15,099 matches
-
o mare înălțime, am văzut o femeie cu părul alb, îmbrăcată cu o rochie foarte simplă de saten deschis la culoare, o femeie așezată pe jos în inima necuprinsului care se întinde de la Marea Neagră până în Mongolia și se numește „stepă”. Bunica mea... O vedeam de la distanța inexplicabilă pe care o luasem în ajun drept un fel de iluzie optică datorată tensiunii mele nervoase. Ghiceam parcă amețitoarea dezrădăcinare pe care trebuia să o simtă adesea Charlotte: o dezrădăcinare aproape cosmică. Ea era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
părut mai întâi neverosimilă. În Rusia de atunci, orice femeie trecută de cincizeci de ani se transforma în „băbuță” - o ființă căreia ar fi fost absurd să-i atribui femininate și, cu atât mai mult, frumusețe. Cât despre a afirma: „Bunica mea e frumoasă”... Și, totuși, Charlotte, care trebuie să fi avut pe atunci șaizeci și patru sau șaizeci și cinci de ani, era frumoasă. Instalându-se în partea de jos a malului povârnit și nisipos al Sumrei, citea sub crengile sălciilor, care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
singurătatea ei. În ziua aceea, culcat pe taluz, o ascultam vorbind despre cartea pe care o aducea cu ea în plimbările noastre. De când avusesem acel lapsus, nu mă mai puteam opri să observ, tot urmărind conversația, felul în care mânuia bunica franceza. Comparam limba ei cu a autorilor pe care îi citeam, cu a rarelor ziare franțuzești care pătrundeau în țara noastră. Cunoșteam toate particularitățile francezei sale, expresiile preferate, sintaxa personală, vocabularul ei și chiar patina timpului pe care o purtau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îndată după plecarea mea, pentru un an întreg, înlocuită de rusă, de foșnetul paginilor, de liniște. Și mi-am închipuit-o pe Charlotte, singură, mergând pe străzile întunecoase din Saranza îngropată sub zăpadă... A doua zi, am văzut-o pe bunica vorbind cu Gavrilici, bețivul și scandalagiul din curtea noastră. Banca băbuțelor era goală - probabil le alungase apariția lui. Copiii se ascundeau pe după plopi. Locatarii, la ferestre, urmăreau cu interes scena: franțuzoaica asta ciudată, care îndrăznea să se apropie de monstru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din curtea noastră. Banca băbuțelor era goală - probabil le alungase apariția lui. Copiii se ascundeau pe după plopi. Locatarii, la ferestre, urmăreau cu interes scena: franțuzoaica asta ciudată, care îndrăznea să se apropie de monstru. Iarăși m-am gândit la singurătatea bunicii. Am simțit înțepături mărunte în pleoape. „Asta-i viața ei. Curtea asta, bețivanul ăsta de Gavrilici, enorma izbă neagră din față, cu toate familiile îngrămădite unele peste altele...” A intrat Charlotte, gâfâind puțin, dar zâmbind, cu ochii încețoșați de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
priveam pe Charlotte, care urca pe mal să se așeze la locul ei preferat, sub sălcii, și repetam în sinea mea ca pe o evidență luminoasă: „Nu, toate clipele astea nu vor dispărea niciodată...” Când m-am dus lângă ea, bunica a ridicat ochii și mi-a spus: - Știi, azi dimineață am copiat pentru tine două traduceri diferite ale unui sonet de Baudelaire. Ascultă, am să-ți citesc. O să te amuze... Gândindu-mă că avea să fie vorba despre una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
următoarea prezență feminină: Quand, les deux yeux fermés, en un soir chaud d’automne, Je respire l’odeur de ton sein chaleureux, Je vois se dérouler des rivages heureux Qu’éblouissent les feux d’un soleil monotone...1 - Vezi - continua bunica într-un amestec de rusă și de franceză, căci trebuia să citeze textele traducerilor -, la Brusov primul vers dă asta: Într-o seară de toamnă, cu ochii închiși... etc. La Balmont: Când, închizând ochii, într-o seară de vară sufocantă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
văzută altfel. Ajutând-o pe Charlotte să coboare, am încercat să definesc acel „altfel”. Da, pentru a vedea acea altă planetă, trebuia să te porți într-un fel deosebit. Dar cum? - Hai să mergem să mâncăm ceva, mi-a spus bunica, smulgându-mă din gândurile mele, și s-a îndreptat spre restaurantul plasat într-una din aripile gării. Sala era goală, mesele - fără tacâmuri. Ne-am instalat lângă fereastra deschisă, pe care se vedea o piață mărginită de copaci. Pe fațadele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
