15,728 matches
-
de al Doilea Război Mondial, misionarii străini au fost fie internați în lagăre de concentrare, fie expulzați, sau în cel mai bun caz le-a fost limitată libertatea în mod serios. În 1990 Japonia avea cca. 1.075.000 de creștini (mai puțin de 1% din populație). Existau 800 de enorii catolice în 16 dioceze, și cca. 7.000 de biserici protestante.
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
acea perioadă, "In This Skin". Anul 2005 a adus în viața lui Simpson o serie de controverse iscate pe tema videoclipului său „These Boots Are Made for Walkin'”. Imaginea abordată de artistă a fost aspru criticată de un grup de creștini ce s-au identificat sub titulatura de „The Resistance”, întrucât materialul prezintă scene cu caracter sexual. Artista a declarat ulterior faptul că se aștepta la o asemenea reacție din partea unei părți a publicului. Videoclipul piesei a devenit și tema unor
Jessica Simpson () [Corola-website/Science/316895_a_318224]
-
susțin că guvernele și marile companii comerciale planifică urmărirea fiecărei mișcări a consumatorilor și a cetățenilor cu RFID, ceea ce ar reprezenta ultimul pas spre statul totalitar care își supraveghează cetățenii ca în romanul "1984" scris de George Orwell. De aceea creștinii ar trebui să se împotrivească, întrucât - afirmă scepticii - bazele de date și tehnologiile moderne de comunicații, împreună cu comercializarea echipamentelor sofisticate de captare a datelor și identităților și a sistemelor de autentificare, fac posibil astăzi să se solicite date biometrice asociate
Noua Ordine Mondială () [Corola-website/Science/316962_a_318291]
-
de autentificare, fac posibil astăzi să se solicite date biometrice asociate sau un semn pentru a putea face achiziții. Ei se tem că aceste posibilități tehnice noi seamănă mult cu numărul fiarei prevestit în Cartea Apocalipsei. Teoreticienii conspirației cu privire la drepturile creștinilor cred că există o conspirație ocultă veche începută de primii gnostici și continuată de succesorii lor, cum ar fi presupușii ezoterici: Cabaliștii, Catharii, Cavalerii Templieri, rosicrucienii, francmasonii, și, în cele din urmă, Iluminații - care ar încerca să submineze fundamentele iudeo-creștine
Noua Ordine Mondială () [Corola-website/Science/316962_a_318291]
-
Pentru mine satanismul reprezintă aspirația spre bunătate și libertate. Unii vor înțelege asta, alții nu." Totuși, în alt interviu, luat 3 ani mai devreme, în 2006, Infernus afirmă că privește conceptele de "bine" și "rău" într-un mod diferit față de creștini. Infernus e un admirator al lui Friedrich Nietzsche, spunând despre acesta că "mi-a îmbogățit lumea din multe puncte de vedere". Prin intermediul lui Infernus, influența lui Nietzsche s-a manifestat în muzica lui Gorgoroth. cu Gorgoroth cu Borknagar cu Desekrator
Infernus () [Corola-website/Science/328869_a_330198]
-
considerat drept arhitect al politicii față de blocul comunist în timpul papei Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea. Că diplomat a jucat un rol de prim plan în relațiile Sfanțului Scaun cu blocul țărilor comuniste, mai ales în privința situației creștinilor din spatele Cortinei de fier. A negociat înțelegeri cu regimurile ateiste din Iugoslavia și Republică Populară Ungară. A fost criticat din cauza acestor acorduri, pe motiv că ar fi arătat prea mare disponibilitate la compromis, în detrimentul comunităților catolice asuprite de regimurile comuniste
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
acest sens, a jucat un rol primordial în Ostpolitik-ul Vaticanului. Acordurile pe care le-a semnat cu Republică Populară Ungară în 1964 și cu Republică Socialistă Federativa Iugoslavia în 1966 au marcat începutul relațiilor Sfanțului Scaun cu statele în care creștinii erau persecutați. Memoriile sale, publicate în 2000, scot în evidență că opoziția pe care o avea față de marxism-leninism era mult mai hotărâtă decât s-a crezut, atât în interiorul cât și în exteriorul Bisericii Catolice, deși aceasta opoziție nu apărea la
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
de la cucerirea islamică. Al-Nășir declanșează o acțiune de pedepsire a druzilor din (ai căror arcași îi hărțuiseră armata aflată în retragere, câteva luni înainte), îi zdrobește pe maronoții din nordul Libanului și reintroduce restricțiile impuse de și pentru evrei și creștini. Numeroasele construcții realizate de el, pentru care utiliza frecvent munca forțată, marchează perioada sa ca un apogeu al culturii mameluce. A realizat un canal între Alexandria și Nil spre Citadela orașului Cairo, a construit peste 30 de moschei, fântâni publice
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
