15,083 matches
-
de Joasă Presiune; unde acum este un spațiu liber, unde exista expoziții temporare și unde înca se mai pot observa conductele de aburi și buncarele pentru cărbune de la vechiile cazane care acum sunt dezmontate. De aici se intră în Sala Cazanelor , în vechea clădire a Cazanelor de Inaltă Presiune;unde prin forma lor impresionantă, vizitatorii pot observa patru cazane mari de aproximativ 30 de metri înăltime, panouri de control, circuite de aer și combustibil, ventilatoare, etc. Exista cazanul nr.15, care
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
este un spațiu liber, unde exista expoziții temporare și unde înca se mai pot observa conductele de aburi și buncarele pentru cărbune de la vechiile cazane care acum sunt dezmontate. De aici se intră în Sala Cazanelor , în vechea clădire a Cazanelor de Inaltă Presiune;unde prin forma lor impresionantă, vizitatorii pot observa patru cazane mari de aproximativ 30 de metri înăltime, panouri de control, circuite de aer și combustibil, ventilatoare, etc. Exista cazanul nr.15, care a fost modificat să permită
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
pot observa conductele de aburi și buncarele pentru cărbune de la vechiile cazane care acum sunt dezmontate. De aici se intră în Sala Cazanelor , în vechea clădire a Cazanelor de Inaltă Presiune;unde prin forma lor impresionantă, vizitatorii pot observa patru cazane mari de aproximativ 30 de metri înăltime, panouri de control, circuite de aer și combustibil, ventilatoare, etc. Exista cazanul nr.15, care a fost modificat să permită accesul vizitatorilor în interior și să se poata vedea structura și componentele interne
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
intră în Sala Cazanelor , în vechea clădire a Cazanelor de Inaltă Presiune;unde prin forma lor impresionantă, vizitatorii pot observa patru cazane mari de aproximativ 30 de metri înăltime, panouri de control, circuite de aer și combustibil, ventilatoare, etc. Exista cazanul nr.15, care a fost modificat să permită accesul vizitatorilor în interior și să se poata vedea structura și componentele interne (banda rulanta de fier, peretii Bailey, arzătoarele de combustibil, tuburile de încălzire a apei, etc.). Pe lânga cazane, în
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
Exista cazanul nr.15, care a fost modificat să permită accesul vizitatorilor în interior și să se poata vedea structura și componentele interne (banda rulanta de fier, peretii Bailey, arzătoarele de combustibil, tuburile de încălzire a apei, etc.). Pe lânga cazane, în acest spațiu amplu, deasemenea este dat să se cunoască istoria de construire a Centralei Tejo și o abordare inițială a condițiilor de lucru dificile ale muncitorilor săi. La parter este situată Sala Cenusarelor, zona unde era colectată cenusa de la
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
pentru ca toți să poată utiliza energia lor și cunoștințele acumulate. Ieșim din sala de experiențe și intrăm în Sala de Apă. În acest spațiu și în următoarea, Sala de Mașini, discursul muzeologic, este din nou egal ca și cel de la cazane, fiind perceput prin tuburile vopsite în diferite culori care trec printre mașini, prin pereți sau prin tavan. Fiecare culoare are propria corespondența în conformitate cu tipul de fluid care a circulat pe acolo: abur uscat, abur umed, apă, etc. Revenind la Sala
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
prin tavan. Fiecare culoare are propria corespondența în conformitate cu tipul de fluid care a circulat pe acolo: abur uscat, abur umed, apă, etc. Revenind la Sala de Apă, prezintă procesul de tratare a apei pentru a fi folosită în continuare în cazane. Mașinile pe care le putem observa, sunt electropompe, depanatoare, filtre sau distilatori din anii 40, al secolului XX. Imediat dupa această sală, este Sala Condensatoarelor, loc unde sunt expuse condensatoarele pentru răcirea aburului, precum și pompele ce permit canalizarea apei din
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
care pot demonstra, prin restaurare și conservare, precum și prin dobândirea, conservarea și inventarierea de piese noi, provenind de la instalațiile din întreaga țara, sau din donații particulare. În prezent, muzeul găzduiește o mare cantitate de bunuri mobile expuse, cum ar fi: Cazane, turboalternatoare și condensatoare din anii 1930-1950, și a bunurilor din colecție, cum ar fi piese si echipamente care acoperă perioada de la sfârșitul secolului al XIX-lea, până în ziua de azi. Iese în evidență colecția de electrodomestice, mașini electrice, piese și
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
