16,541 matches
-
ucide cu șoimul și arbaleta, săgeata și lancea, care servesc la măsurarea și reducerea distanței, moartea pe care o provoacă fiind trăită ca un act erotic, un spasm voluptuos al abolirii distanței. A ucide înseamnă a suprima distanța, a se dărui erosului. Această tragedie a distanței îl conduce la exil, pe pământ străin, departe de părinții săi. Povestea lui este aceea a unui exil reînnoit la nesfârșit"389. Dar distanța se află în interior și nu în exterior. Ea creează iluzii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
răzbuna pe mama ei care nu îi dădea voie să participe la petrecere. 9 La populația maori, explică Mauss, donatorul afișează o modestie exagerată: după ce a adus cu mare solemnitate și cu mare pompă darul, el se scuză că nu dăruiește decât niște resturi și aruncă la picioarele rivalului și partenerului lucrul dăruit. Totuși pompa și heraldul proclamă în ochii tuturor solemnitatea transferului. Ei încearcă prin toate acestea să arate liberalitate, libertate și autonomie dar totodată și grandoare. 10 * Jean Anthelme
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
305 Scrisoare din 17 decembrie 1757 către Doamna d'Houdetot. 306 Vezi Emil, Pléiade, IV, pp. 520-521. 307 "Orice ar fi, nimeni nu mă va lega vreodată, nici măcar prin binefacere, fapt bine știut, îi previn întotdeauna pe cei care îmi dăruiesc bani că disprețuiesc banii precum noroiul și nu există un preț pentru libertatea mea" (scrisoare din 28 octombrie 1757 la Saint-Lambert). 308 Doamnei d'Epinay, 26 martie 1757. 309 16 august 1767. 310 "Mă iubesc prea mult ca să mai și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
n-a fost examinat de partea sovietică „nici măcar teoretic” și că aceasta „este împotriva oricărui amestec în treburile interne ale altor state și intenționează să urmeze ferm și neabătut această poziție, așa că partea americană poate considera că noi i-am dăruit ei doctrina Brejnev”. în finalul întrevederii, Aboimov consemnează faptul că, dezvoltând această teză, „am reținut atenția interlocutorului că, tocmai pornind de la aceste considerente, Uniunea Sovietică s-a pronunțat și se pronunță ca și până acum împotriva convocării Consiliului de Securitate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ziua mea, în urmă cu două săptămâni, care urma în condiții normale să fie un album de amintiri, cum aveau fetele din acea vreme”, își amintește autoarea acestei unice cărți. în acest caiet și-a scris Mimi jurnalul, un caiet dăruit de Bondy, un băiat căruia îi aparțin primele rânduri, scrise acasă, la Câmpulung, în septembrie 1941, dedicația, cum ar veni, și ultimele, scrise la Djurin, în lagăr, în 30 ianuarie 1944. Am făcut un interviu cu sora doamnei Miriam Korber-Bercovici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
le citez numai din cauza lipsei de spațiu, însă care pot fi găsite lejer pentru a fi citite. Miriam Korber-Bercovici, adică Mimi, își încheie textul la 10 octombrie 1943, jurnalul fiind închis de fapt tot de Bondy, băiatul care i-a dăruit caietul, la 30 ianuarie, la Djurin, o încheiere a altui Bondy, Bondy care l-a pierdut pe drumurile exilului pe Bondy care-i dăruise lui Mimi obiectul în care se află originalul ce poate fi văzut și astăzi („Originalul stă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la 10 octombrie 1943, jurnalul fiind închis de fapt tot de Bondy, băiatul care i-a dăruit caietul, la 30 ianuarie, la Djurin, o încheiere a altui Bondy, Bondy care l-a pierdut pe drumurile exilului pe Bondy care-i dăruise lui Mimi obiectul în care se află originalul ce poate fi văzut și astăzi („Originalul stă la dispoziția oricui dorește să-l vadă” - „Postfața autorului”). Pe lângă text, cartea are și câteva fotografii pe care le comentează sora lui Mimi, Sisi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vorba despre clădirea Societății Industriașilor (Gewerbeverein), azi Muzeul de Artă. în ciuda acestor incongruențe, cartea și proiectul integral se dovedesc utile, interesante prin tematică, cercetarea realizată și menirea educativă asumată, prin impactul pe care îl vor avea. Personal, lectura ne-a dăruit nu numai confirmarea celor știute, dar și aflarea multor lucruri noi. Pe scurt, este o carte care a meritat să fie făcută și care merită să fie citită. Ruxandra Moașa Nazare MIRELA-LUMINIȚA MURGESCU și SIMION CÂLȚIA (coordonatori), Exerciții întru cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se numește Dialul lui Vodă care iaste între târgul nostru Cotnari și între Tg. Hîrlău”. În partea de apus a Dealului lui Vodă, se găsește Baltă Stîrcioaei, ce-și trage numele astfel: la 1667, Maria Stîrcea, văduva lui Isac Stîrcea, dăruiește 3 fălci de vie la Cotnari „în dealul lui Vodă). Denumirea satului Scobinți vine de la așezarea satului într-o depresiune, sub formă de scobitura, afirmație realizată și de scriitorul Aurel Leon, cu prilejul deschiderii la Scobinți a unei expoziții de