consistoriul din 21 octombrie 2003, papa Ioan Paul al II-lea l-a creat cardinal cu titlul de cardinal preot al Sfinților Apostoli ("Ss. XII Apostoli"). Este la originea creării Fundației Internaționale Oasis dedicată promovării cunoașterii reciproce și întâlnirii între creștini și musulmani, cu o atenție deosebită la realitatea minorităților creștine în țările cu majoritate musulmană. În 2005, la moartea papei Ioan Paul al II-lea, cardinalul Angelo Scola a fost considerat ca "papabil" pentru conclavul din 2005. La Curia Romană
Angelo Scola () [Corola-website/Science/329007_a_330336]
-
unde anul trecut s-au înregistrat 12 crime de onoare, în Sikh, dar și în unele familii creștine. Să luăm drept exemplu cazul unui musulman care a fost condamnat după și-a omorât fiica care avea o relație cu un creștin. Aceasta este povestea tragică cauzată de diferențele culturale ireconciliabile dintre un tată a cărui educație și cultură este bazată pe valori musulmane și o fată care adoptă un stil de viață bazat pe valori non-musulmane. Important este, în acest caz
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
Tarnovo și Ruse. În secolul XX pomacii au fost subiectul unei serii de campanii de asimilare din susținută de statul bulgar în 1912, anii 1940, anii 1970 și sfârșitul anilor 1980. Pretextul acestor campanii era faptul că pomacii au fost creștini la origini și islamizați cu forța trebuind să fie repatriați. Cei mai mulți pomaci s-au opus acestei politici astfel încât printre primele manifestații anticomuniste din Bulgaria au fost cele ale pomacilor care cereau redarea numelor și a libertății religioase. În perioada comunistă
Pomaci () [Corola-website/Science/329008_a_330337]
-
localitatea Medgidia, care a devenit oraș după 1853-1854, când autoritățile musulmane au adus aici, peste populația autohtonă, numeroși locuitori de origine tătară. Altă localitate distrusă a fost orașul Tulcea. Pentru repopularea lui au fost aduși aici de către guvernul otoman locuitori creștini din Prislava. Abia după înfrângerea Turciei în războiul ruso-turc din 1828-1829, Poarta Otomană a admis crearea unor forțe militare permanente în țările române. Actul adițional și dezvoltator al articolului 5 din tratatul de pace de la Adrianopol, prevedea următoarele referințe la
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Richard Clogg, "A Concise History of Greece", 2002</ref>, iar grecii au văzut cu ochi răi așezarea turcilor în orașele elene. Mai mult, grecii considerau că religia islamică este primitivă, fiind demnă de dispreț. În această perioadă grecii, dar și creștinii foloseau temenul „turc” în sens peiorativ cu referire la toți musulmanii otomani din imperiu. Perioada de ocupație otomană a avut un impact profund asupra societății elene, prin apariția unei noi elite. Aristocrația elenă funciară, care a dominat în mod tradițional
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
care trebuiau să le suporte supușii otomani creștini, sau pentru că s-au declarat dezamăgiți de corupția clerului creștin. În sistemul milleturilor otomane, un grec convertit, deși își păstra limba și cultura, era clasificat drept „musulman”. Din punctul de vedere al creștinilor, ei deveneau însă niște turci demni de ură. Unii dintre creștini au devenit „neomartiri”, ca în cazul Sfinților Efraim și Demetrios, sau criptocreștini (greci musulmani care practicau în secret credința ortodoxă), pentru ca să evite taxele mari. Criptocreștinii se aflau în permanent
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
au declarat dezamăgiți de corupția clerului creștin. În sistemul milleturilor otomane, un grec convertit, deși își păstra limba și cultura, era clasificat drept „musulman”. Din punctul de vedere al creștinilor, ei deveneau însă niște turci demni de ură. Unii dintre creștini au devenit „neomartiri”, ca în cazul Sfinților Efraim și Demetrios, sau criptocreștini (greci musulmani care practicau în secret credința ortodoxă), pentru ca să evite taxele mari. Criptocreștinii se aflau în permanent pericol să fie uciși dacă erau prinși practicând o altă religie
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
sau seculare bizantine s-au convertit la islam - Ioannis Tzelepes Komnenos sau Mesih Pașa (care făcea parte familia Paleolog). Au existat și istorici bizantini care au notat natura liberală și generoasă a unor sultani otomani. Astfel, Baiazid I a acceptat creștini în cercul său de apropiați, iar Murad al II-lea a inițiat reforme care au înlăturat unele nedreptăți care datau de pe vremea monarhilor bizantini. Pe de altă parte, au existat sultani precum Selim I, care i-a persecutat pe creștini
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
creștini în cercul său de apropiați, iar Murad al II-lea a inițiat reforme care au înlăturat unele nedreptăți care datau de pe vremea monarhilor bizantini. Pe de altă parte, au existat sultani precum Selim I, care i-a persecutat pe creștini, pe care a dorit să îi alunge din imperiu și ale căror biserici a dat ordin să fie confiscate. Dacă până în cele din urmă sultanul a renunțat la aceste măsuri extreme, este adevărat că ortodocșii și creștinii în general au
