16,850 matches
-
că ne aflăm în plină adolescență a exercițiului cetățeniei. Oricine se va mai orienta spre virtuțile apreciate în trecut greșește și este politic falimentar. Oricine va merge în următorii cinci ani spre strategia câștigătoare actual va pierde evoluția următoare către tinerețea civică: dinamism, competiție, pragmatism, orientare spre proiecte fezabile, judecarea după rezultate. Se va afla într-un retard semnificativ față de stadiul evoluției electoratului. A doua veste bună este aceea că electoratul este mult mai puțin misogin și începe să crediteze la
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
notă de subsol: Marian Bănică mi-a fost masterand, l-am încurajat să plece, dar nu ca să „scap de el”. Are ore în facultate încă din această toamnă (exact după sosirea în țară). Polemizează cu mine fiindcă așa face din „tinerețe” și fiindcă așa le cer studenților: să evalueze critic ceea ce spun, scriu și fac, exact cum procedez și eu cu ei. La Facultatea de Științe Politice din SNSPA oamenii sunt toți nou-veniți în domeniu (aceasta este o mare ușurare: nu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Teoctist avea trupul plin și fața limpede, ca și sentimentele lui. Îi plăcea să-și amintească. În verile copilăriei se urca într-un cireș, în sân cu o mămăligă, și cobora numai când era sătul. Se înduioșa gândindu-se la tinerețele sale de la mănăstirea Vorona unde mânca supă de raci și o plimba pe iaz cu barca pe dama de companie a principesei Sturza. Pentru frumusețea aceea a plecat starețul pe jos, din mănăstire până la Botoșani, cu barba băgată sub mantie
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
dispăruse, avea o sensibilitate ce făcea din dumneaei un specimen ciudat. Deși figura îi era mai degrabă comună, duduia Sofica apărea parcă din cărțile lui Turgheniev. Logodna ei cu un individ bețiv și cartofor o dezamăgise în asemenea măsură în tinerețe încât părerea proastă și-a extins-o asupra întregii tagme bărbătești. Excepție făcea doar pișicherul de frate-său, părintele Teoctist însuși, față de care nutrea o desăvârșită admirație și o nemaipomenită duioșie. Ceea ce o caracteriza pe Sofica era naivitatea. Pe un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a rămas însă iremediabil pierdut. În durerea sa Sofia Stupcanu și-a vândut pământul și întreaga moștenire. Între cântăreții neamului ei duduia Sofica a avut cea mai frumoasă voce. Cânta orice, de la operă la romanțele ce se potriveau cu o tinerețe și o lume din care mai supraviețuia amintirea tabietului cu cafeluță și cu flori în vaza de pe masă. Vestita corală „Doina” din Dolhasca se sprijinea pe vocea dumneaei. Fiind singură, în 1944, duduia Sofica n-a plecat în refugiu. Amestecată
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe care l-a trimis la o alegere de deputați: „Tovarășul moș Gheorghe Costan, mâine dimineață veți fi la școală pentru vot. Să ne ținem tare și să reușim!” Rezultatul final oricum fiind unanimitatea, biletul avea fără îndoială umor. În tinerețe, învățătorul Al. P. Arșinel ieșise, într-o noapte, împreună cu predecesorul său, Ionel Timofte, de la o „băută”. Era lună plină iar pe șosea se vedea ca ziua. La un moment dat, Timofte s-a oprit în fața stâlpului de telegraf și l-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de acest gen. La București, rând pe rând, au plecat Titu Maiorescu, devenit om politic, Eminescu ce începuse să facă jurnalistică, Convorbirile care, în privința calității, au scăzut. La fel avea să pățească mai târziu Viața Românească. Însuși Sadoveanu care, în tinerețe, fugise, din București la Fălticeni, mutându-se apoi în Iași, a ajuns în cele din urmă din nou în capitala care, dacă nu l-a consacrat ca 58 scriitor, i-a pus în schimb pe cap o coroană politică ce
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și Ion Codru Drăgușanu înscrisese pagini cu totul remarcabile în literatura noastră. Abia întors de la Paris, Ralea a înlăturat de la catedră pe bunul dar mediocrul profesor Fedeleș, un filozof fără operă dar foarte iubit de studenți. La vârsta aceea a tinereții, Ralea lăsa impresia de superficialitate. Și-a continuat cariera de arivist, înlocuindu-l pe Ibrăileanu la Viața Românească și făcând politică oportunistă. În cele din urmă a ajuns ministru. N-a ezitat, după război, el, moșierul care trăsese cale ferată
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Profesorul devenea un actor, unic interpret al istoriei pe care o evoca. Apela la judecata elevilor, punându-le întrebări de genul: „De ce voivodului Mircea care, în fresce, apare doar matur iar în clipa bătăliei de la Rovine se afla în plină tinerețe, i s-a spus totuși «Mircea cel Bătrân»”? Neașteptat, dar unul dintre școlari a găsit răspunsul: voivodul era primul din seria domnitorilor care a purtat acest nume; de aceea a devenit „ăl Bătrân”. Dându-i dreptate, profesorul i-a acordat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