care au trecut prin mai multe faze de construcție și producție. Primitiva Centrală Tejo, ale cărei clădiri acum nu mai există,a fost construită în anul 1909 și a funcționat până în anul 1921. În 1914, au început lucrările clădirilor pentru cazanele de mică presiune și ale sălii de mașini, care mai târziu au fost prelungite de mai multe ori. În cele din urmă, în 1941 a avut loc costruirea clădirii pentru cazanele de mare presiune, corpul de mare anvergură al centralei
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
anul 1921. În 1914, au început lucrările clădirilor pentru cazanele de mică presiune și ale sălii de mașini, care mai târziu au fost prelungite de mai multe ori. În cele din urmă, în 1941 a avut loc costruirea clădirii pentru cazanele de mare presiune, corpul de mare anvergură al centralei, care a fost extins în anul 1951, cu adăugarea unui alt cazan. Deși a funcționat pentru ultima dată în anul 1972, închiderea oficială a acesteia a fost în anul 1975, rămânând
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
au fost prelungite de mai multe ori. În cele din urmă, în 1941 a avut loc costruirea clădirii pentru cazanele de mare presiune, corpul de mare anvergură al centralei, care a fost extins în anul 1951, cu adăugarea unui alt cazan. Deși a funcționat pentru ultima dată în anul 1972, închiderea oficială a acesteia a fost în anul 1975, rămânând o mărturie de un patrimoniu arheologic industrial de mare importanță pentru orașul Lisabona. Din acest motiv, a fost clasificată ca Imobil
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
urmă, Ferdinand Touzet, a fost un discipol al lui Gustave Eiffel). În decursul anilor, mașinăriile au fost modificate pentru a mării puterea centralei și, în anul 1912, moment în care toate echipamentele au fost instalate, centrala dispunea de cincisprezece mici cazane Belleville și cinci generatoare cu o capacitate de 7,75MW. Din anul 1916 și până când a fost dezactivată în anul 1921, a primit vapori de la noile cazane instalate în clădirea actuală de joasă presiune fiind dezactivată,demontată și folosită ca
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
moment în care toate echipamentele au fost instalate, centrala dispunea de cincisprezece mici cazane Belleville și cinci generatoare cu o capacitate de 7,75MW. Din anul 1916 și până când a fost dezactivată în anul 1921, a primit vapori de la noile cazane instalate în clădirea actuală de joasă presiune fiind dezactivată,demontată și folosită ca depozite și ateliere de lucru începând de la acea dată și până în anul 1938, moment în care a fost demolată pentru a se construii clădirea pentru cazanele de
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
noile cazane instalate în clădirea actuală de joasă presiune fiind dezactivată,demontată și folosită ca depozite și ateliere de lucru începând de la acea dată și până în anul 1938, moment în care a fost demolată pentru a se construii clădirea pentru cazanele de mare presiune. Instalațiile de joasă presiune au început să fie construite în anul 1914 și au fost finalizate în anul 1930, având trei faze de construire de mare importanță. Prima (1914-1921) cuprinde construirea a două instalații industriale pentru cazane
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
cazanele de mare presiune. Instalațiile de joasă presiune au început să fie construite în anul 1914 și au fost finalizate în anul 1930, având trei faze de construire de mare importanță. Prima (1914-1921) cuprinde construirea a două instalații industriale pentru cazane, sala mașinilor pentru alternatoare și pentru substație. A doua etapă (1914-1928) corespunde cu prima extindere a sălii pentru cazane cu o nouă instalație longitudinală, cu achiziționarea de un nou generator, cu construirea de un distribuitor de cărbune și cu pilonii
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
finalizate în anul 1930, având trei faze de construire de mare importanță. Prima (1914-1921) cuprinde construirea a două instalații industriale pentru cazane, sala mașinilor pentru alternatoare și pentru substație. A doua etapă (1914-1928) corespunde cu prima extindere a sălii pentru cazane cu o nouă instalație longitudinală, cu achiziționarea de un nou generator, cu construirea de un distribuitor de cărbune și cu pilonii pentru canalele circuitului de răcire. În sfârșit,a treia fază (1928-1930), a avut loc ultima extindere a sălii pentru
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
cu o nouă instalație longitudinală, cu achiziționarea de un nou generator, cu construirea de un distribuitor de cărbune și cu pilonii pentru canalele circuitului de răcire. În sfârșit,a treia fază (1928-1930), a avut loc ultima extindere a sălii pentru cazane, cu o nouă instalație industrială de proporții mai mari decât celelalte, de la sala pentru mașini și a substație. Așadar, începând de la 1930, sala pentru cazane a centralei a avut unsperzece cazane de joasă presiune; zece dintre ele marca Babcock & Wilcox