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
a persecutat pe creștini, pe care a dorit să îi alunge din imperiu și ale căror biserici a dat ordin să fie confiscate. Dacă până în cele din urmă sultanul a renunțat la aceste măsuri extreme, este adevărat că ortodocșii și creștinii în general au fost persecutați puternic în timpul domniei sale. Negustorii grecii erau obligați să plătească o serie de taxe, care aduceau venituri importante la visteria statului. De asemenea, grecii, la fel cu restul creștinilor, trebuiau să plătească "jizia" (un impozit de
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
măsuri extreme, este adevărat că ortodocșii și creștinii în general au fost persecutați puternic în timpul domniei sale. Negustorii grecii erau obligați să plătească o serie de taxe, care aduceau venituri importante la visteria statului. De asemenea, grecii, la fel cu restul creștinilor, trebuiau să plătească "jizia" (un impozit de tip „capitație”, funcție de numărul de persoane și nu funcție de avere sau dimensiunea proprietății funciare), diferit de „zakat”, pe care o plăteau musulmanii în conformitate cu cei cinci „stâlpi” ai islamului. Neplata jizia îl „elibera” pe
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
tip „capitație”, funcție de numărul de persoane și nu funcție de avere sau dimensiunea proprietății funciare), diferit de „zakat”, pe care o plăteau musulmanii în conformitate cu cei cinci „stâlpi” ai islamului. Neplata jizia îl „elibera” pe sultan de obligația apărării vieții și averii creștinilor, aceștia din urmă putând fi luați în sclavie, uciși. Creștinii trebuiau să aibă tot timpul asupra lor o chitanță care să dovedească plata jizia pentru ca să evite persecuțiile. Aceste practici au fost considerate de către greci ca brutale și arhaice, iar cultura
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
sau dimensiunea proprietății funciare), diferit de „zakat”, pe care o plăteau musulmanii în conformitate cu cei cinci „stâlpi” ai islamului. Neplata jizia îl „elibera” pe sultan de obligația apărării vieții și averii creștinilor, aceștia din urmă putând fi luați în sclavie, uciși. Creștinii trebuiau să aibă tot timpul asupra lor o chitanță care să dovedească plata jizia pentru ca să evite persecuțiile. Aceste practici au fost considerate de către greci ca brutale și arhaice, iar cultura musulmană și otomană respingătoare, neevoluată și inferioară celei elene . Marea
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
din Epir din 1600 și 1611, care au izbucnit în diferite regiuni ale țării. În timpul bătăliei de la Lepanto, efectivele creștine au fost completate cu peste zece echipaje elene. Pictorul El Greco a plătit sume importante pentru recrutarea unui echipaj grec. Victoria creștinilor în această bătălie navală i-a încurajat pe grecii din diferite regiuni aflate sub dominația otomană (Focida, Peloponez) să se răscoale. Toate aceste revolte au fost în cele din urmă înăbușite. În timpul celui de-la cincilea război otomano-vențian din Creta
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
la fel de adevărate; de către filozof ca fiind la fel de false; și de către magistrat ca fiind la fel de utile.” Deismul a devenit proeminent în secolele 17 șî 18, în timpul iluminismului, în special în Regatul Unit, Franța, și Statele Unite, cu predilecție printre cei crescuți drept creștini, care au găsit că nu pot crede în doctrina Trinității, divinitatea lui Iisus, miracole sau inerența bibliei și a scripturilor, dar care credeau într-un zeu. Inițial nu s-au format congregații, însă în timp deismul a influențat puternic alte
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
ideilor religioase în cultura umană. Dawkins susține că ideologiile religioase sunt un set de idei și concepte care lucrează împreună pentru a asigura perpetuarea și proliferarea religiei însăși. De exemplu, concepte importante din creștinism îi educă pe copii să devină creștini și să urmeze porunca evanghelizării și doctrina monoteistă. Acestea sunt concepute să lucreze împreună pentru a proteja religia de competiția cu alte meme. În acest context, religia este criticată ca fiind maladaptativă, în sensul ca îl poate determina pe purtătorul
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
a făcut parte din scaunul de judecată a contelui Lanfranc la Pavia, în prezența regelui Lothar al II-lea de Italia. Probabil anterior, cândva între 940 și 942, el deja achiziționase Torino și valea râului Sușa, readucând Novalesa sub controlul creștinilor. În 941, regele Ugo de Italia l-a exilat pe Berengar de Ivrea și a pus capăt Mărcii de Ivrea. Dat fiind că familia lui Berengar, Anscarizii, deținuse până în acel moment Torino, este probabil ca Ugo să fi acordat acest
Arduin Glaber de Torino () [Corola-website/Science/324956_a_326285]