schimb de informații după concediu: - Vai, dar ce târg nenorocit e Saranza asta! Mulțumită dumneavoastră am descoperit Rusia profundă, ha, ha! Și toate străzile acelea care duc în stepă. Și stepa, care nu se sfârșește nicăieri... O duce foarte bine bunica dumneavoastră, nu vă neliniștiți. Da, este încă foarte activă. Când am sosit nu era acolo. Vecina ei mi-a spus că participa la o ședință. Locuitorii imobilului ei au creat un comitet de sprijin sau așa ceva, pentru a salva o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că participa la o ședință. Locuitorii imobilului ei au creat un comitet de sprijin sau așa ceva, pentru a salva o izbă veche din curtea lor, pe care vor s-o demoleze, o clădire enormă, veche de două secole. Și, deci, bunica dumneavoastră... Nu, n-am văzut-o, eram între două trenuri, iar seara trebuia să ajung cu orice preț la Moscova. Dar am lăsat un bilet... Puteți să mergeți să o vedeți. Acum lasă pe toată lumea să intre. Ha, ha, ha
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-și întrerupsese niciodată cursul lent și discret. De la imaginea vagă a unei femei înveșmântate în negru, care traversa pe jos un oraș de frontieră, visul meu se îndreptase spre o viziune mai realistă. Mă vedeam mergând s-o iau pe bunica de la gară, însoțind-o până la hotelul în care avea să trăiască în timpul șederii ei la Paris. Apoi, o dată încheiată perioada de cea mai neagră mizerie, începusem să-mi imaginez un interior mai confortabil decât o cameră de hotel, unde Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În conversațiile imaginare cu Charlotte redeveneam adolescent. Maximalismul meu juvenil, stins de multă vreme sub evidențele vieții, se deștepta. Iarăși căutam o operă absolută, unică, visam o carte care ar putea, prin frumusețea ei, să refacă lumea. Și auzeam vocea bunicii răspunzându-mi înțelegătoare și zâmbitoare, ca odinioară, la Saranza, pe balconul ei: - Îți mai amintești de apartamentele strâmte din Rusia care gemeau de cărți? Da, cărți pe sub pat, în bucătărie, în antreu, îngrămădite - până în tavan. Și cărți de negăsit, împrumutate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de aprilie... M-am împrumutat cât am putut, am cumpărat mobilă, perdele, covor și toate mărunșurile menajere de care mă lipsisem întotdeauna în vechea mea locuință. De altfel, apartamentul rămânea gol, eu dormeam pe o saltea. Doar viitoarea cameră a bunicii avea acum un aer locuibil. Și, cu cât era mai aproape luna mai, cu atât sporeau inconștiența aceea fericită, nebunia aceea cheltuitoare. Am început să cumpăr de la negustorii de antichități mici obiecte vechi care, potrivit ideii mele, aveau să dea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am continuat lectura distrat, așezându-mă pe o bancă, într-un parc. Acum vedeam că istorisirea Charlottei nu ne privea. Ea transcria, cu scrisul ei fin și precis, viața unei femei. Neatent, probabil că am sărit peste locul în care bunica îmi explica unde se cunoscuseră. De altfel, puțin îmi păsa de asta. Căci viața povestită de ea nu era decât un destin tragic de femeie în plus, unul dintre destinele tragice de pe vremea lui Stalin, care ne răscoleau când eram
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
palpita la hotarul uitării definitive, dăinuind doar prin paginile acelea manuscrise. Dar Charlotte, ea însăși? Am împins ușa. Un curent de aer a mișcat cu un pocnet surd canaturile unei ferestre deschise. M-am dus să o închid în camera bunicii... M-am gândit la viața ei. O viață care lega între ele epoci atât de diferite: începutul secolului, o epocă aproape anarhică, aproape la fel de legendară ca și domnia lui Napoleon, și sfârșitul secolului nostru, sfârșitul mileniului. Toate revoluțiile, războaiele, utopiile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spre ele. Mă gândeam la Însemnările pe care le duceam în rucsac. În seara aceea sau a doua zi, îmi spuneam eu, voi adăuga noul fragment, care îmi venise în minte noaptea. Eram la Saranza, în ultima mea vară la bunica... În ziua aceea, în loc să o luăm pe cărarea care ne ducea prin stepă, Charlotte a pornit pe sub copacii din păduricea înțesată cu material de război, numită de localnici „Stalinka”. O urmasem cu un pas nehotărât: potrivit zvonurilor, în hățișurile din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Este o viță de vie, una adevărată, îmi spusese ea în cele din urmă. - Ah! bine... Dezvăluirea nu îmi sporea curiozitatea. În mintea mea, nu puteam să leg planta aceea modestă de cultul pe care îl nutrea pentru vin patria bunicii mele. Rămăsesem câteva minute în inima Stalinkăi, în fața plantației secrete a Charlottei. Amintindu-mi de vița aceea, am simțit o durere aproape insuportabilă și, totodată, o bucurie profundă. O bucurie care-mi păruse la început rușinoasă. Charlotte murise și, în locul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întrebare: Unde s-a așezat călătorul ? 12. Subliniază forma corectă a cuvintelor : peatră - piatră coase - cuase ed - ied mel - miel eu - ieu poezie - poiezie 13. Barează cuvântul nepotrivit : Vacanța mare sa /s-a terminat. Laura sa/s-a întors de la bunici. Sora sa/s-a va deveni școlăriță. Ea sa/s-a pregătit cu grijă. Se gândește cu bucurie la prima sa/s-a carte, abecedarul. O va primi în prima sa/s-a zi de școală. 56 14. Pune în locul