185 Dar nu s-a oprit numai la poezie, ci a avut și creații în proză: Năluciri și realitate, Elena, Dracul și săracul, Buimăcel sau Câteva cruci fără voie, articole de actualitate diversă și altele. „Nedepășind nivelul unor «păcate ale tinereții», probele în domeniul beletristicii au avut, totuși, pentru autorul lor nu puțină importanță”, deoarece acestea i-au format coerența stilului și deprinderea unei exprimări persuasive. Poezia Nour și chin publicată în ziarul „Sentinela”, în octombrie 1898 Mai târziu, pe când era
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și era deosebit de mândru. Noua funcție l-a schimbat mult. Viața sa depindea de locomotivă. Îi apărea și în visele sale, unele fiind premonițiale și îi anticipau unele evenimente mai bune sau mai puțin bune. Era priceput la toate. În tinerețea sa a lucrat și ca teslar. Cu mâinile sale a zidit o casă frumoasă pentru sora mai mică, Maria, apoi a stricat casa veche și a făcut una nouă pentru ei. Maria era căsătorită; ea a rămas cu părinții. Avea
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Iar acolo, unde Adigele se învălătucește șerpuit, iată biserica mea dragă Santo Stefano. Ce amintiri frumoase am în minte și în suflet despre primii mei 7 ani de preoție!». Rămâne o clipă tăcut, în tăcere, ca și cum ar fi răsfoit paginile tinereții sale prin jurnalul său imaginar. Apoi, cu o voce ușor alterată, suspină: «Toți mă îndrăgeau foarte mult!». Își scoate ochelarii obscuri, își freacă ochii de câteva ori și, murmurând ca pentru el, continuă: «Oh, pe atunci, nu mă gândeam nicidecum
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
precum și a opiniei persoanelor înțelepte înainte de a lua decizii serioase, dar aceasta nu era din lipsa capacității ori a voinței de acțiune. Probabil, caracterul său energic a fost atins și mortificat de sedimentări și frustrări trăite în copilărie și în tinerețe, din partea celui care știa să aprecieze numai puterea, agresivitatea, îndrăzneala, versatilitatea inteligenței, metodologia în aplicarea învățării, randamentul constant. Forțe externe au provocat crăpături, indecizii, nesiguranțe în caracterul său, dar el a reușit să le depășească cu încrederea și ascultarea față de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
reevoca astfel imaginea lui don Adami, mort la 19 martie 1968: «Pentru toți preoții diecezei doar numele de don Luigi Adami are puterea fascinantă de a recrea un ambient și de a face să se retrăiască timpurile dintotdeauna frumoase ale tinereții. Chiar și a seminarului și a orelor de școală, parfumate de cretă, de matematică și de geografie. Avea idei clare. Dragoste sinceră pentru școală. Privirea orientată constant dincolo de zidurile Veronei istorice. Don Adami a simțit școala ca pe una dintre
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pe 11 noiembrie 1882. A frecventat gimnaziul la școlile de stat și liceul clasic la seminarul diecezan. În același seminar a studiat și teologia. Un amic și confident de-al lui, don Luigi Perazzani, a trasat un profil detaliat al tinereții sale: «Don Diodato era de natură foarte vivace, aproape de neoprit. Din acest motiv își neglija îndatoririle specifice de creștin și de student. Îi venea ușor să prospecteze și să realizeze activități îndrăznețe care s-au înmulțit odată cu vârsta; mai târziu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
urgentă reconstruirea materială și morală a Abației. Diferite probleme preocupau comunitatea; lipsa pâinii, a paturilor, a ferestrelor, a veșmintelor de îmbrăcăminte, a cărților de școală... în fine, nu mai era nimic. Dar, Besozzi, care a fost totdeauna un pionier în tinerețe, a demonstrat spirit de inițiativă chiar și la acea vârstă venerabilă. Venea din ambiente pline de viață, de cultură și de lupte sindicale; iar aici s-a adaptat să trăiască cu umilință într-o chilie sărăcăcioasă și se mulțumea de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să-i viziteze în casele de îngrijire, în ciuda neplăcerilor pe care trebuia să le suporte datorită sănătății sale precare. Și-i apropia continuu cu delicatețe și discreție, pentru ca acești bolnavi să nu se simtă umiliți. «Dragii mei bolnavi» « Încă din tinerețea mea, bolnavii au fost neîncetat pupila ochilor mei, iar frumoasa operă providențială a apostolatului celor bolnavi a avut neîntrerupt în inima mea un loc privilegiat». Don Giovanni Calabria a cultivat asiduu această vocație specială pentru apostolatul printre cei bolnavi. Domnul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Visarion Puiu, au descoperit o unitate în caritate, înfăptuită deja între catolici și ortodocși, cu mult înainte ca în Biserica lui Cristos să fi intervenit Duhul Sfânt prin Conciliul Vatican II. Sfântul Ioan Calabria și Leopold Mandić Sfântul Leopold, din tinerețe, s-a simțit chemat să promoveze unitatea creștinilor orientali separați cu Biserica catolică. Dar, datorită constituției sale fizice fragile și a unui defect de pronunție, nu a putut să se dedice predicării. Din acest motiv, superiorii l-au destinat să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
