15,766 matches
-
este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei exista în plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița comuna Rași, formată din satele Rașii de Jos și Rașii de Sus, precum și din cătunele Călciugeni, Hulueni și Moș Ștefan, având în total 1098 de locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală primară mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Rași în plasa Căzănești a aceluiași județ, având în unicul sat Rași 1118 locuitori. În 1931, noua
Comuna Sălcioara, Ialomița () [Corola-website/Science/301249_a_302578]
-
obiceiuri, atunci înseamnă că am rămas fără respect pentru țara asta“, spune cu tărie săteanul Costica Curecheriu. Modelele costumelor făcute de Constantin Curecheriu se păstrează în satul Sticlăria de peste 150 de ani. „Am opt copiii acasă și datinile învățate de la moși vreau să le las lor moștenire. Băieții apelează la mine să le fac costume de toate felurile. Cu timpul, într-o cămăruță din casă, am adunat mai multe obiecte și am făcut un muzeu“, afirmă cu tărie șugubățul sătean, iubitor
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
băiatul pleacă ginere, atunci părinții fetei merg în petit. Dacă se înțeleg între ei privind averea și bunurile viitoarei familii, atunci stabilesc dată logodnei(căpăreala). Logodna are loc în casa părinților fetei și participă băiatul cu părinții lui, "nânașii și moșii", si neamurile mai apropiate. Un prieten al băiatului care urmează să fie prins "givăr" întreabă: Li se răspunde: Apoi reia: Este adusă față în casă. Atunci băiatul(viitorul ginere) zice: Nuntă (uspețul) este stabilită atunci. Părinții se înțeleg asupra datei
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
est de municipiul Timișoara, la circa 5 km de acesta. Se învecinează la sud cu Moșnița Nouă (1,8 km), la nord cu Ghiroda, la nord-est cu Bucovăț (7 km). Este atestată documentar la 1332. Tradiția orală atribuie românului Niță - Moșul Ioniță, întemeierea satului Moșnița, nu pe locul de astăzi ci în Satu-Bătran la un kilometru distanță, lângă pârâul Subuleasa. Datorită inundațiilor frecvente, moșul Niță a mutat satul pe amplasamentul de astăzi. Moșnițenii au păstrat dreptul de proprietate asupra satului bătrân
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Ghiroda, la nord-est cu Bucovăț (7 km). Este atestată documentar la 1332. Tradiția orală atribuie românului Niță - Moșul Ioniță, întemeierea satului Moșnița, nu pe locul de astăzi ci în Satu-Bătran la un kilometru distanță, lângă pârâul Subuleasa. Datorită inundațiilor frecvente, moșul Niță a mutat satul pe amplasamentul de astăzi. Moșnițenii au păstrat dreptul de proprietate asupra satului bătrân și hotarul său până pe la 1820, când li s-a luat acest drept. Ei au primit în schimb dreptul asupra pădurii din apropierea satului
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
etnogeneză se-nscrie și structurarea comunității sătești Moșnița care a suferit și consecințele Ordinului lui Iosif al II-lea referitor la vânzarea prin licitație a domeniilor din Banat. Etimologic , tradiția locală apreciează că numele s-ar fi obținut de la un oarecare Moș Ioniță (Moșnița), a cărui autoritate morală i-ar fi conferit calitatea de elită, dar în izvoarele istorice germane sau maghiare numele localității apare cu scriere germană - Moschniza, sau maghiară - Mosnitza; în 1891 istoricul Fenyes numind-o chiar cu numele de
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
numind-o chiar cu numele de Mosnicza. Vatra inițială a satului corespunde locului care astăzi poartă numele de Sat Bătrân, lângă pârâul Subuleasa, ale cărui frecvente inundații au obliga locuitorii să-și amenajeze un mare amplasament cunoscut sub numele de Moș Basani (sau Bădani), fapt care explică denumirea de Băseni pentru o mare parte a comunei de astăzi. 2.2. Repere identitare din Antichitate Deși prima atestare documentară datează din perioada 1332-1337 când, localitatea apare pe una din listele de zecimală
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
învățător era Vicentia Cernet, care prea la 24 de elevi. Preoți în comună erau Ioan Ilievici și Trifon Popoviciu. Mosnita se numește în această statistică BASAN. Aceasta denumire este legată de tradiție, conform căreia, ăntemeietorul Moșniței din "Satul Bătrân", anume Moș Ioniță, s-a mutat aici cu ai săi din cauza inundațiilor. Pe acest loc, noua vatră a satului, l-a găsit pe Moș Bașani cu familia sa. Azi o parte din comună poartă încă numele de Bașani, localitate care figurează și
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
