15,944 matches
-
ferată Verești-Botoșani (44 km) a fost dată în exploatare în anul 1871. Prin această linie, municipiulul Botoșani este conectat la una dintre cele mai importante magistrale feroviare ale țării, cea care asigură legătura între București-Suceava-Vicșani. În oraș există o singură gară. Pentru a fi viabilă din punct de vedere tehnic și economic, la nivelul cerințelor secolului XXI, calea ferată Verești-Botoșani trebuie reconsolidată pentru o viteză comercială superioară, trebuie centralizată electronic, electrificată și dublată cel puțin pe porțiunea Leorda-Botoșani (15 km). De-
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
scurtă durată și că soldații se vor întoarce în casele lor înainte de Crăciun. În ambele tabere opuse se manifestă euforia colectivă care însoțea plecările spre front ale trenurilor pline de soldați, hrăniți cu entuziasm, de mulțimile adunate în piețe și gări, care fluturau steaguri și se îmbrățișau de rămas-bun, născându-se sentimente de fraternitate și solidaritate menite să unească. Niciunii nu se așteptau că aveau să fie duși în trenuri precum "vitele la abator", așa cum , după încheierea războiului, aveau să susțină
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
de pe strada Dunării; și Turnul Ceasornicului (1771) din Piață Unirii, construcție bazată pe un minaret al unei vechi geamii. Celelalte două monumente istorice de interes național sunt monumente de for public: statuile din secolul al XIX-lea „Diana” (din Piață Gării) și „Apollo Belvedere” din strada Parcului, colț cu strada Călugăreni. Obiectivele din oraș incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu că monumente de interes local sunt clasificate că monumente de arhitectură (69) și monumente de for public (6). "Mausoleul
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
însuși ajunsese să-și dorească confruntarea finală care să vindece infecția. Insurecția a fost declanșată în noaptea de -. Evenimentele s-au desfășurat aproape fără vărsare de sânge. Gărzile Roșii conduse de bolșevici, fără au preluat, fără rezistență, controlul asupra podurilor, gărilor, băncii centrale, centralelor poștală și telefonică, înainte de a lansa un atac final asupra Palatului de Iarnă. Filmele oficiale turnate mai târziu au arătat aceste evenimente într-o lumină falsă, eroică, deși, în realitate, insurgenții au întâmpinat puțină rezistență. De fapt
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Recont, în urma extinderii portului către plajele existente din sudul Constanței și a mutării "băilor de mare" spre nord, respectiv în actuala Mamaia. Pentru a înlesni accesul turiștilor către Mamaia (mai precis spre ceea ce este acum zona Cazinoului din Mamaia), între gara Constanța și stațiune se montează o linie de cale ferată pe traseul ocupat astăzi se află Bulevardul Mamaia. Aceasta cale ferată a dispărut prin anii 1960. Aceste prime construcții au reprezentat centrul activităților turistice din stațiune până la dispariția lor într-
Mamaia () [Corola-website/Science/298280_a_299609]
-
în Paris pentru a transporta mărfuri. În "Le Ventre de Paris" (1873), a cărui acțiune se petrece în anii 1860, Émile Zola evocă, în capitolul IV, o „cale ferată subterană, aflată în sub-sol, ale cărei linii urmau să lege diferitele gări”. În 1871, în urma primelor alegeri locale din Paris, subiectul este readus la ordinea zilei în cursul unei sesiuni al Cosilului General din Seine: priectul evocat prevede crearea unei căi ferate care să deservească tot departamentul Seine, adică un mod de
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
de transport intermediar între omnibus și tramvaiele trase de cai ce deserveau în acea perioadă Parisul și rețeaua de căi ferate existentă, care avea vocație națională și regională. În acea perioadă, căile ferate din Paris se limitau la cele 9 gări terminus și cele 6 gări de trecere legate de calea ferată Petite Ceinture, linie circulară deschisă călătorilor și care avea în total 21 de gări. Ulterior vor exista două concepții opuse: municipalitatea pariziană dorește realizarea unei rețele aflate sub controlul
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
și tramvaiele trase de cai ce deserveau în acea perioadă Parisul și rețeaua de căi ferate existentă, care avea vocație națională și regională. În acea perioadă, căile ferate din Paris se limitau la cele 9 gări terminus și cele 6 gări de trecere legate de calea ferată Petite Ceinture, linie circulară deschisă călătorilor și care avea în total 21 de gări. Ulterior vor exista două concepții opuse: municipalitatea pariziană dorește realizarea unei rețele aflate sub controlul său și asigurând deservirea orașului
