152,821 matches
-
sau admisă de autoritățile Republicii Moldova, cetățenii acesteia nu sunt toți oficial și depotrivă recunoscuți ca « "Moldoveni" » (cum sunt în dreptul internațional) și nu au, pe planul lingvistic, cultural și identitar, drepturi egale : vorbitorii limbilor rusă și ucrainiană se pot în mod liber referi la cultura, limba și civilizația din Rusia și Ucraina fiind oficial recunoscuți ca etnici « "Ruși" » sau « "Ucrainieni" » (fără a mai pune la socoteală că « "limba de comunicare interetnică" » este cea rusă), pe când vorbitorii limbii băștinașe nu se pot referi
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
cultura, limba și civilizația din Rusia și Ucraina fiind oficial recunoscuți ca etnici « "Ruși" » sau « "Ucrainieni" » (fără a mai pune la socoteală că « "limba de comunicare interetnică" » este cea rusă), pe când vorbitorii limbii băștinașe nu se pot referi în mod liber la cultura, limba și civilizația din România și nu sunt oficial recunoscuți ca etnici « "Români" », denumirea de « "Moldoveni" » fiindu-le aplicată în mod discriminatoriu atât față de minoritățile conlocuitoare din Republica Moldova, cât și față de ceilalți vorbitori ai limbii lor, de peste hotare
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
de noi locuitori. Întreaga zonă va deveni centru major de tranzit pe 2 Culoare Pan Europene pentru calea ferată și autostradă. Structurată ca parteneriat, zona metropolitană va coordona dezvoltarea în ceea ce privește zonele funcționale, rețelele de comunicație și transport, amenajarea tehnologică, timpul liber, reducerea poluării. Datorită exploatării de petrol din zona orașului, încă de timpuriu acesta a devenit un oraș industrial, aici construindu-se în 1856 prima rafinărie din România și una din primele din lume. Deoarece Ploieștiul era principalul producător de petrol
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
Prahova HD. Din 1994, apar în Ploiești atât cotidiane locale, cât și corespondenți pentru publicațiile naționale. Presa locală este reprezentată de: Pe lângă stadioanele Astra și Ilie Oană, Ploieștiul dispune și de alte baze sportive și locuri de petrecere a timpului liber: Sala Sporturilor „Olimpia” (inaugurată în 1972), Parcul Central, Bazinul de înot „Vega”, Patinoarul artificial sau Hipodromul situat la intrarea în oraș (dinspre București). Pe hipodromul din Ploiești au loc curse de trap, însă, oficial, hipodromul nu este funcțional, avand nevoie
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
fost o provincie română după cucerirea Daciei de către Imperiul Român sub conducerea lui Traian în 106 și a durat până în 271, deci un total de 165 de ani. Cum Dacia nu fusese cucerita complet, deseori aveau loc incursiuni ale dacilor liberi cu scopul de a hartui legiunile române din această zonă. De asemenea, au existat și multe revolte împotriva stăpânirii române în interiorul provinciei, astfel că ocupația română nu a fost deloc ușoară. În aproximativ 100 din cei 165 de ani au
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
existat conflicte armate. Provincia română Dacia, după Ptolemeu sau Constantin Giurescu, își avea hotare: spre apus Tisa, spre nord munții Carpați, în sud Dunărea, iar spre răsărit râul Hierosos. Crișana, Muntenia, Maramureș, Bucovina, Basarabia și Moldova erau locuite de dacii liberi. La granițele Daciei a fost liniște cât timp a trait împăratul Traian. După moartea sa (11 august 117) încep năvăliri ale migratorilor și ale dacilor liberi din nord. În perioada stăpânirii române (106 - 271), în provincia cucerita au loc evenimente
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
răsărit râul Hierosos. Crișana, Muntenia, Maramureș, Bucovina, Basarabia și Moldova erau locuite de dacii liberi. La granițele Daciei a fost liniște cât timp a trait împăratul Traian. După moartea sa (11 august 117) încep năvăliri ale migratorilor și ale dacilor liberi din nord. În perioada stăpânirii române (106 - 271), în provincia cucerita au loc evenimente și transformări importante: Coloniile erau locuite de coloni, adică cetățenii români cu toate drepturile. Coloniile au constituit o lovitură grea pentru viața tradițională autohtonă, deoarece pe
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
guvernator numit de Senat și purta titlul de "legatus Auguști pro praetore", fiind de rang consular. Capitala provinciei era Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fondată în 108-110 din ordinul guvernatorului Daciei române, Decimus Terentius Scaurianus. După ce o revoltă autohtonă sprijinită de dacii liberi și sarmați a fost suprimata, împăratul Hadrian a abandonat sudul Moldovei și o parte din Muntenia pentru a se ocupat de reorganizarea provinciei. Din celelalte teritorii ce aparțineau provinciei Moesia Inferioară împreună cu vestul Olteniei, a format provincia Dacia Inferioară, pe când
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