assistenziale) și, în fine, Școlile elementare și medii, cu metode și intervenții specializate. Părintele Bardellini a murit la Ponton, pe 24 august 1956. Cauza sa de canonizare e în desfășurare. Părintele Bardellini l-a cunoscut pe don Calabria încă din tinerețe. Avea cu cinci ani mai puțin decât el și au trăit la mică distanță unul de altul. Bardellini a fost atras irezistibil de tânărul Calabria, care se evidenția între toți tinerii cartierului prin zelul său înflăcărat de apostol al bolnavilor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nopții». Iar don Carlo Sempreboni va spune: «Motivul se găsea în condițiile sănătății precare. Suferea de dureri de cap, nopți de vomitare, preocupare pentru inutilitatea vieții sale». La această situație a sănătății psihofizice a contribuit cu certitudine și viața din tinerețe: simțul lui de inferioritate de a se prezenta la școală în haine care nu-i aparțineau; considerația proastă din partea anumitor profesori de-ai lui și, de aici, lipsa de încredere în el însuși; timiditatea excesivă, nesiguranța, nevoia de un îndrumător
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru "întrebările încuietoare" pe care, după ce se documenta bine, le punea erudiților și intelectualilor asupra unor probleme de istorie, arheologie sau poezie (îl detesta pe d'Annunzio). Își exercita cu o conștiință activă rolul de suverană; se pare că din tinerețe avusese ambiția să ajungă regină. Contele Primoli, gentilom încîntător, ce lega Franța de Italia prin apartenența sa la familia Bonaparte, povestea în memoriile sale, din care mi-a citit cîteva pasaje (și care mi s-a spus că au fost
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
trei rînduri de perle mari și valoroase (regele îi oferea unul nou la fiecare aniversare a căsătoriei lor...), pe cap cu diademe sclipitoare peste părul rămas blond (abia în ultimii ani ne-am dat seama că această culoare încă din tinerețe era artificială; în urma unei boli infecțioase la ceafă a trebuit, la ordinul Facultății, să nu mai folosească vopselele periculoase și să revină la culoarea naturală, șaten cenușie, cu trecerea timpului...). În jurul suveranilor se învîrteau prinții de Savoia: contele de Torino
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
roman, Caetani, Ruspoli, Torlonia etc., el personal va vota, angajîndu-i și pe demnitarii curții sale să facă la fel, pentru candidatul de culoarea mai avansată, Nathan (despre care se spunea că este fiul natural al lui Mazzini, care-și trăise tinerețea la Londra, vorbea italiana cu un puternic accent englez și era israelit...). Ales sindic, Nathan a fost astfel primul și singurul primar necatolic al Cetății eterne din fața Vaticanului. ... Anno santo 48, coincizînd cu sosirea mea la Roma, impunea Sfîntului Scaun
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
seul care sfîrîia în niște tigăi mari, nu era lipsită de pitoresc, mai ales datorită numeroaselor evreice (israeliții formau aproape 80% din populație). Marea majoritate dintre ele erau foarte frumoase, cu obrazul ca floarea de camelie talie zveltă în prima tinerețe, înaintea ofensivei obezității provocate de abuzul de dulciuri, friptură de gîscă și de sieste pe divane moi se îmbrăcau cu haine frumoase, viu colorate, fuste de un verde-jad, tunici de catifea brodate cu fir aurit, bonete de mătase peste părul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
l-au obligat pe suveran să-și reducă activitatea. La sfîrșit de 1905, împăratul, încă în putere, nu ceda nici o parte importantă din munca sa nepotului, continuînd să păstreze pe lîngă el în posturile de comandă pe vechii tovarăși din tinerețe, cărora le arăta afecțiune (în măsura în care suveranul, sub platoșa unui egoism bine așezat, putea încerca pentru cineva o adevărată afecțiune...). În fruntea Marelui Stat Major, de exemplu, și în pofida tentativelor Arhiducelui Moștenitor dornic să întinerească Înaltul comandament și să scoată în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]