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
Ioan, Toma Râpă, Peptu Grigore, Andrieș Ioan(în prezent, slujește preotul Argatu Vasile). Dealul voievodului, Dealul domnesc sau Dealul lui Vodă, cum îl găsim des menționat în documente, era locul unde domnia avea rezervă să pentru vii, multe suprafețe fiind dăruite „slugilor credincioase”. De asemenea, găsim menționat în documentele de vânzare a unor vii pe colinele Cotnarilor „în rînd cu Vodă”, adică vecine cu viile domnitorului. În anul 1756, domnitorul Mihai Racoviță întărește Mănăstirii Neamț stăpânirea peste „o prisaca din Dealul
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
unor vii pe colinele Cotnarilor „în rînd cu Vodă”, adică vecine cu viile domnitorului. În anul 1756, domnitorul Mihai Racoviță întărește Mănăstirii Neamț stăpânirea peste „o prisaca din Dealul lui Vodă cu 4 fălci de vie, cu crama și pivniță dăruite de mitropolitul Varlaam. O situatie din 1830, întocmită de ispravnicul ținutului Hîrlău pentru „suma pogoanelor de vie din podgoria Cotnari”, spre a se stabili producția aproximativa și, în raport cu aceasta, suma banilor vădrăritului, ne dă următoarele suprafețe ocupate cu vii, pentru
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
Gavrilaș logofăt, „mosul sau, tatăl răposatei maicei sale Marghita”. Domnul motivează această vânzare, spunând că, întorcându-se din pribegie, „că un fecior de domn drept și moșnean de țară , am făcut cu acele ocini cum am vrut. Cu unele am dăruit pre ceia ce ne-au slujit, altele am și vândut că un moșnean ce face cei voia cu ocinile sale”. În 20 noiembrie 1666, se face hotarnica satului Fetești „care sat nu fusese încă ales de către orașul nostru Hîrlău și
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
țară și cumpără 50 ha de rediu(loc, teren împădurit) de la boierul Gheorghe M. Barbu, actul de vânzare-cumpărare fiind semnat în anul 1926. Boierul Barbu dorea să-și vândă întreaga moșie, așa că i-a propus noului proprietar că îi va dărui cinci hectare de pământ dacă îi va aduce și alți cumpărători. Propunerea este acceptată, Constantin Vasilica reușind să găsească noi cumpărători din satul Tudora(județul Botoșani): familiile Penciuc, Felciuc, Dăniliuc, ș.a. Unii dintre ei, ca de exemplu, Dumitru Felciuc, Irodia
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
o semnificație socială, sinonima cu pribegia, Siliștea Sîngeap sau Poiana lui Sîngeap, loc despădurit, la nordul satului actual, vatra de fost sat. Aici, in Poiana Veverițelor, așa cum o numeau cumanii, domnitorul Iuga cel Olog a întemeiat o mănăstire, pe la 1399, dăruind-o cu pământuri și sate, așa cum era și așezarea Vitejeni, numită așa datorită eroismului locuitorilor în luptele purtate de Domnie împotriva dușmanilor. Referitor la originea să, se știe că el era fiul lui Român I (1391-1394) și al primei soții
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
primește „Bereza“ se pregătește intens, cu bucate alese, pentru a-și dovedi calitățile de viitoare soție. „Tânără se pregătește cu mâncare, dar și cu prăjituri. Un moment foarte important al obiceiului este coacerea colacului cel mare. Acesta urmează să fie dăruit băiatului pentru care fata nutrește sentimentele de iubire și cu care visează să se căsătorească“, explică Dumitru Hriscu. Din acest motiv, colacul trebuie să fie cât mai frumos. În caz contrar, alesul inimii riscă să fie luat în râs de
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
luminoase, de frunți nimbate de gânduri, adică de personalități distinse ale culturii, ale artei, ale creației o adevărată galerie de artiști și de tipuri umane remarcabile. Rareori poți avea norocul să întâlnești, adunate al un loc, atâta personalități, atâția oameni dăruiți de Dumnezeu cu harurile cele mai alese; rareori într-o singură carte se adună ca în acest volum o asemenea diversitate de opinii, de forme de gândire și de expresie intelectuală, culturală, artistică, poetică, etc. cum aflăm în volumul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