loc o a doua reorganizare, împăratul desprinzând din Dacia Superioară regiunea nordică de cursul superior al Mureșului și de valea Arieșului, formând Dacia Porolissensis cu capitala la Napoca, guvernată de un procurator. Împăratul Antonius Pius a dus războaie cu dacii liberi de la hotarele nordice și estice în 143 și 157-158. Sub Marcus Aurelius, Dacia este din nou reorganizata. Determinat de războaiele cu marcomanii, împăratul a reorganizat Dacia în două rânduri: Toate cel trei provincii erau guvernate de un guvernator ce purta
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
imperial "coronatus Daciarum trium", discutând problemele și nevoile provinciei și formulând plângeri împotriva dregătorilor abuzivi, aducând elogii guvernatorului în funcție și exprimându-și loialitatea față de împărat. Succesorii săi, printre care Maximian Tracus sau Aurelian s-au confruntat cu năvălirile dacilor liberi, sprijiniți de goți. Fostul guvernator al Moesiei și împărat, Decius, a dus războaie cu carpii și goții și a reorganizat provincia, sprijinind orașele din Dacia după expedițiile de jaf ale goților conform inscripției descoperite la Apulum, prin care colonia îi
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
unde se bifurcau, formând o ramură spre Aegyssus și cealaltă spre Noviodonum. Dacii (geții) s-au răsculat de mai multe ori. Prima răscoală începe după moartea lui Traian și începutul domniei succesorului său, împăratul Hadrian. Răscoală a antrenat și dacii liberi și neamurile vecine. Alte două răscoale au avut loc în timpul împăratului Antonius Pius (138 - 161). Cea mai lungă și puternică răscoală a fost între 166 - 175, amenințând la un moment dat capitala Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica. Dacii "liberi" erau
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
dacii liberi și neamurile vecine. Alte două răscoale au avut loc în timpul împăratului Antonius Pius (138 - 161). Cea mai lungă și puternică răscoală a fost între 166 - 175, amenințând la un moment dat capitala Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica. Dacii "liberi" erau geți din Muntenia, carpi în Moldova, costoboci din Carpații Nordici și dacii "mari" din nord-vest ce nu se aflau sub stăpânire română și nu intrau în componență provinciei române Dacia. Dar s-au aflat în diferite sisteme de dependență
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
întrețineau relații dinamice cu Dacia română și imperiul, precum și cu celelalte populații vecine că sarmați, goți și vandali, asimilând elemente de cultura română provinciala. O mare parte trăiau dincolo de limesul nordic, răsăritean și vestic al provinciei române: geto-dacii și tracii liberi septentrionali că biefii, arsietai, carpii și costobocii. Erau cunoscuți pentru acțiunile lor războinice. Dacii din vest sunt atestați în zona Crișanei, Maramureș, până în Slovacia. După anexarea regatului dacic, așezările fortificate de la vest și nord de provincia română sunt abandonate și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
că biefii, arsietai, carpii și costobocii. Erau cunoscuți pentru acțiunile lor războinice. Dacii din vest sunt atestați în zona Crișanei, Maramureș, până în Slovacia. După anexarea regatului dacic, așezările fortificate de la vest și nord de provincia română sunt abandonate și dacii "liberi" se stabilesc în zona colinara și de câmpie. Dacii de vest erau strâmtorați de sarmați, de vandali și de români. Sunt menționați în discursul rostit de retorul Aelius Aruistides, Polyaion și în lucrurile Oracula Sibyllina și Historia Augusta. Eusebiu din
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
sarmați, de vandali și de români. Sunt menționați în discursul rostit de retorul Aelius Aruistides, Polyaion și în lucrurile Oracula Sibyllina și Historia Augusta. Eusebiu din Cezareea amintește triburile dacice aflate în conflict cu Marcus Aurelius la granița dunăreana. Dacii liberi din vest și-au păstrat organizarea politică și militară proprie, conform unei inscripții de la Romă care o menționează pe Zia, fiica unui tarabostes dac, Tiatus. În Historia Augusta scrie că în timpul lui Commodus, triburile de mauri și de daci au
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
coaliție antiromana a populațiilor barbarice de la frontierele Daciei române și Moesiei Inferior, cuprinzând sarmații, marcomanii, geții și dacii. În 170-171, costobocii aliați cu bastarnii și sarmații, au traversat Dunărea, pustiind Moesia, Tracia, Macedonia, ajungând până în Grecia. 18 000 de daci "liberi" au fost primit în Dacia Română, întemeiând orașele Piroboridava și Tamasidava. Carpii erau un trib tracic ce trăia în Moldova, de la Munții Carpați până la Nistru. Sunt menționați la Ephoros. Locuințele lor erau sub forma unor bordeie, fie la suprafață. Nu
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
aur din minele de aur din Munții Apuseni, prin galerii și puțuri, se obținea aur și din nisipul râurilor, prin spălare. Minele de aur erau exploatate direct de către statul român fiind o proprietate imperiala. În galerii lucrau sclavi și oameni liberi. Din Dalmatia au venit chiar specialiști în minerit pentru a exploata Baia de Criș, Brad, Baia de Arieș, centrul lor fiind la Alburnus Maior-Roșia Montană. Administrația minelor de aur avea sediu la Ampelum-Zlatna, condusă de un procurator aurarium, ajutat de
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