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
fost și acolo așa... n-ar mai fi existat Madame de Sévigné... Doamna de Staël... George Sand..." 77. Mai puțin pretențioasă, dar la fel de încrezătoare în virtuțile de intelectual autentic este Fraga, personaj din piesa lui N. D. Cocea, Pe când era bunica fată mare. Frumoasa curtată de politicieni iluștri își amintește un episod neplăcut din tinerețe, când a fost insultată de un tânăr căruia se străduise să-i compună o poezie, pe care nesăbuitul i-a arătat-o publicată "fraudulos" într-o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gradate din punct de vedere dramatic. Din suita de reprezentări ale temei politicului, dintre care am precizat contribuțiile lui Liviu Rebreanu și Tudor Mușatescu, la care trebuie adăugate și piese precum Ultima oră, de Mihail Sebastian, Competența și Pe când era bunica fată mare de N. D. Cocea, Zile vesele, după război, de Mihail Sadoveanu, Schimbarea la față este, fără tăgadă, o replică, deși neviabilă, dată viziunii caragialești. Așa cum observam în capitolul anterior, deosebirile fundamentale vizează domeniul tipologiei, dar și rezolvarea conflictului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
căutându-și hrana, pe când sub cerul lânos cârduri lungi de corbi fac manevre prevestitoare de vitejii... Peste tot se întinde lințoiul de omăt, iar pe străzile 6 parcă dispărute sub zăpadă se văd mișcându-se încet sănii, ca-n poveștile bunicilor de odinioară. Mă învârt în casă fără rost, de colo colo. Încerc să răsfoiesc o carte, dar rândurile îmi joacă pe dinaintea ochilor, fără să le percep miezul. Fereastra, ochiul dumnezeirii, mă atrage ca un magnet, iarăși și iarăși... Vreau să
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nervii sunt gata să cedeze presiunilor ca Într-un cazan forfotind cu aburi. Dis-de-dimineață, avionul aterizează cu bine pe aeroportul din Brisbane (Australia). Am ajuns la un alt capăt al lumii. Departe, departe, hăt departe!!! ca-n povestea de pe vremea bunicilor, cu feți-frumoși și zâne, zmeii Înaripați ce treceau peste nouă mări și nouă țări! Dimineața devreme, În jurul orei 5, ajungem la Brisbane, și de aici Încep peripețiile...Avalanșa de pasageri este deosebit de mare, Aeroportul Internațional din Brisbane fiind un loc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
s a fi dat după regina Spaniei, la sugestia baronului Ferdinand von Mueller, sponsorul lui Giles, dar nu exista nici o persoană cu acest nume În casa regală spaniolă, așa că problema s-a mutat la marea ducesă Olga Constantinova a Rusiei, bunica actualului duce de Edinburgh. Misterul a fost elucidat În 1981, când o pagină datată 14 aprilie 1873 a Arhivelor Statului din Stuttgart a dezvăluit adevărata identitate a reginei Olga. William Gosse a vizitat monumentul cam În aceeași perioadă (Descoperiți minunile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sa mai rărit, doar firmele multicolore și incitante invită pe cei petrecăreți la continuarea dezmățului nopții. Cei mai mulți, adunați la casele lor, după o zi de muncă, se pregătesc de culcare. Pe cerul Înstelat, luna părea cât un bostan din grădina bunicilor, surâzând creaturilor fantomatice ale nopții, precum o fecioară În pragul primei iubiri, cu flori de iasomie În pletele fluturânde de adierea unui vânticel șăgalnic; toate lucrurile păreau poleite de serafice raze de heruviMi, chiar și zbuciumata Întindere de apă devenise
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sunt primitive, rezultatele prelucrării sunt apreciabile. Ceea ce remarcăm imediat este ordinea și curățenia dintr-o astfel de așezare, fiecare dintre locuitori cunoscându-și atribuțiile, respectând ierarhia și tradițiile religioase. Locuințele tradiționale, de formă dreptunghiulară, servesc pentru familia lărgită (părinți, copii, bunici, rude apropiate), 452 fiind divizate În patru părți distincte, care se respectă și astăzi. Pe portalul frumos sculptat În două părți este prinsă o plăcuță cu menționarea numărului persoanelor din acea casă. După ce treci pragul porții, În partea de nord
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]