privilegiat că am putut să mi-l creez. Marea scriitoare franceză Marguerite Yourcenar spune ceva care cred că mi se potrivește și mie, într-un fel, păstrând proporțiile, bineînțeles. "Dumnezeu m-a iubit prin prietenii pe care mi i-a dăruit." Asta pot să o afirm cu tre corde, cum se spune în limbajul nostru. Așa este. Mi-am dat seama, poate, târziu, pentru că tinerețea e cu alte valori înfrățită. Mai târziu am înțeles că este o șansă a vieții mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
forme, că pot să fiu profesor, pentru mine asta este foarte important acum. Și această relație cu tinerii care se formează, cred că este cea mai frumoasă latură a vieții mele în clipa de față. Și această capacitate de a dărui, de a transmite ceva altora. Cred că sunt o privilegiată: lucrez ceea ce-mi place, în cea mai mare parte a timpului... A.V. Parcă nu-mi mai vine să-ți adresez cealaltă întrebare: ce altceva crezi că ai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ar trebui să aibă trac, este un cuvânt care vine din limba franceză, pentru că tracul este ceva distrugător. Eu cred că există un moment de creație și emoțiile interpretării unei partituri sau într-un spectacol când artistul are emoție. Eu dăruiesc din emoția mea celor din jurul meu. A.V. Vi s-a întâmplat să aveți partener într-un spectacol un mare cântăreț și actor de operă, nu l-ați cunoscut personal până atunci, îl știați din înregistrări, "și-acum, voi cânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cunoașterea într-un anumit timp și spațiu a unor epoci și creatori de prim rang, pictura de pe ziduri monahale bucovinene, creațiile rămase de la Brâncuși, Irimescu sau Țuculescu, viața lui Dan Hăulică poate fi înțeleasă ca o neîntreruptă putere de a dărui celorlalți biblioteca de care au și vor avea nevoie, spre a înțelege valorile literare, muzicale, plastice din veacul anterior. Așa s-a dovedit a fi menirea revistei "Secolul XX", al cărei redactor-șef a fost timp de aproape trei decenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
făcea golan pe Nikos Kazantzakis, ceea ce..., prietenul lui, nu? A.V. Bine că ați făcut această precizare, pentru că mă pregăteam să-l întreb pe Emil Brumaru: cât de balcanic vă simțiți? E.B. Am o poezie "Sunt ultimul poet balcanic, îți dăruiesc un descojitor mecanic". Domnule, în Dolhasca, pe lângă altele, era un loc în gară unde se stocau lemne. Decojite. Mie mi-a plăcut cuvântul "decojitor" sau "descojitor", mi se pare că sună... rebarbativ. "Descojitor"... I.H. Pe vremea aceea, despre care vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
se întâmplă peste tot în lume, inclusiv în țara mea. Bravii patrioți s-au înseninat îndată și au început să ciripească între ei; iar eu mi-am ținut promisiunea timp de opt ani. La despărțire, în fața Consulatului, ei mi-au dăruit o Biblie în portugheză, cu însemnări făcute pe multe pagini; iar eu le-am dat, cu un gest de asemenea creștinesc, șapca de pe cap. Deasupra orașului, Isus Cristos, figura divinumană care mă fascinează de atâta timp, stătea cu brațele larg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
publicat numai la Cartea Românească și datorez scriitorilor care au condus-o (Marin Preda și George Bălăiță) felul în care au apărut cărțile mele, în ciuda dificultăților timpului. Dar mai ales Magdalenei Popescu, un critic și istoric literar excelent, care a dăruit mult din forța ei creatoare autorilor săi. Întâlnirea cu Polirom a coincis cu întoarcerea mea la literatură. M-am bucurat să reîntâlnesc aici sentimentul de încredere și prietenie dintre autor și editor pe care mi l-a dat Silviu Lupescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
în fond... Pietrele prețioase? În ceea ce mă privește prefer topazul fiindcă se asortează cu extazul! E în el moliciunea atingerii miezului de rai. Rubinul incită la nebunii luxuriante, în căzi de marmoră, la cheremul spumei șampaniilor aurii... Smaraldul l-aș dărui doar Broaștei-cu-Coroniță; și ea s-ar da de trei ori peste cap și ar deveni Prințesa Visurilor Umede... *** Și pentru că a venit vorba, să răsfoim o carte minunată, Prințese date uitării sau necunoscute. Numai numindu-le și ne-am delecta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
lucruri. Fără a ne da seama că depresia e, în fond, o formă de expresie a egoismului. Numai cel preocupat de bunăstarea propriei persoane poate cădea în depresie. Numai cel care nu se mai poate bucura de actul de a dărui, de a se dărui celorlalți. Bucuria neruinătoare este bucuria binelui făcut celuilalt, este bucuria care se hrănește din bucuria generată celuilalt. Or, e imposibil, practic, ca o persoană să nu mai aibă nimic de dăruit, alteia. Leacul depresiei ar trebui
A doua oară unu by Ciprian Voloc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92969]