diferită într-una singură. Este răspândit cultul lui Iupiter Dolichenus, divinitate sincretica născută din contopirea românului Iuppiter cu semiticul Baal din orașul Doliche din Asia Mică. Sunt adorate divinități neromane cu nume române ("interpretatio română"), ca Diana Augusta, Hercules Invictus, Liber și Libera. Era răspândit cultul cavalerilor danubieni, divinități iliro-traco-dace. De asemenea, era venerat cultul lui Augustus și al împăratului aflat la domnie. La Ulpia Traiana a fost descoperit un palat al ordinului religios-politic al Augustalilor. Erau construite clădiri tipice arhitecturii
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
avut o durată cronologică destul de mare și o răspândire teritorială foarte largă. Timpul romanizării cuprinde perioada dintre sec. II-I a.Chr. și sec. IV-V p. Chr., iar spațiul romanizării include întregul teritoriu al Daciei istorice, inclusiv regiunile dacilor liberi și jumătatea de nord a Traciei balcanice. Premisele romanizării. Romanizarea traco-geto-dacilor a avut la baza un șir de premise favorabile, printre care se evidențiază: originea comună, indo-europeană, a traco-geto-dacilor și a românilor; includerea traco-geto-dacilor în sistemul relațiilor de tip antic
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
colonizarea română, armata română, instituția cetățeniei române, dreptul român, sistem administrativ provinciala, cultele religioase române, religia creștină, căsătoriile mixte daco-romane, educația de tip român, valorile culturale și morale române, urbanizarea, așezările rurale române, relațiile economico-comerciale, sistemele de alianțe cu dacii liberi, limesul dacic etc. Factorii hotărâtori ai romanizării au fost limba latină și creștinismul. Etapele romanizării. Procesul romanizării s-a desfășurat în trei etape de bază: etapă preliminară din sec.II-I a.Chr. - 106 p. Chr., etapă decisivă din perioadei
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
275 până la definitivarea procesului de formare a comunității daco-romane în sec. V. Procesul romanizării geto-dacilor. În procesul romanizării a fost antrenat tot spațiul geto-dacic, atât regiunile incluse în cadrul provinciilor române (Dacia, Moesia Inferior, Scithia Minor, etc.) cât și regiunile dacilor liberi, rămase în afara limesului român. Orașele din provinciile dunărene (Ulpia Traiana, Apullum, Napoca, Potaisa, Drobeta, Dierna, Tropaeum Traiani, Noviodunum, etc.) erau cele mai efective nuclee de iradiere a romanizării române, constituind rețele închegate și bine organizate. În cadrul orașelor române erau concentrate
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
unul dintre cele mai efective instrumente ale romanizării, dat fiind că titlul de cetățean al Romei deschidea numeroase drepturi de ordin social, economic, politic etc. Semnarea de către împăratul Caracala a decretului din anul 212 privind acordarea cetățeniei române tuturor oamenilor liberi din imperiul român, inclusiv populației dacice a reprezentat un eveniment crucial pentru procesul de romanizare a populației autohtone din Dacia. Cel mai important factor a romanizării geto-dacilor din perioada de după anul 275 a fost religia creștină, care pătrunde la nordul
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
și preluată de către traco-geto-daci. Civilizația veche românească purta un caracter profund rural. În comparație cu civilizațiile agro-urbane din Europa Occidentală, civilizația veche românească s-a constituit că o civilizație pur agrara, o civilizație țărăneasca, o civilizație a obștilor sătești alcătuite din țărani liberi, care au format uniuni de obști, sau țări, care au constituit nucleele viitoarelor state medievale românești. Surse. - Rufius Festus a scris în anul 372 A.D. despre situația din Dacia post-romană în lucrarea să Scurtă istorie a poporului român; - Menționarea românilor
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
și independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernământ a statului român este republică . Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor — legislativă, executivă și judecătorească — în cadrul unei democrații constituționale. Președintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. În urma amendamentelor din 2003, mandatul de președinte a fost prelungit de la 4 la 5 ani. Președintele numește primul-ministru, care la rândul său numește Guvernul. În timp ce șeful statului își are reședința la Palatul Cotroceni, primul-ministru împreună cu Guvernul își desfășoară activitatea
Politica României () [Corola-website/Science/296708_a_298037]
-
lungul timpului, pe teritoriul Slatinei, au fost recoltate descoperiri romane, cum ar fi: arme, statuete, iar în așezarea de pe Valea Sopotului au apărut și resturile unei fundații construită din cărămizi romane. Acestea sunt mărturii ce susțin puternica romanizare a dacilor liberi dintre limesuri (alutan și transalutan). În anul 1874, în împrejurimile Slatinei a fost scos la iveală un important tezaur monetar roman, compus din 2250 denari, ce cuprindea emisiuni începând de la Galba (68-69) până la Commodus (180-192), iar la poalele Grădiștei a
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]