în această statistică BASAN. Aceasta denumire este legată de tradiție, conform căreia, ăntemeietorul Moșniței din "Satul Bătrân", anume Moș Ioniță, s-a mutat aici cu ai săi din cauza inundațiilor. Pe acest loc, noua vatră a satului, l-a găsit pe Moș Bașani cu familia sa. Azi o parte din comună poartă încă numele de Bașani, localitate care figurează și în hărțile militare ale timpului cu denumirea de BASENY. 1853 - Pe harta voievodeinei sârbe și a Banatului Timișan, Mosnicza este o comunăde
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Timișoara, circumscripția Timișoara. 1863 - Sunt 1322 locuitori. 1870 - Localitatea numără 1186 de suflete, din care 1056 - ortodocși, 107 catolici, 2 greco-catolici, 3 evanghelici și 18 evrei. 1880 - În comună se înfințează un cor bărbătesc condus de țăranul Vasile Crîșmaru, zis Moș Cicu, care a urmat școala de dirijat coruri de la Chizănău. Ulterior, el a fost întemnițat de autoritățile maghiare pentru activitatea naținală desfășurată cu corul său. Condamnarea se datora cântecului "Ștefan, Ștefan, Domnul cel Mare". 1884 - Moșnița avea 1175 locuitori, din
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Fényes Elek: Moșnița, comună valahă cu 36 catolici, 1148 gr.neuniți, care 336/8 sesiuni iobagiale. În hotarul comunei se cultivă tutun. s-a mutat în locul de azi. La o depărtare de 1 km de Satul Bătrân, unde întâlnește pe Moș Bașani cu familia sa .De la acest Moș Bașani, se numește și azi o parte a comunei Băcăni. În hărțile militare găsim numirea Baseng. Moșnița a fost, până mai deceniile trecute,încojurată de păduri.Prin anul 1903 s-a început tăierea
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
catolici, 1148 gr.neuniți, care 336/8 sesiuni iobagiale. În hotarul comunei se cultivă tutun. s-a mutat în locul de azi. La o depărtare de 1 km de Satul Bătrân, unde întâlnește pe Moș Bașani cu familia sa .De la acest Moș Bașani, se numește și azi o parte a comunei Băcăni. În hărțile militare găsim numirea Baseng. Moșnița a fost, până mai deceniile trecute,încojurată de păduri.Prin anul 1903 s-a început tăierea acestora și crearea unui sat nou,din
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
face canaluri de comunicație, de pildă unirea Siretului cu Prutul prin râul Bahlui, care ar fi de mare folos și pentru comercia capitalei"". Ca urmare a tăierii pădurilor aflate pe malurile sale, dar și a zăgăzuirii apelor de către proprietarii de moșii care au amenajat iazuri, debitul Bahluiul a scăzut, astfel încât ""dispuet și cu ape turbure, trist ajunge în fața cetățenilor capitalei, în o stare vrednică a reclama a lor compătimire"" (Gazeta de Moldavia, 13 august 1851 - "Bahluiul") În anul 1862, ca urmare
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
În luna mai 1941 a fost lăsată să plece în Uniunea Sovietică, ca urmare a schimbului cu un politician român, deținut de autoritățile sovietice după ocuparea în 1940 a Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Mai exact, era vorba de „Moș” Ion Codreanu fost membru al Sfatului Țării (Basarabiei), arestat de sovietici imediat după intrarea lor în Basarabia, la 28 iunie 1940. Între timp, în timpul unei șederi în Uniunea Sovietică, soțul ei, Marcel, fusese arestat și executat în 1938, ca „spion
Ana Pauker () [Corola-website/Science/300073_a_301402]
-
Nouvelle Revue française" îi prilejuiește o decisivă întâlnire, ce va deveni curând o profundă prietenie, cu Jacques Copeau și cu André Gide. Colaborator al celui dintâi, scrie pentru teatrul "Vieux-Colombler" farsele, în dialect, "Le Testament du père Leleu" (Testamentul lui Moș Leleu), jucat în premieră în 1914, publicat în 1920 și "La Gonfle" (Pompă) (1928). Cu André Gide, prin care îi cunoaște pe cei mai importanți scriitori ai epocii, va duce nesfârșite convorbiri și va întreține o importanță corespondență cu privire la meseria
Roger Martin du Gard () [Corola-website/Science/300109_a_301438]
-
Făgăraș se mai întâlnesc și alte esențe rășinoase. Astfel, zada sau laricele (pe "Valea Brezcioarei"), pinul (pe "Valea Caselor", pe "Muntele Clăbucet"), tisa (în număr mai mare pe "Muchia Moașei"), rare exemplare de zâmbru, și destul de des jneapănul (pe "Muchia Moșului"). Dintre acestea, zada, tisa și zâmbrul sunt specii ocrotite prin lege. Deasupra molidișului începe golul alpin, deseori întrerupt de aglomerări numeroase de jnepeni, ienuperi, afine și merișor. Golul alpin este în mare parte acoperit cu pășuni (în special pe versantul
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
Văeleni departe de casă, prin Turda, Timișoara, Hunedoara, unde găseau mai ușor de lucru. Astăzi satul aproape că se pustiește datorită plecărilor celor tineri să muncească în străinătate. Sunt însă semne că unii ar reveni în satul părinților și al moșilor. De remarcat că majoritatea bărbaților din sat sunt calificați în școli profesionale în meserii pe care nu le mai practică. Acum, că minele și uzina de flotare a minereului s-au închis, muncitorii de acolo au fost disponibilizați, au primit