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
națională și regională. În acea perioadă, căile ferate din Paris se limitau la cele 9 gări terminus și cele 6 gări de trecere legate de calea ferată Petite Ceinture, linie circulară deschisă călătorilor și care avea în total 21 de gări. Ulterior vor exista două concepții opuse: municipalitatea pariziană dorește realizarea unei rețele aflate sub controlul său și asigurând deservirea orașului, prioritizând nevoile locuitorilor săi, în timp ce companiile de cale ferată și serviciile statului (Prefectura, departamentul de Poduri și Șosele, Consiliul de
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
rețele aflate sub controlul său și asigurând deservirea orașului, prioritizând nevoile locuitorilor săi, în timp ce companiile de cale ferată și serviciile statului (Prefectura, departamentul de Poduri și Șosele, Consiliul de Stat) se axează pe prelungiri ale liniilor existente cu terminus în gările pariziene(Saint-Lazare, de Nord, de Est, Bastille, Lyon, Austerlitz, Enfer, Invalides și Montparnasse), toate legate între ele prin linia Petite Ceinture. Conflictul este întărit de profundele divergențe politice (municipalitatea e de stânga în timp ce guvernul a rămas mult timp în mâinile
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
("Gâre Montparnasse" în franceză) este o gară importantă în Paris, Franța. Gară este folosită pentru trenuri care merg spre nord-vestul Franței, si pentru trenuri rapide TGV spre Tours și Bordeaux în sudul Franței. este servită de stația de metrou "Montparnasse - Bienvenüe". După cum sugerează și numele, gară este
Gara Montparnasse () [Corola-website/Science/298376_a_299705]
-
("Gâre Montparnasse" în franceză) este o gară importantă în Paris, Franța. Gară este folosită pentru trenuri care merg spre nord-vestul Franței, si pentru trenuri rapide TGV spre Tours și Bordeaux în sudul Franței. este servită de stația de metrou "Montparnasse - Bienvenüe". După cum sugerează și numele, gară este situată în cartierul Montparnasse. Gară
Gara Montparnasse () [Corola-website/Science/298376_a_299705]
-
o gară importantă în Paris, Franța. Gară este folosită pentru trenuri care merg spre nord-vestul Franței, si pentru trenuri rapide TGV spre Tours și Bordeaux în sudul Franței. este servită de stația de metrou "Montparnasse - Bienvenüe". După cum sugerează și numele, gară este situată în cartierul Montparnasse. Gară Montparnasse a fost deschisă în 1840. O stație nouă a fost construită între 1848 și 1852. În anii 1960, o gară nouă a fost integrată într-un complex de birouri noi și în 1969
Gara Montparnasse () [Corola-website/Science/298376_a_299705]
-
Gară este folosită pentru trenuri care merg spre nord-vestul Franței, si pentru trenuri rapide TGV spre Tours și Bordeaux în sudul Franței. este servită de stația de metrou "Montparnasse - Bienvenüe". După cum sugerează și numele, gară este situată în cartierul Montparnasse. Gară Montparnasse a fost deschisă în 1840. O stație nouă a fost construită între 1848 și 1852. În anii 1960, o gară nouă a fost integrată într-un complex de birouri noi și în 1969, gară veche a fost demolată. În
Gara Montparnasse () [Corola-website/Science/298376_a_299705]
-
Franței. este servită de stația de metrou "Montparnasse - Bienvenüe". După cum sugerează și numele, gară este situată în cartierul Montparnasse. Gară Montparnasse a fost deschisă în 1840. O stație nouă a fost construită între 1848 și 1852. În anii 1960, o gară nouă a fost integrată într-un complex de birouri noi și în 1969, gară veche a fost demolată. În 1990, un terminal nou pentru linia TGV Atlantique a fost construit, pentru trenuri spre sudul Franței. În afară de trenuri naționale care pleacă
Gara Montparnasse () [Corola-website/Science/298376_a_299705]
-
este situată în cartierul Montparnasse. Gară Montparnasse a fost deschisă în 1840. O stație nouă a fost construită între 1848 și 1852. În anii 1960, o gară nouă a fost integrată într-un complex de birouri noi și în 1969, gară veche a fost demolată. În 1990, un terminal nou pentru linia TGV Atlantique a fost construit, pentru trenuri spre sudul Franței. În afară de trenuri naționale care pleacă din Montparnasse, SNCF, compania națională de căi ferate, operează o serie de linii regionale
Gara Montparnasse () [Corola-website/Science/298376_a_299705]
-
fost demolată. În 1990, un terminal nou pentru linia TGV Atlantique a fost construit, pentru trenuri spre sudul Franței. În afară de trenuri naționale care pleacă din Montparnasse, SNCF, compania națională de căi ferate, operează o serie de linii regionale din această gară, care servesc suburbiile Parisului sau localități din împrejur.
