoperite la Veneția, la Versailles, la Lyon și la Cambridge. Totuși, "manuscrisul de la Oxford" prezintă cea mai mare autoritate. El a fost scris de mâna unui scrib anglo-normand și datează din jurul anului 1170, deși firul narativ circula cu
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
a publicat o primă ediție a textului în 1837, care era bazată pe un alt manuscris păstrat la biblioteca din Oxford, în Anglia. Pe urmă, alte manuscrise au fost descoperite la Veneția, la Versailles, la Lyon și la Cambridge. Totuși, "manuscrisul de la Oxford" prezintă cea mai mare autoritate. El a fost scris de mâna unui scrib anglo-normand și datează din jurul anului 1170, deși firul narativ circula cu mult înainte din gură în gură (grație caracterului exclusiv oral pe care îl aveau
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
Carol nu se reîntoarce să răzbune moartea lui Hruodland. Gloria poemului a străbătut Europa până în pragul Renașterii, după care, cu mici excepții, a căzut în uitare. Abia în veacul al XIX-lea a fost redescoperit de către filologii de formație romantică. "Manuscrisul de la Oxford" conține 4002 decasilabi reuniți în 291 de "laisse"-uri (un fel de strofe de mărimi inegale). Este semnat la ultimul vers („Aici este făcută fapta de vitejie pe care Turoldus o refuză”) de un anume Turold, neaflându-se
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
Culturii și Turismului. Complexul este bine păzit de către funcționari ai ministerului și membri ai armatei din Turcia. Este o operă inestimabilă de arhitctură cuprinzând numeroase clădiri și camere unde se găsesc exponate variate de la porțelanuri și covoare până la armuri și manuscrise islamice medievale. Palatul Topkapi este un complex imens ce cuprinde mai multe clădiri împărțite în patru curți: Prima curte a palatului cuprinde zidurile exterioare ale complexului și clădirile din ansamblul lor. Intrarea în curtea palatului, numită Poarta Imperială ("Bâb-ı Hümâyûn
Palatul Topkapî () [Corola-website/Science/303097_a_304426]
-
sale, fire din barba sa etc. De asemenea există și alte exponate precum vechile chei și jgheaburi de la Kaaba sau săbiile companionilor profetului Mohamed. Alte clădiri importante aflate în această curte sunt: Biblioteca sultanului Ahmad, ce conține cca. 1000 de manuscrise, Moscheea Ağas, Galeria portretelor și miniaturilor unde sunt expuse numeroase manuscrise prețioase precum cel mai vechi Coran din lume sau cea mai veche hartă completă a Europei, Orientului Mijlociu și Africii de Nord și Curtea Favoritelor sau alte clădiri asociate
Palatul Topkapî () [Corola-website/Science/303097_a_304426]
-
exponate precum vechile chei și jgheaburi de la Kaaba sau săbiile companionilor profetului Mohamed. Alte clădiri importante aflate în această curte sunt: Biblioteca sultanului Ahmad, ce conține cca. 1000 de manuscrise, Moscheea Ağas, Galeria portretelor și miniaturilor unde sunt expuse numeroase manuscrise prețioase precum cel mai vechi Coran din lume sau cea mai veche hartă completă a Europei, Orientului Mijlociu și Africii de Nord și Curtea Favoritelor sau alte clădiri asociate cu haremul precum Drumul de aur, băile imperiale, camera sultanei-mamă etc.
Palatul Topkapî () [Corola-website/Science/303097_a_304426]
-
de UNITER în 1993), a generat intense critici. Subiectul piesei este considerat blasfemator de bisericile creștine din România. Romanul "Ultima cruciadă" a fost scris de Mungiu înainte de Revoluția din 1989 și revizuit la capătul anilor '90. Autoarea i-a prezentat manuscrisul Monicăi Lovinescu, care a îndemnat-o să renunțe la politologie și să se dedice scrisului, astfel că atunci când cartea a fost editată, Mungiu-Pippidi i-a cerut lui Lovinescu să-i scrie o prefață. Despre circumstanțele scrierii, autoarea relata: „"Tînără rezidentă
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
transforme orașul de scaun al cnezatului într-o localitate mai bogată și mai puternică decât Moscova. El a construit o citatelă din piatră și mai multe biserici și a fost protectorul artiștilor și oamenilor de știință locali. Cel mai vechi manuscris al Cronicii ruse, "Laurentian Codex", a fost scris pentru marele cneaz de călugărul local Laurentius în 1377. După ce orașul a fost încorporat în Cnezatul Moscovei în 1392, familia cnejilor locali și-au luat numele de Șuiski (de la numele orașului Șui
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
profesorii în sistemul de "tenure" predau cursuri pentu studenți. Numărul cursurilor oferite depășește 2000 pe an. Yale folosește un sistem de cămine pentru studenți similar celui de la universitățile Oxford și Cambridge. Yale are o colecție largă de cărți rare și manuscrise, găzduită în Beinecke Rare Book Library. Bibliotecile universității Yale formează cea de-a doua mare colecție de carte deținută de universități, având aproximativ 4 milioane de volume. Yale Center for British Art are cea mai mare colecție de artă britanică
Universitatea Yale () [Corola-website/Science/303167_a_304496]