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
definitivă a Hoardei de Aur, care se afla într-un proces continuu de decădere și de descompunere în mai multe hoarde și hanate. Ivan a căutat să protejeze granițele sudice împotriva atacurilor hoardelor. Pentru atingerea acestui țel, Ivan a oferit moșii nobililor în schimbul obligațiilor militare. Acest sistem de acordare al moșiilor boierilor războinici a fost cel care a creat baza unei extrem de puternice armate de cavaleriști. În timpul conflictului cu Pskovul, călugărul Filofei i-a scris o scrisoare lui Ivan al III
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
să întreprindă toate măsurile care se impun pentru aplicarea în cel mai scurt timp posibil a hotărârii judecătorești din 29 ianuarie 1998 a Curții de Apel Cluj. În istoria recentă a localității s-a remarcat personalitatea lui Vasile Deac zis "Moșu", care a condus comuna Bogdan Vodă timp de 3 decenii, trecând prin multe evenimente și schimbări, inclusiv cele din 1989. Figură sobră și plină de înțelepciune, amintind de "sfatul bătrânilor" cel din vremurile de demult, el va lăsa moștenire noilor
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,59%), dar există și minorități de greco-catolici (3,15%) și adventiști de ziua a șaptea (2,46%). Pentru 2,87% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Vasile Deac Moșu (n. 1929), primar al comunei și susținător al proiectului de realizarea a unei statui care să-l înfățișeze pe voievodul Bogdan. Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” datată la 1718 - a fost declarată Monument istoric prin Legea nr. 5
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
mănăstire domnească, cea mai veche biserică de zid din Maramureș, în lunca Izei langă biserica din lemn care a fost folosită de credincioșii comunei în vremea cînd biserica cea nouă era în construcție. Casa de lemn a lui Deac Vasile ""Moșu"", monument etnografic, atât exteriorul cât și interiorul păstrând toate caracteristicile arhaice ale spațiului de locuire tradițional Grupul statuar Bogdan Voievod, opera sculptorului maramureșan Ioan Marchiș. Monumentul a fost inaugurat la 29 iunie 2008 de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
Cloșani o regiune conservatoare din punctul de vedere al păstrării peste timp a folclorului autentic. În Șovarna, foarte bine păstrate sunt obiceiurile legate de momentele esențiale din viața omului: nașterea, nunta, moartea. Amintim în acest sens: “punerea ursătorilor” sau “ploconul moșilor”, în legătură cu nașterea; pețitul, logodna, chemarea, bărbieritul mirelui, bradul, schimburile de daruri, ”orația mare”, “orația darurilor”, “iertăciunile”, “cântecele de despărțire”, “dezvelitul miresii” și multe altele, în legătură cu nunta; “cântatul mortului” (jeluirea), Cântecul Zorilor(“Zorile”), Cântecul bradului (“Zorile bradului”), “statul”, toiagul, priveghiul, “podurile
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]
-
de lucru sînt similare ceramicii dacice. Însă cuptorul în care ceramică se arde, datînd din anii 1700, se leagă de tipul cuptoarelor române. Ceramică de Săcel s-a produs într-o multitudine de forme: ulcioare, oale pentru lapte, ulcele pentru moși, strecurători, tigăițe cu trei picioare, oale la găluște, blide, fideaua. Acestea erau lustruite cu piatră efectul decorativ fiind dat de vărgile în zig-zag și liniile vălurite, de culoare bruna obținută prin pisarea unui anume fel de piatră, si pictate cu
Săcel, Maramureș () [Corola-website/Science/301592_a_302921]
-
unor clădiri particulare sau obștești, s-a găsit un număr mare de unelte, arme, obiecte din piatră (la biserica din satul Topolița), os, ceramică. În vechi documente românești s-au găsit adesea oameni cu numele de Grumăzescu sau Grumaz, precum și moșii, vai, ape, păduri, având acest nume sau derivate ale sale. Astfel, Ion Grumeza - staroste de Cernăuți este menționat la 12 iulie 1499; Ion Grumezea - vornic în Țara de Sus apare la 26 martie 1574; Ștefan Grumezea la 24 martie 1697
Netezi, Neamț () [Corola-website/Science/301655_a_302984]
-
indicat de altfel și de N. Iorga în „Moșnenii de pe Varbilău și de pe Valea Buzăului” (Acad. Rom., Memoriile secțiunii istorice, seria III, tom. XII, mem. 14, ședința din 23 oct. 1931), unde consemna că locuitorii acestei așezări „Ștefeștii, (sunt) urmașii moșului Ștefu” (p. 209). Acest Ștef, Ștefu(l) sau Ștefa apare menționat și în DOR (p. 154-155), iar Șteful, ca nume de botez, este specificat și în „Pomelnicul Mănăstirii Bistrița”, publicat de Damian P. Bogdan prin 1941. Comuna Ștefești se află
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]