Gara Montparnasse () [Corola-website/Science/298376_a_299705]
-
duc către Bucov, spre DN1B, unul prin parcul Constantin Stere și altul pe lângă satul Pleașa. Al treilea drum județean, DJ232, duce către Plopu prin localitatea Seciu. Pe lângă DN1A, trece și calea ferată Ploiești Sud-Măneciu, pe care orașul este deservit de gara Scăeni și halta Boldești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Boldești-Scăeni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,99%), cu o minoritate de romi
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
din cartierul Boldești, construită în 1812 și căzută la cutremurul din 1977, și celălalt este biserica Sf. Treime din Seciu, datând din secolul al XVIII-lea și reconstruită în 1802); un monument de for public, statuia lui Teodor Diamant de lângă gara Scăeni; și un monument memorial crucea de piatră din curtea bisericii Adormirea Maicii Domnului din cartierul Scăeni. A existat o puternică industrie locală, reprezentată de Fabrica de geamuri Scăeni; fabrica de mucava Cahiro; Artema Plast, o întreprindere de ambalaje din
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
sunt Mouca și Salcia. Lungimea totală a cursurilor de apă este de 14 km. Apa subterană se găsește la adâncimi variabile dealungul perimetrului orașului. Astfel în zona centrală apa freatică se interceptează la adâncimi de 2,50 m, în zona gării la adâncimi de 3 m. În anotimpul ploios, nivelul apei subterane se ridică la 0,81 - 1,00 m. În adâncime apa se găsește la orizontul de până la 200 m exploatabil. Sursa de alimentare cu apă a orașului este constituită
Valea lui Mihai () [Corola-website/Science/297074_a_298403]
-
București-Pitești-Târgoviște, la o distanță de 52 km, 73,5 km, respectiv 39,5 km. Orașul se învecinează la nord cu Produlești și Braniștea, la sud cu Odobești și Potlogi, la est cu Conțești și Lungulețu, iar la vest cu Costești-Vale. Gara Titu este un nod feroviar pe liniile secundare de la nord-vest de București. Aici se intersectează calea ferată București-Pitești, cu linia ce duce la Târgoviște și Pietroșița. Titu este traversat de șoseaua națională DN7, care leagă Bucureștiul de Pitești. Din DN7
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
orașului : Calea de acces în localitate este "Drumul Național 1B" [[București]] - [[Ploiești]] - [[Buzău]], din [[Albești-Paleologu, Prahova|Albești Paleologu]] la distanța de 4 km, pe Drumul Județean 102 C. De asemenea, orașul este situat la o distanță de 6 km de "Gara Cricov". Inițial, orașul era deservit de gara ce purta numele de "Urlați". În trecut, conductorii trenurilor indicau călătorilor, cu voce tare, următoarea gară și numărul de minute rămas până la aceasta. Conform unei legende spuse de bătrâni, ce pare mai degrabă
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
Drumul Național 1B" [[București]] - [[Ploiești]] - [[Buzău]], din [[Albești-Paleologu, Prahova|Albești Paleologu]] la distanța de 4 km, pe Drumul Județean 102 C. De asemenea, orașul este situat la o distanță de 6 km de "Gara Cricov". Inițial, orașul era deservit de gara ce purta numele de "Urlați". În trecut, conductorii trenurilor indicau călătorilor, cu voce tare, următoarea gară și numărul de minute rămas până la aceasta. Conform unei legende spuse de bătrâni, ce pare mai degrabă o anecdotă, numele gării s-a schimbat
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
pe Drumul Județean 102 C. De asemenea, orașul este situat la o distanță de 6 km de "Gara Cricov". Inițial, orașul era deservit de gara ce purta numele de "Urlați". În trecut, conductorii trenurilor indicau călătorilor, cu voce tare, următoarea gară și numărul de minute rămas până la aceasta. Conform unei legende spuse de bătrâni, ce pare mai degrabă o anecdotă, numele gării s-a schimbat din cauza combinației hilare, strigate pe culoarele trenurilor, de tipul "Urlați 3 minute". [[Categorie:Orașe în județul
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
era deservit de gara ce purta numele de "Urlați". În trecut, conductorii trenurilor indicau călătorilor, cu voce tare, următoarea gară și numărul de minute rămas până la aceasta. Conform unei legende spuse de bătrâni, ce pare mai degrabă o anecdotă, numele gării s-a schimbat din cauza combinației hilare, strigate pe culoarele trenurilor, de tipul "Urlați 3 minute". [[Categorie:Orașe în județul Prahova|Urlatți]] [[Categorie:Urlați]] [[Categorie:Orașe în România]]
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]