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
răcire. În sfârșit,a treia fază (1928-1930), a avut loc ultima extindere a sălii pentru cazane, cu o nouă instalație industrială de proporții mai mari decât celelalte, de la sala pentru mașini și a substație. Așadar, începând de la 1930, sala pentru cazane a centralei a avut unsperzece cazane de joasă presiune; zece dintre ele marca Babcock & Wilcox și una marca Humboldt. Sala pentru mașini, la rândul ei, a avut cinci generatoare de diferite puteri și mărci: Escher & Wiss, AEG (două grupuri), Stal-Asea
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
1928-1930), a avut loc ultima extindere a sălii pentru cazane, cu o nouă instalație industrială de proporții mai mari decât celelalte, de la sala pentru mașini și a substație. Așadar, începând de la 1930, sala pentru cazane a centralei a avut unsperzece cazane de joasă presiune; zece dintre ele marca Babcock & Wilcox și una marca Humboldt. Sala pentru mașini, la rândul ei, a avut cinci generatoare de diferite puteri și mărci: Escher & Wiss, AEG (două grupuri), Stal-Asea și Escher Wiss/Thompson. Cu creșterea
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
rândul ei, a avut cinci generatoare de diferite puteri și mărci: Escher & Wiss, AEG (două grupuri), Stal-Asea și Escher Wiss/Thompson. Cu creșterea puterii celor două noi grupuri de turboalternatoare AEG ansamblate în 1934, a fost necesară instalarea de noi cazane, care funcționau cu vapori de înaltă presiune. Construcția a fost ridicată pe terenul ocupat anterior de primitiva Centrală Tejo, care a fost demolată în 1938 pentru a se construii această nouă clădire pentru cazanele de înaltă presiune,cea mai impunătoare
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
a fost necesară instalarea de noi cazane, care funcționau cu vapori de înaltă presiune. Construcția a fost ridicată pe terenul ocupat anterior de primitiva Centrală Tejo, care a fost demolată în 1938 pentru a se construii această nouă clădire pentru cazanele de înaltă presiune,cea mai impunătoare clădire a complexului. Interiorul ei adăpostea trei mari cazane de înaltă preiune, marca Babcock & Wilcox, care au început să funcționeze în anul 1941. Odată cu distrugerea primitivei Centrale Tejo și cu instalarea clădirilor pentru cazanele
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
a fost ridicată pe terenul ocupat anterior de primitiva Centrală Tejo, care a fost demolată în 1938 pentru a se construii această nouă clădire pentru cazanele de înaltă presiune,cea mai impunătoare clădire a complexului. Interiorul ei adăpostea trei mari cazane de înaltă preiune, marca Babcock & Wilcox, care au început să funcționeze în anul 1941. Odată cu distrugerea primitivei Centrale Tejo și cu instalarea clădirilor pentru cazanele de înaltă presiune, a fost necesar spațiu pentru ateliere și depozite. CRGE a cumpărat terenuri
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
cazanele de înaltă presiune,cea mai impunătoare clădire a complexului. Interiorul ei adăpostea trei mari cazane de înaltă preiune, marca Babcock & Wilcox, care au început să funcționeze în anul 1941. Odată cu distrugerea primitivei Centrale Tejo și cu instalarea clădirilor pentru cazanele de înaltă presiune, a fost necesar spațiu pentru ateliere și depozite. CRGE a cumpărat terenuri adiacente situate în partea de est a complexului,unde era vechea rafinărie de zahăr Senna Sugar Estates, Ltd. proprietatea "Companhia de Açúcar de Moçambique" (Companiei
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
a complexului,unde era vechea rafinărie de zahăr Senna Sugar Estates, Ltd. proprietatea "Companhia de Açúcar de Moçambique" (Companiei de Zahăr din Mozambic). A fost deasemenea necesară crearea unei camere, pentru tratarea apei, care a fost instalată în interiorul clădirii pentru cazanele de joasă presiune, de unde au fost dezmembrate primele două cazane. În 1950 clădirea pentru cazanele de înaltă presiune, a fost extinsă pentru a include încă un cazan, care a intrat în serviciu în anul următor și care a fost ultima
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
Estates, Ltd. proprietatea "Companhia de Açúcar de Moçambique" (Companiei de Zahăr din Mozambic). A fost deasemenea necesară crearea unei camere, pentru tratarea apei, care a fost instalată în interiorul clădirii pentru cazanele de joasă presiune, de unde au fost dezmembrate primele două cazane. În 1950 clădirea pentru cazanele de înaltă presiune, a fost extinsă pentru a include încă un cazan, care a intrat în serviciu în anul următor și care a fost ultima extindere a centralei. Odată cu intrarea în vigoare în anul 1944
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]